„Nu aş putea să le vând niciodată, chiar dacă mi-ar da cineva toţi banii din lume!”

• Despre pasiune şi iubirea pentru folclor. Asistenta medicală de la Topliţa care coase cămăşi tradiţionale

De peste 23 de ani este asistentă medicală şi de când se ştie a îndrăgit tradiţiile şi folclorul tradiţional românesc. În clasa a III-a a pus pentru prima dată acul şi aţa în mână, iar de atunci nu s-a mai oprit. Vorbim despre Maria Pop, o topliţeancă îndrăgostită de ia românească. Cu dibăcie şi multă răbdare, coase aproape zilnic cămăşi cu modele – aşa ca-n vremurile de mult apuse. Se mândreşte cu o colecţie impresionantă şi spune cu mâna pe inimă că nici dacă i s-ar oferi o avere nu ar putea să le vândă, fiindcă a investit mult suflet în fiecare cusătură.

Maria Pop are 46 de ani şi este asistentă medicală la Spitalul Municipal Topliţa din 1996. S-a născut şi a copilărit pe Valea Mureşului, la Deda. Imediat după liceu a făcut postliceala sanitară la Topliţa şi a rămas în oraş.

Şi-a reluat pasiunea după 25 de ani

De când se ştie a iubit tradiţiile şi portul tradiţional românesc. În copilărie participa la multe activităţi unde toată lumea se îmbrăca în costume populare şi ea nu făcea excepţie.

„Când eram mai mică, toată lumea se îmbrăca în costum naţional când mergea la biserică, se făceau jocuri de sărbători, de Crăciun, în curtea şcolii. Mama mea a brodat la maşină manual cămăşi tradiţionale. În zona noastră, la Deda, se purta foarte mult brodat. Când m-am mutat la Topliţa, aveam să descopăr că aici cămăşile sunt mai mult cusute. Cumva, de mică, mi-a fost drag să mă uit la alte persoane cum lucrează şi eram curioasă cum se face. Voiam şi eu să învăţ. Practic, am învăţat să cos de la bunica, mama mai mult broda”, îşi aminteşte Maria.

Prin clasa a III-a a pus pentru prima dată acul şi aţa în mână, iar de atunci i-a fost greu să le mai lase. Mare i-a fost bucuria când, în clasa a VIII-a, a terminat prima ei cămaşă. Lucrase câteva luni bune, dar era atât de mândră pentru că o făcuse singură cap-coadă. La sfârşitul liceului, a început o ie şi „25 de ani mai târziu, am terminat-o. Am găsit-o din întâmplare la mama şi am zis că trebuie să o termin”, zice ea.

„Ştiu cât suflet am pus în realizarea lor”

Împărţindu-şi viaţa între serviciu şi mamă a doi copii şi-a dat seama că îi este dor să coase. Iar odată cu pasiunea pe care fiica ei a dezvoltat-o pentru muzica populară a reînceput să coase cămăşi. „De câte ori mergea la un festival sau la un eveniment îmi plăcea să îi fac un costum nou. Îi făceam cămaşa şi poalele. A fost aşa o concurenţă între mine şi mama mea care s-a apucat după 15 ani să brodeze din nou. Ca modele, am luat şi din zona din care vin eu, unde se poartă cămaşa încreţită la cot cu dantelă, dar şi de aici, de la Topliţa, unde mâneca e mai degrabă lungă şi dreaptă. La început, îmi era drag să cos aşa mai colorat, să folosesc culori de primăvară, dar apoi am observat că aici portul e mai diferit. Am început să caut modele autentice. Am găsit ii de-ale bunicilor, de acum 60 de ani şi am început să imit acele modele”, povesteşte asistenta medicală.

Cel mai mult coase iarna, iar dacă reuşeşte să-şi gestioneze bine timpul, într-o lună de zile poate termina o cămaşă. Însă nu alege niciodată modele simple. Nici cu materialele nu e chiar aşa uşor. În tinereţe era învăţată cu anumite tipuri de materiale, acum, însă, s-au mai schimbat. Se adaptează din mers şi face faţă cu brio provocărilor. Până acum, a reuşit să realizeze vreo 16 cămăşi diferite cu care se mândreşte. „Nu aş putea să le vând niciodată, chiar dacă mi-ar da cineva toţi banii din lume. Îmi sunt atât de dragi şi ştiu cât suflet am pus în realizarea lor”, mărturiseşte Maria.

Recunoaşte că îngrijirea unei cămăşi confecţionată manual este mult mai dificilă faţă de una pe care o poţi achiziţiona din magazin. Nu se poate spăla la maşina de spălat şi nici nu se poate folosi apă fierbinte. „Se spală cu mâna, cu apă călduţă şi cu săpun de casă. Nu ar fi indicat să folosim alţi detergenţi pentru a evita decolorarea”, explică ea.

La zile de sărbătoare sau când merge la biserică, Maria împreună cu familia ei îmbracă cu drag şi multă mândrie cămăşile realizate de ea.

Mădălina MICU

Comentarii:

comentarii