Primăvară la Cenaclul Literar „Buna Vestire”

Martie, primăvară în plină desfăşurare, Ziua Mărţişorului, a Femeii, a zilei cenaclului, dar şi noi întâlniri de suflet la Cenaclul Literar „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc, asezonate de fiecare dată de momente poetice memorabile…

O nouă întâlnire… în care a recitat din creaţia proprie însuşi preşedintele cenaclului, binecunoscutul poet Ionel Simota, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Braşov, aducând un frumos buchet liric şi aşezându-l cu prietenie colegilor mai vechi sau mai noi ai acestui frumos grup literar ce are o istorie bogată.

Un iubitor de frumos şi emoţie, Ionel Simota a dat citire mai multor poeme din cele peste 23 de volume apărute (al douăzecişipatrulea în curs de apariţie), apoi a prezentat şi un frumos proiect iniţiat de Uniunea Scriitorilor din România, „Turnirul de poezie”, ce se va desfăşura în compania colegilor din Grecia (de data aceasta), dar şi despre multele sale apariţii la televiziuni din România şi Republica Moldova, despre proiectele sale şi realizările literare.

Intervenţiile sale poetice au fost primite ca de fiecare dată cu drag şi plăcerea lecturii de calitate de către participanţi, iar atenţia a fost atrasă de nişte poeme remarcabile:

Athosul tămăduirii mele

numai tălpile mele ştiu drumul
tăcutei rugăciuni
piatră mă fac atunci când o rostesc
când o închid în slăbiciunea păcatului
când în ea pe mine mă surp
întru deşertăciune urc
şi mă căznesc
şi plâng doamne la picioarele tale
şi nu sunt vrednic să te privesc

numai tălpile mele ştiu drumul
în zadar cărându-mi povara
oaselor atât de vinovate
neputincios te-am cerşit doamne
până în creştetul muntelui te-am căutat pe tine
şi orb am fost şi n-am văzut
că mereu erai acolo cu mine

Nu caut păsări

nu caut păsări
în tâmplele tale doar mă tângui
ca un sunet de bucium putred
prin aerul înserării mele
te rog nu striga în oglindă
va veni un copil să surâdă
peste mirarea luminii
demult împuşcată

te rog să fii, să-mi fii şi ţie să-ţi fii
femeie o singură dată

Descriere nud

ard în mine nopţile tăcânde
o şoptire-ţi sunt
sau a blestem
peste sânul de poem te chem
pentru gurile sublime şi flămânde
noaptea îmi arată coapse lungi
ca o simfonie necântată
te voi despleti ca altădată
de ar fi în inimă s-ajungi
nu mi-e dor
nu mă târăsc prin spini
n-am să strig când iedera mă doare
te voi invoca printre străini
ca pe cea mai sfântă întâmplare

pe pământ vom fi doar noi stăpâni
ca o întâmplare
pură stare

Cu atâta lumină cum să nu primeşti bucuria primăverii? Luminează, Poetule!, după cum spuneam în poezia cu acelaşi nume…

Prof. Petronela Apopei

Comentarii:

comentarii