„Opera de artă trebuie să fie creată ca o crimă perfectă” | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 17 noiembrie 2019
Home » Cultură » „Opera de artă trebuie să fie creată ca o crimă perfectă”
„Opera de artă trebuie să fie creată ca o crimă perfectă”

„Opera de artă trebuie să fie creată ca o crimă perfectă”

2016 – Anul Constantin Brâncuşi. 140 de ani de la naştere

Într-un volum din 1980, tânărul (pe atunci) cercetător Constantin Zărnescu introduce un capitol intitulat Aforismele şi textele lui Brâncuşi. Ar fi, după propria-i mărturisire, cea dintâi cuprindere într-un volum selectiv a aforismelor, maximelor, textelor, înţelepciunilor şi confesiunilor părintelui sculpturii moderne, de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 140 de ani. Au avut întâietate textele scrise de mâna ilustrului creator în cataloagele unor expoziţii, carnetele personale de lucru, corespondenţa, interviurile din presă. Dar cum sculptorul a neglijat să şi le reunească şi să le sistematizeze, majoritatea au fost reţinute şi notate de exegeţi care i-au urmărit cariera, sculptori, pictori, critici şi discipoli, scriitori, prieteni, diplomaţi şi colecţionari, mulţi dintre aceştia celebrităţi la rândul lor; autorul crestomaţiei la care mă refer n-a urmărit cu prioritate acurateţea literară a expresiei, ci ideea în sine, tocmai din pricină că teoriile şi concepţiile brâncuşiene au fost reţinute, vehiculate, notate şi publicate în varii forme expresive.

brancusi3C. Zărnescu nu insistă să explice aforismele lui Brâncuşi, ne pune la dispoziţie doar rezultatele uriaşei munci de a le identifica şi autentifica din extraordinar de diverse surse, ezitând să mizeze pe cele nesigure ori să se înţelenească în bogata proliferare a falselor cugetări ale artistului. Să dăm un singur exemplu: Carola Giedion Welker, istoric şi critic de artă de anvergură internaţională care a stat atât de mult în apropierea artistului, confirmă doar puţin peste 20 de cugetări auzite direct de la Brâncuşi, între care şi crezul artistic al acestuia, consemnat în iunie 1934: Je n’ai cherché pendant toute ma vie que l’essence du vol. Le vol, quel bonheur! (N-am căutat toată viaţa decât esenţa zborului. Zborul, ce fericire!).

brancusi4Autoarea monografiei care l-a impus pe Brâncuşi conştiinţei artistice mondiale, editată în 1958, a avut şansa rară de a-l cunoaşte îndeaproape, în situaţii multiple, pe acest creator excepţional şi să disece, pe cât posibil, câteva din motivaţiile atitudinilor sale artistice. De pildă, Carola susţine că idei precum desprinderea de povara corporală, înălţarea deasupra eu-lui, sublimarea şi iluminarea materiei nu sunt străine de apropierea, oarecum surprinzătoare, a olteanului din Hobiţa de viziunile gânditorului şi poetului tibetan Milarepa, care-i deveniseră la un moment dat carte de căpătâi. De aici esenţa zborului şi punerea în starea de a face lucrurile, adică teoria orientală a pregătirii interioare care face posibilă execuţia propriu-zisă a operei într-o stare de totală destindere, crearea sentimentului de lucru uşor, efectuat cu bucurie şi fără violenţă.

Constantin Zărnescu a reţinut în lucrarea amintită 254 de texte, aforisme, cugetări, maxime şi confesiuni aparţinându-i lui Brâncuşi, dintre care 169 se referă exclusiv la artă. Dintre acestea din urmă reproducem în continuare câteva, selectate mai mult pe criteriul… scurtimii decât pe acela al relevanţei în decodarea teoretică a operei brâncuşiene. (M. Groza)

 

Arta – poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în sculpturile mele.

*

În artă, ceea ce importă este bucuria. Aveţi fericirea să contemplaţi. Aceasta e totul.

*

Lucrurile nu sunt greu de făcut, ceea ce este greu – este să ne punem în starea de a le face.

*

Simplitatea nu este un scop în Artă, însă ajungi la simplitate fără de voia ta, apropiindu-te de sensul real al lucrurilor. Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să-i înţelegi valoarea.

*

Prin tăietura directă sculptorul se vede silit să înfrunte pieptiş natura inevitabilă şi nemiloasă a materialelor… Şi adeseori, în adâncimea marmorei, pietrei sau bronzului, un sculptor insuficient de priceput, în urma unui efort stângaci, omoară spiritul materialelor şi continuă apoi să lucreze într-o materie neînsufleţită.

*

Există un scop în toate lucrurile. Însă pentru a ajunge la el trebuie să ne detaşăm de noi înşine.

*

În Sărutul n-a fost vorba despre o copie fidelă a două modele – bărbat şi femeie, care se drăgostesc, ci despre o viziune a iubirii fără de moarte, pe care eu „am văzut-o” cu ochiul minţii. Am eliminat din opera mea tot ce nu era esenţialul. Găsiţi în această sculptură numai o sugerare a braţelor şi a picioarelor, o sugerare a fizionomiilor. Iar cu cât veţi privi mai mult această operă, cu atât mai uşor îi veţi descoperi sensul: misterul fecundităţii şi al morţii rămâne însuşi misterul acestei iubiri – care va supravieţui chiar şi dincolo de mormânt…

*

Opera de artă trebuie să fie creată ca o crimă perfectă – fără pată şi fără urmă de autor… Arta (mea) este realitatea însăşi. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată – poate în singura realitate valabilă.

*

Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!…

*

O pasăre a intrat odată prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea ieşirea – căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit. Sculptura e la fel: dacă găseşti acea ieşire te ridici înspre cer, intri în împărăţia cerurilor…

*

Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.

*

Din toată lumea – numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteze în lemn.

*

Eu nu sunt nici surrealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi…

*

Nebuni sunt toţi aceia care consideră sculpturile mele abstracte. Ceea ce cred ei că este abstract, este tot ce poate fi mai realist, căci realul nu însemnează forma exterioară a lucrurilor – ci ideea şi esenţa fenomenelor.

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.