Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Recent, în municipiul Miercurea-Ciuc a avut loc lansarea cărţii „Ce s-a întâmplat de fapt” – un dialog despre perioada postdecembristă, semnată de fostul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI) în perioada 1990-1997, Virgil Măgureanu şi Lavinia Betea, urmată de o dezbatere pe subiectele abordate în volumul prezentat şi nu numai. La evenimentul organizat de Filiala Harghita a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” a participat şi primul şef al Serviciului Român de Informaţii (SRI) după Revoluţia din ’89, Virgil Măgureanu.
După prezentarea aspectelor care se regăsesc şi în carte, au urmat numeroasele întrebări formulate de participanţii la eveniment şi adresate fostului director SRI.
Despre implicarea Ungariei în Revoluţia Română: „Este ştiut şi consemnat că a avut un rol”
Una dintre întrebări a fost dacă, în opinia fostului director al SRI, Ungaria, „statul vecin şi prieten de la vest”, a avut vreun rol în desfăşurarea Revoluţiei Române.
„Este ştiut şi consemnat că a avut un rol. (…) Sigur că a avut. Numai că, atenţie!, şi aici se produc o serie de confuzii care de care mai regretabile, pentru că extremiştii din ambele tabere sunt oameni cu o altă logică decât cea a unui om normal şi au făcut tot ce a depins de ei să fie cât mai multă zâzanie. Ar fi interesant de ştiut pentru românii din Transilvania câţi din ungurii de aici doresc cu adevărat desprinderea de România? E bine de ştiut. Şi am stat de vorbă cu destui oameni şi de dincolo, care de asemenea aveau anumite opinii cu privire la modul în care ar trebui să fie relaţiile dintre România şi Ungaria etc.”, a răspuns Virgil Măgureanu, fără a dezvolta subiectul.
O altă întrebare adresată din public a fost dacă distrugerea industriei şi depopularea ţării după Revoluţia din Decembrie ’89 au reprezentat un plan pus la cale din afara ţării sau cu concursul unor elemente din interiorul ţării. „Din păcate, nu avem această scuză că cineva de afară a urmărit un plan prin care România să fie depopulată în felul în care a fost. E o poveste mai lungă. Mulţi dintre cei care au plecat au şi declarat că, dacă România într-o zi îşi va găsi un climat normal aici, ar fi gata să revină. Mulţi au şi făcut-o în felul acesta că au avut grijă de gospodăriile lor şi cât de cât şi le-au îngrijit cu banii câştigaţi acolo. Ceea ce nu înseamnă că România de astăzi trebuie privită prin ochii diasporei care s-a îndepărtat de România. România de astăzi şi cea a viitorului apropiat va trebui să-şi găsească firescul său aici, pentru că este o ţară care are nişte premise pentru viitorul său cum nu multe ţări au, aşa depopulată cum este, aşa cum a fost şi economia, în bună parte, distrusă sau compromisă. (…) Eu nu pot să nu fiu de acord cu dvs. că părea să fie obiectul unui plan malefic împotriva României (n.n. – distrugerea economiei şi depopularea ţării). (…) Principalii vinovaţi sunt în interior şi nicidecum afară”, a spus fostul director SRI.
Despre retrocedări: „De multe ori s-au făcut lucruri ilegale care au păgubit şi statul român şi nu au adus niciun folos nici celorlalţi de dincolo”
La finalul evenimentului de la Miercurea-Ciuc, i-am adresat şi noi câteva întrebări fostului director al SRI, Virgil Măgureanu.
– România pare a se găsi într-o depresie totală, de la popor la guvernanţi, de la putere la opoziţie. Ce ne aşteaptă peste zece ani?
– Întrebarea este cât se poate de bine-venită, dar din păcate este cam greu de răspuns. Primul lucru pe care vi l-aş spune înainte de toate este că România a început procesul său de prefaceri, pe care unii dintre noi încă ne facem că nu le vedem şi că aceste prefaceri, care vor duce în cele din urmă la o consolidare lăuntrică a ţării, vor continua. Şi acesta este singurul lucru cu oarecare precizie pe care-l putem rosti cu privire la deceniul următor. În schimb, alte lucruri surprinzătoare şi cu totul noi se vor produce şi vor avea un efect deosebit, aş spune chiar formidabil asupra tineretului din România acelui timp. Lucrul acesta încă nu se vede astăzi.
