De când lumea şi pământul, orice prost se agaţă de putere
Nici în Vest şi nici în Est nu ne aşteaptă
„Râuri dă lapte dulce pă vale (…) şi dă unt păraie”,
cum zice Ion Budai-Deleanu
Circulă asiduu, mai ales printre rezervişti, teoria că SUA e singura vinovată de războiul din Ucraina, deoarece este datoare 17 trilioane de dolari şi doreşte să creeze o ruptură ireparabilă între Europa şi Rusia, scopul final fiind înlocuirea acesteia ca furnizor de resurse energetice şi totodată schimbarea cifrei de afaceri Europa-Rusia (cca 500 miliarde de dolari) cu o cifră de afaceri echivalentă Europa-SUA. Conformându-ne politicii agresiv-capitaliste a Statelor Unite, în pericol mare sunt pământurile, pădurile, apele, petrolul, gazele, aurul, industria, armata, cultura, istoria, memoria şi spiritualitatea popoarelor europene, iar agresiunea lui Putin, un biet ins încolţit, a fost provocată exclusiv de extinderea NATO.
S-o luăm cu cele rele: în cazul României, e adevărat că ambasadorii americani se bagă unde nu le fierbe oala, sunt obraznici şi tupeişti, unii provin direct din clasa afaceriştilor cărora nu le pasă prea mult de aşa-zisul parteneriat strategic. Nenorocirea este că găsesc cu uşurinţă în mediile politice de la noi prostalăi cu moţ şi fistic, precum Sfântul Dulap de la Cotroceni, care a cedat un sistem Patriot ucrainenilor numai pentru că aşa a zis Biden, un boşorog a cărui candidatură fie va fi retrasă de democraţi din cauza problemelor cognitive care nu mai pot fi ascunse de octogenar, fie va pierde lamentabil alegerile americane. Noroc că Iohannis n-a dat peste vreun scăpat de la urgenţa psihiatrică, care i-ar fi promis că-l face şef la ONU, cine ştie cu ce donaţii ne-am mai fi trezit, aprobate orbeşte de eroii din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, care ştiu foarte bine că Biden este cu mintea în pioneze şi Iohannis un ipocrit avid după funcţii bine plătite, dar execută docili cererile stupide ale celor doi. Situaţia noastră e mai rea ca a prostului din târg: am dat gratis un sistem Patriot de aproape 1 miliard de dolari pe spusa unui moşuleţ împins în faţă ca o fantoşă de milionarii Partidului Democrat care nu vor să-şi piardă afacerile şi care, în loc să ne creeze ceva favoruri, va moţăi următorii 4 ani într-un conac din Delaware, în imposibilitatea de a-şi aminti numele României. Aşa ne protejează Iohannis şi marii noştri strategi de ameninţarea rusă.
Dar una-i una şi alta-i alta. E clar că n-am avut mult noroc împrietenindu-ne cu americanii într-o zodie în care marea putere mondială traversează o perioadă bizară şi confuză, dar extinderea NATO a fost dorită întâi şi mai întâi de est-europenii care s-au săturat de Rusia până-n gât şi voiau garanţii de securitate efective. Chiar nu-şi amintesc domnii care prizează asemenea teorii cât ne-am chinuit să intrăm în Alianţa Atlanticului de Nord şi cât ne-au amânat americanii, ăia care abia aşteptau să ne fure memoria şi spiritualitatea? Dacă e s-o luăm aşa, organizaţia care a riscat integrându-ne pe toţi şi asumându-şi responsabilităţi în plus a fost NATO. Rusia nu se poate plânge decât că ne-a pierdut din vina ei, nu că i-am ameninţa existenţa, cum fac azi propagandiştii Moscovei.
E greu de argumentat logic teoria că agresiunea lui Putin ar fi fost provocată direct de către americani. Aşa cum e greu de explicat preferinţa unora ca România, Moldova, Ucraina, Polonia, Bulgaria, Slovacia, Cehia, Estonia, Letonia şi Lituania să rămână veşnic centura de siguranţă sub dominaţia Moscovei şi să nu poţi mişca un deget fără aprobarea Kremlinului. Asta pentru simplul fapt că ursul de la răsărit a decretat că asta-i zona lui de interes. Dar interesul popoarelor respective unde este? Când au ţinut ruşii cont de interesul românesc în cele 13 dăţi când au intrat nechemaţi pe teritoriul României?
