Proiect editorial: Dor de ie tulgheşană | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 23 aprilie 2018
Home » Proiect editorial: Dor de ie tulgheşană

Proiect editorial: Dor de ie tulgheşană

Drumul pribegiei şi ia cu o mie de lacrimi

În vara lui ’44, Floarea Timariu avea 24 de ani, era căsătorită cu Grigore a lui Gheorghe a Titului din Pintec. Ea, Floarea, se trăgea de la Bicazul Ardelean, de peste deal de Pintec. Avea la vremea aceea trei copii, Mărioara, Grigoraş şi Ileana, nou-născută. Pe Grigoraş avea să îl piardă în acel an, dar Dumnezeu avea să-I dea încă 9 copii, au fost 12 de toţi.

Frontul avansa puternic, iar Pintecul era graniţă a Imperiului. Jandarmii au început evacuarea populaţiei în vederea refugierii. Floarea şi-a lăsat cei doi copii mai mari sus, la Piciorul Tablii, unde locuia cu socrii, şi-a luat fetiţa neînţărcată încă şi a dat fuga peste deal, la Bicaz, să-şi anunţe părinţii de plecarea în pribegie. Grigore, soţul ei, era plecat pe front, rămăsese singură, cu socrii şi copiii, ştia că ai ei sunt îngrijoraţi şi a dat fuga să-i liniştească. Era un drum prin munte de patru ore între Pintec şi satul ei de obârşie. (Citește integral)

 

Ia cu flori şi fiori

În 1923, Floarea era o copilă de doar 5 anişori şi avea un frăţior mai mic. Bătrână fiind, povestea că mama ei cosea mereu până târziu în noapte la o cămaşă pe care voia s-o poarte de Crăciun, iar Floarei îi plăcea mult să o privească, să admire minunea care se năştea de sub mâinile ei.

Era Sfântă Mărie Mică, hram pe Barasău la Corbu, unde era căsătorită Maria Citirigă de pe Rezu Mare (Tulgheş), mama Floarei. După o ceartă conjugală, de la o mândră oacheşă din sat, soţul decide să-şi scoată tânăra soţie şi pe cei doi prunci şi să-i trimită înapoi la Tulgheş. În graba lucrurilor, micuţa Floarea, văzând că mama împachetează iute, şi-a luat o trăistuţă în care a pus lucrul de mână al mamei, ia începută. (Citește integral)

IA Reginei

Se întâmpla în jurul anului 1918, undeva într-o grădină de pe lângă Tulgheş, unde făcea fânul Irina Chiriac-Turtă, născută într-o zi de Sânziene (24 iunie) a anului 1893. Tânăra femeie primeşte un peşte afumat, învelit într-o hârtie de ziar, pe care untura de peşte îşi lăsase urmele lucioase. La acea vreme, ziarul ajungea greu în satele de munte, aşa că Irina opreşte hârtia şi după o zi de muncă, ostenită, se aşează la lumânare şi priveşte fascinată către aceasta. Nu ştie să citească şi să scrie, dar are darul de a scrie istorie cu acul pe o bluză şi puterea de a citi dincolo de imagini. Ziarul avea tipărită fotografia Reginei Maria purtând o minunată ie românească, fapt ce a impresionat-o profund pe Irina. (Citește integral)

Ia care a fost la Marea Adunare de la Alba Iulia

„Când ţi-e dor de România, poartă-ţi ia!”, ala spune Diana, Diana Husaru, o fetiţă de nouă ani, din Tulgheş, foarte frumoasă şi veselă.

Diana a moştenit de la bunica maternă, Mariana Onu, dragostea pentru ţesăturile româneşti, dar şi una din cămăşile familiei, o cămaşă specială cu o poveste deosebită, pe care o iubeşte din suflet. (Citește integral)