Mănăstirea Doamnei-Moglăneşti – cea mai veche aşezare bisericească monahală de la poalele Călimanilor

• În ciuda vicisitudinilor, doi dintre pilonii originali ai construcţiei, ridicată cu mai bine de trei secole şi jumătate în urmă, stau în picioare şi astăzi

Despre Mănăstirea Doamnei de la Moglăneşti auzisem de multă vreme, iar în drum către Topliţa am trecut de nenumărate ori pe lângă traseul care urcă spre ea, dar abia de curând s-a ivit prilejul să o vizitez.

Când am ajuns la sfântul locaş ridicat pe coama domoală a unui deal înverzit, ninsese, acoperind lujerii panseluţelor abia înflorite. Peste atmosfera proaspătă şi rece, liniştea era stăpână. În curtea mănăstirii, câteva maici îşi urmau în tăcere treburile zilnice, iar părintele duhovnic se îngrijea de biserica de la demisolul Bisericii noi, unde se ţin slujbele până la finalizarea picturii. Te înconjoară atâta frumuseţe, că sufletul îţi râde fără voie, împăcat cu tot şi cu toate, gonind orice urmă de gând rău. Până la întâlnirea cu maicile şi cu părintele duhovnic, am răgaz să mă plimb pe aleile aşezământului monahal: trec pe lângă altarul de vară şi de casele micuţe parcă desprinse din poveşti ale maicilor şi a preotului duhovnic, în drumul către cimitirul Mănăstirii, acoperit de albul zăpezii.

Din când în când, liniştea este spartă de sunete stridente scoase de păsări, pe care, oricât mă străduiesc, nu le văd. „Sunetele vin de la difuzor; aşa alungăm ciocănitorile care pot cauza pagube Mănăstirii Doamnei” celei vechi – monument istoric, îmi spune o maică apărută fără cel mai mic zgomot lângă mine.

Îmi spune că eram aşteptaţi. Şi pentru că tot suntem în dreptul ei, ne deschide uşa Bisericii Doamnei, luminată de lumânări aprinse, din interiorul căreia ne privesc Sfinţii şi ne spune că mănăstirea adăposteşte şi câteva părticele din Sfintele moaşte ale unor sfinţi – puse spre închinare, prin grija Maicii Stareţe Ecaterina, în urmă cu mai mulţi ani, „aducând bucurie credincioşilor şi pelerinilor” care trec pragul acestui sfânt locaş.

În Biserica veche stă la loc de cinste o icoană a Maicii Domnului cu pruncul, copie fidelă a icoanei făcătoare de minuni de la Mânăstirea Nicula, donată de vrednicul de pomenire Stareţ şi Arhimandrit Mihail Goia al Mânăstirii Sfântul Ilie în anul 1980. Iar dacă priveşti dinspre Altar către ieşire, ai ocazia să vezi doi dintre pilonii originali ai construcţiei ridicată cu mai bine de trei secole şi jumătate în urmă, păstraţi cu mare grijă până astăzi.

Inscripţia de pe brâul interior pictat care leagă naosul de Sfântul Altar, îi dezvăluie privitorului că Mănăstirea Doamnei-Moglăneşti, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ridicată în anul 1658, pe cheltuiala Doamnei Safta, soţia Voievodului Gheorghe Ştefan al Moldovei, „pentru obştea călugărească şi trebuinţele credincioşilor”.

Potrivit cercetărilor întreprinse de părintele dr. Laurenţiu-Gabriel Panciu, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, în colaborare cu Stăreţiile Mânăstirii Doamnei şi a Mănăstirii Sfântul Ilie Topliţa, consemnate în revista Grai Românesc nr. 1 (89)/2021 – Periodic de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, „istoricul monahismului de la Topliţa coboară până în anul 1100”, călugării care au venit în cătunul Moglăneşti fiind pustnicii de pe Muntele Ceahlău; „în căutarea liniştii, au trecut munţii şi au ridicat aici o bisericuţă din lemn”.

Despre existenţa unui biserici din lemn la sfârşitul secolului al XI-lea, aşezată în cătunul Moglăneşti – care, alături de cătunele Vâgani (cel mai vechi) şi Zencani, formau odinioară aşezarea Topliţei – a consemnat în scrierile sale şi un istoric italian, care a studiat arhivele de la Oradea.