Sigur că avem – în politică, mediul universitar, cultură, mass-media etc. – o abundenţă de imitatori ai modelor americane, unii jalnici de tot, aşa cum nu putem omite influenţa nefastă, în toate domeniile şi cu deosebire în justiţie, a reţelelor de activişti Soros, pe care îi punem greşit în cârca Americii, căci Soros putea avea sediul la fel de bine în Canada, Australia ori Republica Sud-Africană, miliardele lui ar fi lucrat pretutindeni la fel de oneros precum au fost obţinute. În principiu însă, nu America e de vină că avem şi noi firave tentative gen Cancel Culture şi Woke, activişti rromi care în loc să se ocupe de ţeparii de acoperişuri care au nenorocit mii de familii româneşti dau mereu vina pe stat, culturnici care nu mai suportă nimic naţional, comentatori politici care văd numai membri ai partidelor extremiste pitiţi pe sub boscheţi gata să sară la grumazul pravoslavnicilor euroatlantici. Pentru că nimeni nu mai e atent la nuanţe, toată lumea exagerează şi strigă cât mai tare, poate are norocul de-a fi auzit în hărmălaia generală. Reţeta Şoşoacăi are succes, dar nu toţi posedăm gabaritul şi volumul vocal necesare, aşa că în loc să strigăm cu putere gândim în tăcere. Aşa evităm a deveni comici vestiţi ai ecranelor, precum politicienii care gândesc cu glas tare, că aşa au învăţat la doctoratele universităţilor private, să spună cu cuvintele lor ceea ce au copiat.
Aşadar, dintre copiii soarelui care vor să ne apere cultura, istoria, memoria şi spiritualitatea de americani, unii sigur îşi amintesc cum erau apărate aceste valori de tovarăşii sovietici: de pildă, examenul la Institutul Politehnic Bucureşti se da, în ordine, din următoarele trei probe: limba rusă; marxism-leninism; proba de specialitate. La catedra de marxism-leninism peste 85% din cadrele didactice erau alogeni, Alexandra Sidorovici Brucan fiind şefa adjunctă a catedrei. Erai bun la matematică, fizică, chimie? Nu conta – primele două probe care nu au nimic de-a face cu ştiinţa cerneau tot ce nu era sovietic în gândire şi simţire. Câţi americani avem azi la Politehnica Bucureşti? Se dă probă eliminatorie din engleza americană ori din ideologia Woke? Şi cum n-ar vrea studenţii să aibă profesori de peste Ocean, din moment ce MIT, unitatea academică echivalentă, are nu mai puţin de 101 laureaţi Nobel?
Unde naiba să mergem cu Putin şi cu ruşii? Înapoi, la interzicerea a 8.000 de publicaţii, opere ştiinţifice şi literare, la excluderea din Academie, universităţi şi din mediul cultural a unor intelectuali precum Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Dimitrie Gusti, Traian Vuia, Constantin Rădulescu-Motru, Arghezi, Gheorghe Ionescu-Şişeşti, Gheorghe Brătianu, Simion Mehedinţi, Onisifor Ghibu, Silviu Dragomir, Patriarhul Miron Cristea, G. Călinescu etc.? Activişti de prim rang ai Uniunii Scriitorilor au devenit Al. Toma Moscovici, M. Breslaşu-Breslau, I. Călugăru-Croitoru, M. Davidoglu-Davidsohn, M. Marcian-Marcus, proletcultişti exaltaţi şi apologeţi fanatici ai stalinismului precum Maria Banuş, Nina Cassian, Al. Jar, S. Bratu, I. Ludo, S. Fărcăşan, în rândul scriitorilor comunişti devotaţi abia făcându-şi loc câte un autohton precum Mihai Beniuc.
Până la urmă, dacă nu eşti poporul lui Dumnezeu ca să ai viitorul asigurat orice ai face, mersul oricărei naţiuni e o chestiune de opţiune. Termenii în care antioccidentalii români pun problema sunt imposibil de acceptat în Europa Secolului XXI – şi în nicio Europă, din niciun timp. Cel puţin la nivelul ideilor şi culturii, Rusia secolelor 18-19 e mai acceptabilă decât Rusia lui Putin. Occidentul e vicios şi nu ne iubeşte, dar Rusia ne haleşte cu graniţe, memorie naţională şi populaţie cu tot. O alegem numai pentru că Biden a îmbătrânit, dna Merkel a provocat o migraţie pur şi simplu ilogică ce ronţăie din interior esenţa europenismului, Macron e prea socialist şi Comisia Europeană vrea să ne interzică centralele de apartament şi focul cu lemne din sobă? Sigur, rămâne să ne mirăm că tâmpeniile de mai sus au apărut în Europa Iluminismului şi a Renaşterii, dar soluţia nu este să ne ducem la ruşi, ci să-i dăm afară din aria deciziei pe nepricepuţi. Nu e uşor, lucrurile merg lent, orice prost se agaţă de putere, e singurul lucru pe care-l are. Nici speranţele imediate nu sunt mari, din moment ce o fiinţă precum Ursula von der Leyen va conduce Europa pentru încă un mandat. Faptul e oarecum şi trist şi comic, dar ce naiba să facem dacă dincolo nu ne aşteaptă „Râuri dă lapte dulce pă vale (…) şi dă unt păraie”, cum zice Ţiganiada, ci însuşi Vladimir Vladimirovici Putin, călare pe noua sa jucărie, racheta nucleară supersonică Zircon?
Mihail GROZA
