Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
- Când era mic şi urmărea filmele din cinematograful din Miercurea-Ciuc îşi dorea ca într-o zi să fie şi el pe marele ecran. Acum, Pavel Bartoş şi-a îndeplinit visul
Ramon este primul film în scenariul lui Pavel Bartoş şi în care actorul, originar din Miercurea-Ciuc, are rolul principal. Este, aşa cum spune Pavel Bartoş, o comedie curată, la care se poate uita întreaga familie, indiferent de vârstă. Este un film cum rar s-a mai făcut în România în ultimii ani.
Iniţial se dorea ca premiera de gală să aibă o singură proiecţie. Însă, ca urmare a cererii mari, biletele fiind vândute într-un timp foarte scurt, s-a decis să se mai facă o proiecţie. Şi aceasta a fost cu casa închisă. Astfel, peste 500 de spectatori au fost alături de Pavel Bartoş şi Jesús del Cerro, la premiera de gală a filmului Ramon de la Miercurea-Ciuc.
Sala l-a primit pe actorul ciucan cu aplauze, acestea repetându-se şi după o oră şi jumătate, la finalul filmului.
După film, regizorul Jesús del Cerro spunea că, dacă Pavel Bartoş este acasă, „şi eu pot să spun că mă simt ca acasă. Este prima dată când sunt aici, în Miercurea-Ciuc, dar mă simt ca acasă. Mulţumesc, pentru că a fost minunat”.
Acesta a comparat filmul Ramon cu un copil. Un copil care se face mare şi după ce a fost dus în cinematografe din toată ţara a devenit adult. Şi, ca în cazul oricărui copil, părinţii lui sunt mândri de el, cu atât mai mult cu cât şi alţii – în cazul de faţă, publicul – au cuvinte de laudă despre el.
„După vremurile acestea teribile (pandemie, conflictul atât de aproape de noi), am zis hai să râdem un pic, hai să ne simţim bine”, spunea Pavel Bartoş după prima proiecţie.
„Am zis că dacă tot facem acest efort să ieşim o oră şi jumătate din casă, o oră şi jumătate să fim alături de cei dragi, hai să bucurăm oamenii. Şi mă bucur şi spun de mii de ori, cum eu sunt acasă aici, casa filmului este la cinematograf. O oră şi jumătate aparţineţi doar acestui cinematograf; e ca la spectacol – o oră şi jumătate eşti doar la spectacol. Acasă, dacă te uiţi la un film, mai sună vecina, aici ești doar la cinematograf.
Am auzit că va rula şi de Dragobete. Spuneţi-le prietenilor să meargă şi să se uite; dacă nu v-a plăcut, spuneţi-le duşmanilor să piardă şi ei o oră şi jumătate din viaţa lor, aşa cum aţi pierdut-o voi.
În sală sunt foşti profesori ai mei cărora le mulţumesc din suflet (…) pentru că şi datorită lor eu astăzi sunt ceea ce sunt, datorită prietenilor mei, datorită acestui oraş minunat. Eu am crezut în visul meu şi, iată, azi sunt în faţa dumneavoastră foarte emoţionat.
Mă bucur că o comedie pentru toată familia – văd în jur 3-4 generaţii: bunici, părinţi, copii – o comedie curată adună laolaltă astfel de generaţii. Mi s-a spus în multe oraşe că nu s-a mai întâmplat de vreo 10-15 ani să vină în astfel de formulă la film.
Vreau la toate produsele mele ca şi al meu copil, cel mai mic, să se uite. Că dacă în mine nu vede un model, doar nu o să vadă în poştaş.
(…) Mi-aţi creat o seară specială. Nici nu ştiu dacă poate fi descrisă în cuvinte, dar eu mă simt special. În astă seară eu sunt, aşa cum spunea mama, Păvăluş. Mulţumesc din suflet!”.
Reîntâlnirea cu publicul ciucan după aproape 4 ani
Între cele două proiecţii de duminică seara şi între sutele de poze pe care Pavel Bartoş şi Jesús del Cerro le-au făcut cu fanii, am stat de vorbă câteva minute cu cel care îl interpretează pe Ramon.
– După aproape 4 ani veniți iarăşi în Miercurea-Ciuc. Atunci ați fost cu Soldatul Svejk, cu teatru, acum cu primul film. Cum a fost?
– Foarte emoţionant. A fost copleşitor pentru mine. E un cinematograf în care mi-am petrecut multe-multe duminici. Noi aveam o tradiţie: îmi amintesc că în acest cinematograf veneam dimineaţă, la ora 10:00, la desene animate, după aceea mergeam la filmul mare de la ora 11:00 şi după aceea mergeam la cofetărie să mâncăm eclere. Pentru noi era extraordinar. Sau când era un film mai aparte, intram, ne ascundeam printre scaune şi mai vedeam încă de două-trei ori filmul. La un moment ziceam mamă, mi-aş dori şi eu odată să fiu pe ecranul acela mare, acolo. Şi acum s-a îndeplinit acest lucru.
A fost, nu neapărat ciudată, a fost copleşitoare, a fost emoţionantă reîntâlnirea cu publicul într-o altă ipostază, pentru că la teatru poate era mai aşteptată treaba. Mă bucur că noi am început cu o sală şi uite că au fost două săli arhipline. Mă bucură acest lucru, pentru că înseamnă că lumea se bucură de ce fac eu.
Într-adevăr, noi, echipa de filmare, mai ales eu cu Jesús del Cerro, am făcut un efort senzaţional să facem un turneu în 21 de oraşe. Pentru un film românesc, cred că este cel mai mare turneu de promovare, pentru că am ţinut să le mulţumim oamenilor. De două săptămâni suntem pe locul 1 în cinematografe, box office – ceea ce ne bucură; pentru un film românesc, pentru o comedie curată este ceva aparte. Pentru o comedie pentru toată familia este foarte greu să fii pe primul loc. Şi uite că noi am reuşit. Dar asta în primul rând datorită publicului.
– V-ați aşteptat la un asemenea succes?
– Nu vreau să fiu ipocrit. Să fiu sincer, îmi doream, dar nu mă aşteptam să fie chiar aşa. Şi-I mulţumesc lui Doamne, Doamne că s-a întâmplat să fie aşa. Şi mă bucur că tot cercul acesta s-a închis acasă, la Miercurea-Ciuc. Pentru că vreau să fie mândră urbea în care tu te-ai născut. Cine te validează cel mai tare? Cei de acasă, părinţii. Dacă ei nu te validează, atunci degeaba eşti bun pentru ceilalţi. Pentru mine a fost un fel de revalidare, un fel de reconfirmare. Şi dacă eu pot să bucur, în primul rând pe ai mei trebuie să-i bucur.
– Acum că ați spart gheaţa cu primul film, vor urma şi altele?
– Normal că ne dorim, dar deocamdată vrem să ne bucurăm de acest film, vrem ca să vină lumea, vrem să crească deoarece cu cât va fi mai mult în cinematografe cu atât el are succes. E un film independent. E foarte greu să faci în ziua de azi un film independent, să găseşti resursele necesare şi atunci ne dorim să aibă un drum cât mai lung în cinematografe.
Atunci e normal că ne putem gândi la un al doilea, un al treilea. Ne dorim.
– Felicitări şi oricând veți fi bine-venit acasă!
LIVIU CÂMPEAN
