Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Nimic nou… | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 23 mai 2024
Home » Opinii » Nimic nou…
Nimic nou…

Nimic nou…

Lumea va fi atunci a celor mulţi, a dreptăţii. Niciun neam nu va hotărî asupra altuia, nicio viaţă de om nu va hotărî asupra alteia. Libertatea va fi peste tot în lume, cuvântul va fi al omului şi niciun om nu-l va închide pe semenul său, iar puterea va fi a tuturor. Toţi vor fi pentru toţi, pacea va fi altarul lumii. Frica, neştiinţa, lacrimile, prigoana vor pieri din ogrăzile oamenilor, viaţa va fi o sărbătoare, căci nu e bogăţie mai mare pe pământ”.

Impresionantă imagine, ameţitoare chiar, regăsibilă, poate, într-o lume virtuală, cea propovăduită de Iisus Hristos, situată mult mai sus de om. Se pare, omenirea nu a agonisit încă suficientă înţelepciune şi voinţă spre a transpune proiectul divin la scară pământeană. Prea mulţi pământenii trecători prin lume, făcuţi din lut (şi având asigurat tot în lut returul!), material perisabil, dar cu orgolii trainice şi ambiţii de oţel (valabil şi aur!), sunt închinători altui Dumnezeu, în variantă monetară. Se străduiesc peste puteri să imprime chipul lor lumii noastre, a tuturor pământenilor. Se cred veşnici în micimea lor, interesaţi inclusiv în perpetuarea puşcăriilor. Ce-i drept, nimic mai degradant pentru Om decât „dotarea” cu cătuşe la mâini sau lanţuri la picioare.

„JUSTIŢIE PENTRU OAMENI, Oameni pentru justiţie!” – o reclamă jenantă, dar agresivă prezentă pe toate lungimile de undă, plătită cu bani europeni. Sună bine, dar nu aici şi acum; trebuie glisată într-un viitor al promisiunilor incerte. Deocamdată, formă fără fond, pierdută printre alte născociri făcute să mai păcălească în virtualul nostru cel de toate zilele. Da, şi nopţile.

Lumea contemporană – inclusiv Justiţia, care ar putea să o remodeleze, canalizată spre făgaşul legii – mizează pe alte „valori”. Se închină altor zei, de carton. Banul a ajuns zeu atotputernic, un fel de Zeus. Să nu uităm, nici zeii adulaţi, corupţi şi perverşi, nu erau tocmai pilde pentru omul mărunt, modele de bună purtare. Dar, oare, nu întotdeauna a fost aşa?

I-a cuprins pe toţi o lăcomie, încât se dau în vânt după bani ca nişte apucaţi. Paradoxal, contrar aparenţei, constatarea nu o face un „părărelolog” vânturat seară de seară, în prime-time, pe un post românesc de televiziune care bate apa-n piuă spre a influenţa opinia publică. Era emisă de Nastasia Filipovna, eroină a „Idiotului” lui Dostoievski, în miezul veacului al XIX-lea. Constatarea Nastasiei are ceva vechime! A supravieţuit vreme de peste două veacuri, dar e mai actuală ca oricând şi în România, nu doar în „ţara de origine” de la răsărit. „Unii nu au nimic, alţii nu au destul!”, în variantă autohtonă tradiţională. Lipsiţi de demnitate – de patriotism nu mai amintim, că râd nemernicii de noi! – am prăduit ţara. Şi cum remarca poetul, vrând să devenim capitalişti, am ajuns capital! „Şi ce nu se vinde când totul se vinde?”(Adrian Păunescu).

