Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (32) Topliţa: „Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era Stema Ţării au pus-o ca podea la grajdul vitelor” | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 25 octombrie 2020
Home » (Inter)Național »
Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (32)
Topliţa: „Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era Stema Ţării au pus-o ca podea la grajdul vitelor”
<h5><i>Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (32)</i></h5> Topliţa: „Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era Stema Ţării au pus-o ca podea la grajdul vitelor”
Cimitirul Eroilor din Miercurea Ciuc profanat în anul 2016. Vă închipuiţi ce se putea întâmpla în anii '45-'46…

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (32)
Topliţa: „Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era Stema Ţării au pus-o ca podea la grajdul vitelor”

  • Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea, istoric

– Este adevărat că la un moment dat se avusese în vedere o rebeliune generală în Transilvania de Nord-Est?

– S-a avut în vedere aşa ceva când Marile Puteri dezbăteau configuraţia graniţelor postbelice – şi ca atare în foarte multe locuri s-au făcut depozite de arme, organizaţii clandestine acţionau pentru pregătirea populaţiei, mulţi fiind instruiţi militar de trimişi ai Ungariei, unii cu rang de ofiţeri în armata statului vecin. Nu s-a făcut însă pasul decisiv, erau multe iniţiative locale, dar lipsea organismul central care să le coordoneze. Se ştia bineînţeles de existenţa unor mari cantităţi de arme aflate în posesia locuitorilor unguri. 23 iulie 1945, ora 19:00 era termenul de predare fixat de Legiunea de jandarmi Trei Scaune, dar s-a predat o singură armă de vânătoare. Trecându-se la cercetări s-au descoperit adevărate depozite în podul unei primării (30 de arme militare, 2 puşti mitralieră, 9 lăzi cu grenade, muniţie, explozivi), în podul Poliţiei Târgu Secuiesc (26 arme, 11 lăzi cu cartuşe, 2 pistoale); în Chichiş s-a descoperit un depozit (50 proiectile brandt, 15 mitraliere) alcătuit de primar şi ajutorul de primar, trei depozite au fost descoperite în Zăbala, Zagon şi Vâlcele, altul în sediul PCR al comunei Covasna. Muniţii, armament, exploziv şi chiar un tun antitanc s-a descoperit la locuinţa lui Pila István din aceeaşi comună, fost comandant al „jandarmeriei populare” şi şef al organizaţiei clandestine cu ramificaţii în judeţele Ciuc şi Odorhei ce gestiona mişcările şi depozitele de arme, ai cărei membri erau, toţi, înscrişi în organizaţiile Partidului Comunist Român şi Uniunii Populare Maghiare. Pila István era iniţiatorul majorităţii arestărilor samavolnice şi al maltratării românilor din actualul judeţ Covasna în perioada noiembrie 1944 – mai 1945. S-au găsit, bineînţeles, multe arme la locuinţele individuale. Pentru a-i intimida pe jandarmi să nu mai continue cercetările, la Târgu Secuiesc a fost convocată o mare adunare populară unde s-a scandat intens Jos jandarmeria, Jos Armata Română, Trăiască Ungaria! Organizatorul adunării? Organizaţia locală a PCR!

– Comuniştii începeau frumos activitatea în zonă!

– Şi asta nu e tot. În Maramureş fusese identificată o organizaţie teroristă maghiară având drept scop principal atacarea grănicerilor români şi a autorităţilor de stat, ai cărei membri erau dotaţi cu arme aduse din Ungaria. Jandarmii arestaseră 80 dintre participanţii la activităţile teroriste, dar guvernul român a dat dispoziţii să fie lăsaţi liberi, deoarece „erau cei mai marcanţi membri ai partidelor democratice româneşti”. Partide democratice erau considerate Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, şi fireşte, Uniunea Populară Maghiară. În judeţul Ciuc situaţia era asemănătoare: cel mai important depozit descoperit, la Lunca de Jos (arme, grenade, cartuşe), era deţinut de un lider local al Uniunii Populare Maghiare. Adeseori în anchete intervenea şi bloca totul Vasile Luca (Luká László, membru în Secretariatul CC al PCR şi ulterior ministru de finanţe – n.n.), originar de lângă Târgu Secuiesc.

– O mare unitate înarmată şi implicată în tot soiul de violenţe etnice funcţiona la „Dermata” Cluj.

