Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
- Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea, istoric
– În 1938-39 deja mirosea a război, care era atmosfera în Transilvania?
– Organele de siguranţă române aflaseră de existenţa unui plan budapestan de sabotare şi terorism, încredinţat Serviciului Special de Informaţii Maghiar, care primea ordine direct de la Regentul Horthy şi colabora cu Marele Stat Major. Acesta reuşise să formeze în România o adevărată reţea teroristă, proiectată ca o avangardă în perspectiva unei invazii armate şi care urma să execute acte de sabotare a căilor ferate, şoselelor, depozitelor de muniţii, uzinelor strategice, aeroporturilor. Se reuşise inclusiv introducerea în România a unei mari cantităţi de explozibil, unele depozite fiind descoperite în 1938. În acelaşi an fusese identificată o organizaţie teroristă cu largi ramificaţii, condusă de preotul Köpf Károly din Satu Mare; instrucţiuni primea de la Budapesta prin preotul Orosz Gábor, care acţiona în numele Serviciului Special de Informaţii Maghiar. În conducerea organizaţiei se aflau încă doi preoţi, un medic, un farmacist, un muncitor şi un fabricant. S-au constituit nuclee de acţiune formate din 3-4 membri, care au început să primească arme din Ungaria şi mesaje codificate prin Radio Budapesta. În ianuarie 1939 se identificaseră şi sumele venite din Ungaria pentru pregătirea diferitelor acţiuni: 6.500.000 de lei, iar la dispoziţia principalilor conducători încă 20.000.000 lei. Fuseseră create nuclee în toată Transilvania: cel de la Oradea era condus de preotul romano-catolic Hoszu László; cel de la Cluj de inginerul Póczy Mihaly; la Odorhei conducea călugărul franciscan Deszó Ipolyt, la Baia Mare preotul evanghelic Réday Károly şi preotul reformat Oláh Sándor. Studiul Acţiunea teroristă a Statului Ungar în România, alcătuit de organele de siguranţă româneşti, mai indica nuclee în Marghita, Abrud, Miercurea Ciuc, Zalău, Homorod, Cehu Silvaniei, Şumuleu Ciuc, Târgu Mureş.
– Este uluitoare amploarea implicării clericilor maghiari în acţiunile antiromâneşti…
– Nici nu e nevoie să avem opinii proprii asupra acestui fenomen – deşi nu văd de ce şi cine ar împiedica relevarea adevărului istoric – e suficient să cităm dintr-un material întocmit de autorităţile române, datat 28 octombrie 1938 şi intitulat Rolul clericilor maghiari din România în acţiunea iredentistă dirijată şi subvenţionată de Statul Ungar: „În fostul Imperiu Habsburgic, Biserica maghiară a constituit, în mâna politicienilor maghiari, unul dintre cele mai puternice instrumente de deznaţionalizare a elementului românesc din Transilvania, în folosul Ungariei. Continuând această tradiţie, după realipirea Ardealului, Biserica Maghiară s-a transformat în bastion al iredentismului maghiar, folosind toate împrejurările de manifestare spirituală sau practică a cultului pentru a instiga ocult împotriva fiinţei Stratului nostru. În această acţiune, Biserica maghiară se subordonează cu fidelitate hotărârilor şi directivelor Budapestei (…) Unul din principalii factori utilizaţi deosebit de frecvent pe teritoriul ţării noastre, de către cercurile de la Budapesta, în scopuri atât de propagandă iredentistă, cât şi de activitate informativă, precum şi de orice alta desfăşurată împotriva intereselor naţionale româneşti, îl constituie corpul clerical romano-catolic, reformat şi unitarian – al minorităţii maghiare din România. Neglijând atribuţiunile reale ale misiunii lor preoţeşti, clericii maghiari, conform instrucţiunilor transmise de la Budapesta prin superiorii lor din România, au desfăşurat necontenit agitaţii împotriva Statului Român, utilizând ca principale teme învăţământul şi pensiile. De asemenea, în rolul lor de instrumente ale revizionismului Budapestei, preoţii maghiari s-au făcut agenţii colportării broşurilor şi manifestelor editate împotriva Ţării noastre, transformând serviciile divine în întruniri iredentiste şi în şcoli ale urii”.