„Nimic nou sub soare!”, se pare. O realitate neprietenoasă confirmă spusa cărţilor sfinte: „Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nimic nu este nou sub soare”(Ecleziastul 1:9). Cei ajunşi, uită un lucru esenţial: cu bani şi prin corupţie poţi cumpăra orice, până şi suflete pierdute, „slabe de înger”. Nu şi sănătate. Nici demnitate, ca valoare morală, nu dregătorie, că astea se pun la mezat. Capabili să dribleze şi chiar să sfideze judecata „statului de drept”. În Justiţia Divină nu cred, „Judecata de apoi” e vorbă-n vânt, menită să ameţească pe cei săraci cu duhul. În context, unica şansă de asanare rămâne privirea în sus. Mai sus de guvernanţi corupţi, lacomi, sau democraţii apusene… apuse. Într-o ţară ocârmuită de geambaşi de case şi de traficanţi de doctorate, e tot mai dificil să-ţi găseşti Calea. Nici mult clamata ordine europeană nu stă în picioare cu faţa la democraţie. Un argument recent: arestarea eroinei Qatargate-ului, frumoasa grecoaică Eva Kaili, cocoţată la vârful UE, mai exact vicepreşedinte al Parlamentului European. Şi nu pentru prestaţii erotice tip videochat, din care şi-ar fi putut rotunji veniturile. Şi nici nu era remunerată la nivelul salariului minim pe economie, fie el şi din Elada ei natală. Acuzaţii mult mai banale în rechizitoriu: corupţie, spălare de bani (şi nu puţini!), crimă organizată.

Într-un rând, Dumnezeu-Tatăl şi-a sacrificat Fiul pentru iertarea păcatelor celui pe care l-a creat din lut. Îl silim să repete gestul după două milenii? Se oferă cineva ca „material didactic”? Staţi liniştiţi! De unde atâta altruism, de unde atâta empatie? Exceptându-L pe Nazaritean, Iisus Hristos, pentru orice pământean, muritor de rând sau înalt ierarh, cămaşa a fost şi va fi totdeauna mai aproape de trup şi de inimă decât piesa de veşmânt pe care o ascunde vederii.

După 2.000 de ani de la răstignire şi Învierea Fiului Domnului, încă nu am reuşit să-I transpunem Proiectul în realitate. Se pare că a predicat în deşert. Nici puterea trecătoare, nici înţelepciunea (a)cumulată de om prin veacuri şi milenii nu au reuşit să dea viaţă visului indus de Trimisul Domnului să ne mântuiască. Nu într-un rând, înşişi aşa-zişii slujitori ai Domnului pe pământ au semănat vrajbă, teroare şi moarte. O cât de scurtă incursiune prin istoria papalităţii, cu apogeul clanului Borgia, şi „lecţiile” administrate muritorilor de către Inchiziţie sunt convingătoare. Ar fi utilă şi o aruncare de ochi asupra inventarului sinistru de tortură şi ucidere al sinistrei închipuiri, mânuite cu dibăcie de încrâncenaţi călăi în sutană.

Răstigniţi contemporani pe tot felul de cruci, reale sau metaforice, nu lipsesc. Totuşi, decât să o luăm de la capăt, ar fi mai bine să ne oprim. Pe moment, stavila lipseşte, iar frâna s-a dereglat, manipulată de netrebnici. Dar speranţa nu moare. O resetare totală a Planetei Albastre ar fi necesară. Urmată de restartare, după alte criterii.

Revenind la Marele Creator, Acesta nu se repetă, preferând unicatul. „Copy-paste” nu apare ca „icon” pe tastatura uriaşului Său Computer. Se pare că încă ezită între salvarea şi nimicirea Operei Sale numită om. Iniţial, cu O MARE… După semnalele recente, nu ştii ce să mai crezi şi încotro s-o iei. Pare că ne-am cam pierdut… Calea.

PS: Printre datele oferite cu ţârâita despre involuţia populaţiei patriei noastre scumpe, conform ultimului recensământ, Institutul Naţional de Statistică ne atenţionează că în Anul Domnului 2022 am băut mai mult decât se cuvenea (2 litri pe zi recomandă medicii). Pe sortimente, per capital: 0,3 litri bere, 2,6 litri vin, 1,8 litri tărie. Cu apa suntem la zi, pe trend. Nici asta nu-i noutate. Doar informaţie. Hai, noroc!

Mihai SUCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.