– Vă îngrijorează „decăderea până la derizoriu a legitimităţii celor care deţin puterea”. Cât de îngrijoraţi trebuie să fie românii minoritari numeric care mai populează încă centrul geografic al ţării?
– Nu. De fapt, îngrijorarea vine din faptul că elementele care ar urma să aducă în cele din urmă stabilitate şi bunăstare nu se produc sau se produc prea încet şi din această cauză trebuie să existe o preocupare şi, desigur, îngrijorare. În această privinţă, şi cei de aici, precum şi cei din afara acestui loc trebuie să o ducă mult mai bine şi trebuie să o ducă mult mai bine dacă într-adevăr acele elemente de bunăstare se produc. Veţi vedea asta în continuare pentru că asta ne aşteaptă acum şi devine pe prim plan, devin cele mai importante lucruri care trebuie să se întâmple.
– Într-un interviu din 2007, deci acum 17 ani, afirmaţi că „întregul scenariu al evenimentelor din Decembrie 1989 a fost gândit din afară – şi au fost gândite cu grijă atât data declanşării evenimentelor, precum şi locul în care urma ca ele să înceapă”. Ce elemente noi aveţi pentru a întări acele afirmaţii?
– Nu aş vrea să lărgesc această temă despre care s-a vorbit mult, dar este foarte important că românii şi-au trăit scenariul celui mai important eveniment din ultima sută de ani din viaţa lor lăuntrică după un scenariu de afară. Că acest scenariu nu a fost unul liniar, că nu s-a dat o poruncă de undeva, ci a fost o înţelegere la care s-a ajuns destul de greu, numai după ce au apărut primele semne că Uniunea Sovietică se va prăbuşi. Abia atunci a apărut înţelegere de ambele părţi, Occident şi partea de Răsărit a Europei, că lucrurile trebuie să se schimbe şi pentru România. Singurul lucru regretabil în această treabă, care nu e neapărat o chestiune nouă, este că mereu în cazul României când a fost să se schimbe ceva a trebuit să decidă alţii sau să fie de acord să se facă un anumit lucru pe care românii îl doreau.
– Când vă referiţi la Occident, la ce ţări vă referiţi?
– În primul rând partea europeană să zicem, dar cei care au fost de acord şi atunci s-a declanşat totul au fost fără îndoială SUA.
– Uniunea Sovietică a făcut parte din acest scenariu, alături de occidentali…
– Uniunea Sovietică era parte integrantă şi avea, să zicem aşa, misiunea precisă în această privinţă.
– Se cunosc consecinţele tragice ale retrocedărilor ilegale, mai cu seamă în Transilvania. Ce a făcut serviciul condus de dvs. pentru a împiedica acest dezastru?
– Din păcate, nu s-a putut face prea mare lucru în această privinţă decât să-i informăm şi să atragem atenţia ce consecinţe pot fi, pentru că de multe ori retrocedările s-au bazat pe falsuri. De multe ori s-au făcut lucruri ilegale care au păgubit şi statul român şi nu au adus niciun folos nici celorlalţi de dincolo. Nimeni nu s-a putut, mă refer la cei străini, nu s-a putut îndestula dintr-o treabă făcută în pofida legii, pentru că la puţină vreme a devenit imposibil de aplicat. Dar asta este o altă problemă.
În cazul retrocedărilor ar fi fost bine dacă s-ar fi ţinut cont bunăoară chiar şi de experienţa ungurilor, întâi şi întâi că s-a limitat cuantumul sau suma până la cât se poate retroceda din valoarea pretinsă şi apoi, bineînţeles, să se aibă în vedere să nu se exagereze şi să se dea… Oricum, restitutio in integrum a fost una dintre cele mai păguboase formule de retrocedare.
– Afirmaţi că au fost trimise acele informări cu privire la retrocedări făcute în baza unor acte ilegale. Ce s-a întâmplat cu acele informări?
– Practic, s-au mulţumit doar să consemneze în măsura în care măcar le-au luat în seamă. Dar cel mai adesea nu le-au luat niciodată în seamă cât trebuia. (Consemnare de Şt. Pătrîntaş)
