Comemorare „Omul sfinţeşte locul”

• Topliţa, 17 noiembrie

De la cochetele grădiniţe, de la şcolile gimnaziale bine dotate şi frumos pavoazate, de la liceele cu ţinută, de la dascălii de ieri şi de azi, pleacă foarte bine pregătiţi mulţi elevi topliţeni. Meritul comun al acestora, interesul şi înalta pregătire pedagogică a cadrelor didactice au adus pe „scenele” ţării, pe ,,scenele lumii” oameni de seamă formaţi aici, în micul, dar valorosul municipiu harghitean, Topliţa. O elevă spunea: „Atât de buni sunteţi toţi, educatori, învăţători, profesori, încât cu modestie spus am devenit unii chiar «genii» în adevăratul sens al cuvântului”. Fără a da nume, fiindcă nu aş vrea să omit pe nimeni, în incursiunile mele în timp am descoperit medici de elită, cercetători, fizicieni, reporteri, dansatori, scriitori, cântăreţi, antreprenori, psihologi, poliţişti, pompieri, profesori, învăţători, educatori, muncitori profesionişti, politicieni, oameni între oameni, care sfinţesc locul, care fac cinste învăţământului topliţean, învăţământului românesc. Piramida reuşitelor şcolare este foarte înaltă fiindcă baza este foarte solidă şi diversă. Această bază o formează dascălii de ieri şi de azi ai Topliţei. Pentru acest merit care îl au, am considerat că din când în când am putea comemora pe cei care nu mai sunt printre noi, educatori, învăţători, profesori.

Mulţumesc din start celor care au fost prezenţi direct sau indirect la această întâlnire de suflet. Am gândit că pot acorda tuturor cuvântul, totuşi în timp limitat, 5 minute, pentru a-şi depăna amintirile plăcute despre cei dragi plecaţi dintre noi, cu respect şi consideraţie la această ORĂ DE AMINTIRI. Ideea şi modul de organizare îmi aparţine. Despre aceşti colegi se putea vorbi zile în şir, puteam organiza pe parcursul unei zile, cu activităţi mai diversificate, pentru a fi toată lumea mulţumită la luările de cuvânt. Timpul tuturor este preţios şi de aceea această întâlnire am dorit să fie deschisă tuturor celor care doreau să participe şi să ia cuvântul, fără a-i da nota unei şedinţe, cu prezidiu şi cu luări de cuvânt limitate. Fiecare om e unic, unul mai curajos, altul mai timid în astfel de situaţii, ca şi elevii de altfel, dar am avut bucuria să ascultăm multe persoane şi timpul s-a scurs pe nesimţite. Am organizat această întâlnire în preajma unei sărbători religioase, Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Viaţa merge înainte, valorile din orice domeniu şi mai ales din învăţământ nu trebuie ignorate nici în viaţă, nici după ce dascălii nu mai sunt printre noi. Din experienţele lor didactice putem să învăţăm, aşa cum ne inspirăm din cele mai vechi pedagogii. Temelia ei au pus-o, noi astăzi ne adaptăm strategiile didactice în funcţie de timpul în care trăim şi în funcţie de elevii pe care îi educăm. Această întâlnire de suflet este o lecţie simplă, sinceră, fără eforturi materiale, demnă de urmat în şcoli, dar şi în comunităţile locale. Implicarea tuturor şcolilor din oraş, a familiilor celor plecaţi dintre noi, a invitaţilor, a colegilor, a elevilor, a tuturor celor prezenţi a dovedit că putem fi Împreună.

Luările de cuvânt, mesajele trimise online, pozele pot să vorbească ce am trăit cu toţii la frumoasa Şcoală Gimnazială „Miron Cristea, unde am fost învăţătoare 35 de ani şi unde mă întorc cu sufletul deschis şi plină de bucurie de a-mi vedea colegii. Mulţumesc tuturor, mulţumesc conducerii Şcolii Gimnaziale „Miron Cristea”, tuturor ctitorilor ei, doamnei director Urban Alexandra pentru felul cum s-a implicat în organizarea întâlnirii.Şcolile au fost reprezentate de colegi care sunt în activitate şi de colegi pensionari. Am simţit că toată lumea s-a bucurat revăzându-se. Părinţii Cătinean Petru – ortodox, Costea Vasile, greco-catolic, László Áron, romano-catolic, au oficiat Slujba de Pomenire la Cabinetul de Religie, care este o mare realizare pentru elevii acestei şcoli, în sensul preţuirii Credinţei. Le mulţumesc, le mulţumim! Sala Festivă şi Sala de Pictură ne-au găzduit în vechea şi frumoasa Clădire 3 – Texas cum i se zicea. Invitaţi am avut şi din alte localităţi. La momentul „Gând de mulţumire” dl Gheorghe Filip, vicepreşedinte al „Astrei”, a recitat, iar dna Cucuiet Lucica şi dna Livia Harpa au interpretat cântece religioase. Scena a fost pregătită cu flori de toamnă şi o candelă ce a fost aprinsă pe toată durata întâlnirii. Totodată, am avut o expoziţie cu frumoasa Carte de Onoare a şcolii şi cu fotografii din activităţile şcolare. La sfârşit am fost invitaţi la o agapă creştină pentru cei decedaţi.