– Era considerată unitate de şoc comunistă dar se manifesta, în realitate, ca vârf de lance al revizionismului maghiar. Într-o pivniţă din interiorul fabricii se descoperiseră în februarie 1946 un depozit ce conţinea 317 grenade, 97 focoase de grenadă, 9.212 cartuşe de armă, încărcătoare de mitralieră etc. Armele nu erau în depozit, erau împărţite la muncitori, care le-au şi folosit în momentul primirii Diviziei a 8-a Cavalerie în Cluj: când ultimele coloane militare se scurgeau spre ieşirea din oraş, gărzile înarmate de la „Dermata” au deschis foc cu puşti, pistoale şi arme automate asupra publicului român de pe stradă şi a ostaşilor ce alcătuiau cordonul. Au fost ucişi lt. Gh. Neagu şi serg. D. Căciular, alţi 5 militari şi un jandarm au fost răniţi. Apoi grupuri de civili maghiari înarmaţi au făcut plimbări demonstrative prin centrul oraşului, îmbarcaţi în camioane. Nici în decembrie 1945 problema armelor de la „Dermata” nu era rezolvată, un raport SSI, care vorbea despre „tendinţa de înarmare a populaţiei maghiare” dădea exemplul fabricii clujene, unde toţi muncitorii şi funcţionarii posedau arme militare, cu care făceau trageri de instrucţie, în echipe de câte 15, în pădurile din apropierea oraşului. Acelaşi raport menţiona că toţi funcţionarii Poştei din Satu Mare, peste o sută, primiseră revolvere de la Uniunea Populară Maghiară; în judeţul Someş, maghiarii membri ai formaţiunilor guvernamentale erau, în majoritate, înarmaţi, iar în judeţele Satu Mare, Sălaj, Bihor, foarte mulţi unguri deţineau arme, fiind descoperite şi câteva depozite. Raportul SSI despre care aminteam avea următoarea concluzie: „Există o tendinţă spre înarmare a ungurilor ardeleni şi stadiul înaintat în care a ajuns această înarmare se vede şi de cele declarate de un maghiar altora, cu ocazia unui incident cu un subofiţer român: «Duceţi-vă acasă şi aduceţi armele, doar aveţi fiecare câte una»”.

– Să zicem că nici nu ne aşteptam ca maghiarii să iubească Armata Română. Este numită „armată de ocupaţie”şi în contemporaneitate…

– Transilvania de Nord-Est era împânzită cu manifeste chemând la rezistenţă împotriva Armatei Române. Unul din acestea, răspândit la Cluj, era de fapt o chemare la luptă pentru Ungaria Mare: „Unguri, timpul ne grăbeşte. Toată lumea este împotriva noastră. Numai o atitudine energică ne mai poate ajuta”. Semna Frontul Unic de Rezistenţă Maghiară. Alte manifeste aveau imprimată harta Ungariei Mari. Ostilitatea se manifesta inclusiv la nivel simbolic: cimitire, monumente. Ele au fost distruse în timpul ocupaţiei horthyste, dar nici în 1945 nu se îngăduia refacerea lor. La Topliţa, pe atunci judeţul Mureş, cimitirul eroilor români din Primul Război Mondial avea un monument. În timpul ocupaţiei, mai mulţi unguri localnici, la îndemnul inginerului Molnár Francisc „au mers la cimitirul eroilor şi au distrus locaşurile unde erau osemintele ofiţerilor eroi, le-au spart plăcile, au aruncat osemintele, iar craniile le-au pus în pari unde se văd şi azi” – scrie un document din Arhiva Naţională Istorică Centrală. „Au profanat în mod îngrozitor toate osemintele depuse în cimitir, iar placa mare pe care era Stema Ţării, indivizii Simon Andrei, Pentz Ioan, Siclodi Ioan au dus-o în comună şi au pus-o ca podea la grajdul vitelor. (…) Plăcile mai mici cu emblema Ţării au fost îngropate în pământ, spunând românilor că au îngropat România pe veci. Au distrus tot cimitirul”. Datorită rezistenţei maghiarilor ce conduceau autorităţile locale de stat, în august 1945 până şi cercetările privind profanarea mergeau foarte greu, nici vorbă ca cimitirul să fie refăcut.

– Armata era obligatorie, cum se soluţiona problema încorporărilor?

– Refuzul tinerilor maghiari de a răspunde la chemările pentru satisfacerea serviciului militar era generalizat şi coordonat de către liderii locali. În Ciuc, în comunele Imper, Plăieşi, Lăzarea, Armăşeni, Casin, Ciucani, Lăzăreşti, Remetea, Ditrău, Ciumani nu se prezenta aproape nimeni la încorporare. În plasa Praid, din 563 chemaţi la recrutare, răspunseseră 118. În comuna Racu, în ziua în care trebuiau să meargă la recrutare (3 septembrie 1945), tinerii maghiari au profanat cimitirul ostaşilor români morţi în Primul Război Mondial. Din Bârzava, cei câţiva care au răspuns chemării au mărşăluit încolonaţi prin localitate, cântând „Horthy Miklós se urcă pe calul său alb,/ Şi aşa pleacă spre Ardealul frumos/ Iar ochii lui joacă de bucurie,/ Şi picioarele calului bat spume,/ Din sângele spurcat de valah”. Foarte multe documente ale diverselor organisme din MAI înregistrau intensa propagandă desfăşurată în 1946 şi 1947 în Transilvania de Nord-Est, cu precădere în judeţele Trei Scaune, Ciuc, Odorhei şi Mureş, pentru ca tinerii maghiari să plece în Ungaria, ca să fie acolo instruiţi militar şi să poată participa la războiul de recucerire a Transilvaniei. (Va urma)

Interviu de Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.