– Înţeleg că materialul respectiv conţine şi cazuri concrete, nu doar afirmaţii, spre a nu fi acuzaţi la rându-ne de propagandă…
– Cu nemiluita – de fapt acestea constituie baza materialului. În Bucureşti, preotul reformat Nagy Alexandru conducea cercul cultural Koos Ferencz Kör, în care se ţineau, în fiecare miercuri, prelegeri cu caracter naţionalist maghiar, urmate de dezbateri în care se discuta despre spionaj, sabotaj, acţiuni subversive; canonicul Scheffler Ferencz din Oradea constituise un grup de acţiune antistatală; preotul Márton Iosif din Sălaj la fel; la adunările ce aveau loc în martie 1939 în Biserica Catolică din Cluj preotul „a îndemnat pe cei ce au primit ordine de concentrare să nu se prezinte la unităţi, fiindcă în curând armata maghiară va fi în Cluj”; în turla aceleiaşi biserici fuseseră descoperite două arme automate. Preoţii unguri Heinrich Francisc şi Gavaler Ludovic din comuna Câmpulung de Tisa erau în conducerea unei organizaţii teroriste; în iulie 1939 s-a descoperit că în atentatul de la Halmeu împotriva grănicerilor români fusese amestecat preotul reformat Kurti Carol. Se pusese mâna pe un raport al preotului Kánya, depus la Legaţia Ungară din Bucureşti, unde se arăta că preoţimea maghiară reformată din România a prefăcut slujbele religioase, predica zilnică şi misionarismul creştin într-un singur ţel – propaganda maghiară; preotul Szigety Béla, de la Biserica reformată maghiară din Bucureşti avea de trei ori pe săptămână convorbiri cu fruntaşii maghiari „cu care ocazii se desfăşoară o puternică propagandă iredentistă”; Şcolile de duminică, sub directa conducere a preoţilor maghiari, puneau preceptele religioase în slujba naţionalismului maghiar; în Bucureşti, acestea funcţionau în şase localuri; programele culturale, religioase, muzicale pentru tineret ale preoţilor reformaţi Nagy A. şi Tökes Ernest din Bucureşti s-au „transformat în programe complet iredentiste şi revizioniste” şi trebuiau avizate de Legaţia Maghiară.
– Episcopul Márton Áron este divinizat de catolicii maghiari şi apreciat că s-a opus comunismului şi a condamnat politica horthystă faţă de evrei; este considerat, totodată, drept un mare antiromân. Care este adevărul?
– Sunt materiale foarte serioase care-l incriminează. A fost locotenent în Divizia Secuiască, autoarea unor mari atrocităţi împotriva populaţiei civile româneşti. Este cert că a fost recrutat de serviciile de informaţii maghiare şi a activat ca spion pe toată perioada celui de Al Doilea Război Mondial, trimiţând şi primind numeroase mesaje cifrate. În acest context trebuie însă să ne subsumăm temei noastre şi să spunem că, în virtutea unei hotărâri luate la începutul lui octombrie 1939 s-a decis ca în Transilvania „propaganda iredentistă să fie îndrumată de episcopul romano-catolic Márton Áron”. Acelaşi a vizitat Budapesta în 1939 şi s-a plâns Guvernului maghiar împotriva Bisericii Ortodoxe. De fapt, vizitele pastorale ale ierarhilor bisericilor maghiare erau folosite şi în scop propagandistic revizionist. Vicarul Episcopiei Unitariene de la Cluj, Kis Sándor, după o călătorie în judeţele din estul Transilvaniei, declara că „poporul maghiar din secuime aşteaptă şi doreşte schimbarea situaţiei sale de astăzi printr-un război…”.
– Totul a culminat cu descoperirea organizaţiei teroriste din Ardeal, formată majoritar din preoţi şi subvenţionată de statul maghiar.
– Să cităm din precizările aflate la finalul materialului documentar din 28 octombrie 1939: „Rolul important deţinut de preoţii maghiari din Ardeal în conducerea şi organizarea acţiunii iredentiste maghiare pe teritoriul nostru, cari s-au dovedit întotdeauna buni executanţi ai ordinelor primite de la Budapesta, se evidenţiază şi cu ocazia descoperirii recente a organizaţiei teroriste din Ardeal (…) dirijată şi subvenţionată de Statul ungar. Astfel, numai din cercetările făcute până în prezent reiese că întreaga conducere a acţiunii teroriste era încredinţată preoţilor maghiari, care alcătuiau elementele de bază ale Comitetului Central şi ale diferitelor nuclee mai importante din Ardeal”. Într-o anexă a materialului erau indicaţi conducătorii organizaţiei teroriste: 29 de preoţi, dintre care 17 erau romano-catolici, iar ceilalţi aparţineau altor culte maghiare. Era imposibil ca episcopul romano-catolic Márton Áron din Alba Iulia şi episcopul unitarian Varga Béla din Cluj să nu fi cunoscut activitatea subordonaţilor, mai ales că aceştia, în activitatea conspirativă, se deplasau des în alte oraşe şi în Ungaria, părăsind atribuţiile sacerdotale, iar pentru aceste absenţe erau necesare aprobări de la superiori.
Toate aceste descoperiri ale diverselor organe ale Statului Român i-au făcut pe conducătorii Frontului Renaşterii Naţionale (FRN) şi pe unii membri ai guvernului să recunoască gravitatea fenomenului, fără ca aceste recunoaşteri să fie făcute publice, deoarece politica regimului carlist faţă de minorităţi trebuia apreciată unanim. Într-un raport destinat ministrului de Interne, se spunea că în Ţinutul Someş, revizionismul în cadrul Secţiei Maghiare a Frontului Renaşterii Naţionale a îmbrăcat toate formele; unul dintre cei mai înfocaţi propagatori, Szász Pál, face parte chiar din conducerea centrală a partidului unic. Se aprecia că „Secţia Maghiară din FRN nu ne este nouă favorabilă. Propaganda Frontului nu are efect”, căci sub masca FRN se face propagandă iredentistă. (Va urma)
Interviu de Mihail GROZA