Timpul s-a scurs pe nesimţite, astfel nu au putut lua cuvântul toţi care doreau şi nu am citit toate mesajele trimise online. De aceea voi încerca să completez acest articol cu citate din mesajele primite. Aş putea să amintesc numărul mare de invitaţii pe care le-am făcut celor din oraş, primăriei şi în special celor care au cadre didactice decedate; de asemenea, multor familii din ţară şi din străinătate. Astfel fiecare s-a bucurat în mod sincer de această iniţiativă.

Redau citate din mesajele necitite, doar amintite cu această ocazie:

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”

„Amintiri despre tata Vodă Valer,… Nu este zi să nu mă gândesc la tata. Mi-l amintesc în cele mai frumoase momente ale copilăriei… Mi-l amintesc ca dascăl preocupat să ne înveţe cum să învăţăm, să gândim liber, să ne exprimăm punctul de vedere, să comunicăm… Mi-l amintesc vorbindu-mi despre principii de viaţă, transmiţându-mi curaj şi încredere” (Ozana Vodă, Braşov).

„Profesorul Valer V. Vodă (1942-2020) a predat la Liceul Teoretic din Subcetate (1965-19740) Limba şi literatura română, Literatură universală şi Limba latină şi a cultivat elevilor, prin însăşi ţinuta sa de intelectual rafinat şi erudit, respectul pentru învăţătură, dragoste pentru limba şi literatura română, cutezanţa de a făuri idealuri ce pot fi atinse, dorinţa de împlinire şi autodepăşire… Dăruirea lui, spiritul lui profesional şi oratoric ne-a călăuzit întreaga viaţă spre valorile fundamentale ale existenţei” (profesor Doina Dobreanu, Subcetate).

„Doamnei Stan Aurelia,… Cred în modul cel mai autentic că profesoara mea de Psihologie din liceu a fost dascălul cel mai bun pe care l-am întâlnit. Ea a pus în interesul meu tot felul de informaţii care mi-au deschis o fereastră atât de nouă şi fascinantă despre lume, încât 30 de ani mai târziu tot prin fereastra aceea văd lumea, doar că acum e mai mare, mai profundă, mai completă” (Baciu Sabina, Sibiu).

,,Domnului Donciu Teodor,… Nu aş fi ceea ce sunt dacă nu l-aş fi cunoscut pe domnul Donciu. Şi om şi extraterestru. Un artist şi un pedagog inegalabil. De ce spun asta? Pentru că a ştiut ca nimeni altcineva să îmi dea setea de creaţie, de exprimare cu toate materiile. Creez artă plastică, muzică şi poezie datorită profesorilor din acest liceu. Odihnă în pace, ştiu că ne zâmbiţi tuturor, văzându-ne, exprimându-ne, creând fiecare opera noastră, VIAŢA, cu toate culorile curcubeului” (Macarie Costina, Franţa, Octon).

Liceul Teoretic „O.C. Tăslăuanu”

„Profesionalism, stricteţe şi verticalitate. Acestea sunt cele trei cuvinte prin care i-aş descrie pe domnii directori Budan Virgil, Dobreanu Dumitru, Petruţ Ioan şi pe toţi profesorii din acele vremuri” (Ilisan Liviu, Topliţa).

„Mamei, Doina Antal,… Toată lumea o aprecia pe profa de franceză. Dincolo de profesoara şi pedagogul minunat, a dat o educaţie deosebită elevilor săi, a fost ca o mamă pentru mulţi dintre aceştia. Personal, înainte de-a ne preda poetica şi frumoasa limbă franceză, mama ne-a «predat» mie şi fratelui meu cea mai grea lecţie, anume lecţia vieţii… Ea nu va fi uitată niciodată” (Oana Mândru, Bucureşti).

„Dragă Doamnă profesoară, Doina Antal,… O profesoară, o mamă pentru noi toţi. Aţi plecat prea repede dintre noi. Păstrez acea imagine plăcută a dumneavoastră, cu zâmbet, cu umor, cu răbdare şi dăruire profesională. Mi-aţi fost mentor generos, model de fiinţă umană. Mi-e dor de dumneavoastră! Cu respect, …” (Bergami Sabina, Avignon, Franţa).

Şcoala Gimnazială ,,Sf. Ilie”

„Mamei, Fulop Aurora,… Un pedagog de excepţie, şi-a dedicat viaţa elevilor ei cu pasiune şi profesionalism. S-a ocupat de nepotul ei, Răzvan, care nu a dezamăgit-o, fiind azi la Bucureşti ziarist cu două masterate la Oxford. Mulţumesc, mama!” (Mureşan Suzana, Topliţa).

Grădiniţă

„Curaj, optimism, demnitate,…
Ani mulţi mi-au fost să-i slujesc
Şi frumos, educativ să-i împletesc.
Cu amintiri, în caier strâns legate
Precum apa-n valuri curge şi se zbate” (Autoare, Lupu Gabriela Viorica – decedată).

Citez un MOTTO al unei şcoli din oraş:

„A fi împreună e un început, a rămâne este un progres, a lucra împreună este un succes”.

Acest articol îl dăruiesc celor care preţuiesc OMUL, pentru că omul sfinţeşte locul!

Viorica Macarie, învăţătoare pensionară din Topliţa

Organizatori: Cercul „ASTRA” Topliţa, Şcoala Gimnazială,, Miron Cristea”

Comentarii:

comentarii