Dar cea mai veche aşezare bisericească monahală de la poalele Călimanilor din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei este cea ridicată de Doamna Safta, soţia Voievodului Gheorghe Ştefan, domn al Moldovei înlăturat de Înalta Poartă în anul 1658, la trei ani după ce reuşise să îşi cumpere confirmarea domniei de la turci.

„Trecând prin pasul Tulgheşului şi neexistând drumul din prezent ce leagă Topliţa de Borsec, înconjurată de copiii ei, a venit Doamna Safta pe Valea Pârâului, în apropiere de localitatea de astăzi numită Corbu, punct de trecere dinspre Moldova spre Ardeal. Înfricoşată de gândul că ar putea cădea pradă turcilor, care o urmăreau, a scăpat ca prin minune, adăpostindu-se pe Pârâul Doamnei, Moglăneştiul de azi. Se spune că ar fi găsit acolo ruinele unei vechi mănăstiri (…) Cu lacrimi în ochi şi cu adâncă mulţumire pentru Maica Domnului, la care s-a rugat în tot timpul fugii sale, Doamna Safta a făgăduit că pe urmele vechilor ruine aflate de dânsa, va ridica un frumos locaş de închinare ocrotitoarei sale”, au consemnat cercetătorii amintiţi.

Biserica ridicată de Doamna Safta a folosit de-a lungul vremii drept şcoală de grămătici, şcoală de pictură, iar viaţa monahală s-a menţinut până în anul 1762. Parcursul sfântului locaş a fost de Uniaţia din Ardeal, când biserica a fost dată reprezentanţilor cultului greco-catolic, care au lăsat-o să ajungă în paragină.

În 1948, Biserica Doamnei de la Moglăneşti a fost trecută în patrimoniul Mitropoliei Ortodoxe de la Sibiu şi vechea vatră monahală a fost încredinţată Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa – ctitoria Întâiului Patriarh al României dr. Elie Miron Cristea.

Un deceniu mai târziu, stareţul Topliţei – Preasfinţitul Emilian Antal, nepot al primului Patriarh al României, i-a dat binecuvântarea Arhimandritului Mihail Goia să reînvie viaţa călugărească la Moglăneşti, acesta fiind numit stareţ al Mănăstirii Doamnei.

„Nu a fost însă uşor, întreaga construcţie se sprijinea cu greu pe şase bolovani mari… Bisericuţa nu mai avea nici uşi şi nici geamuri, fiind deseori călcată de animalele care căutau un adăpost”, scrie Pr. Dr. Laurenţiu-Gabriel Panciu.

Catapeteasma bisericii a fost recuperată de părintele Goia de la familia Braic Ilie, iar în data de 9 noiembrie 1958 s-a săvârşit resfinţirea Bisericii Doamnei.

De atunci, bisericească monahală de la poalele Călimanilor a înflorit: în 1974 a fost refăcut acoperişul şi a fost înălţat turnul, iar în 1980 s-au cumpărat două case, care au fost mutate în curtea Mănăstirii, a urmat o nouă etapă de consolidare şi reparare, tot atunci a fost realizată şi pictura, iar catapeteasma veche a fost înlocuită cu cea actuală.

„Istoria mai nouă a locaşului de cult se împleteşte cu cea dintâi, dând naştere unei noi obşti îngemănate cu rugăciunea”, ne spune Părintele Laurenţiu, în prezent aici fiind un aşezământ de maici, condus de maica Stareţă Stavrofora Ecaterina Murariu, chemată la Moglăneşti de primul chiriarh al eparhiei – Preasfinţitul Părinte Ioan, pe atunci Episcop al Covasnei şi Harghitei, astăzi Mitropolit al Banatului.

„Noi am venit aici în 1999, pe 9 aprilie, la îndemnul părintesc al Preasfinţitului Părinte Ioan. (…) Pe preasfinţia Sa l-am cunoscut la Sfânta Mănăstire Tismana – Gorj, unde eram soră începătoare. (…) Fiind în treacăt prin această parte a ţării, am intrat la Centrul Eparhial pentru a lua binecuvântare, ni s-a spus că Preasfinţia sa ar dori să ne arate o Mănăstire în Moglăneşti, unde ar fi nevoie de vieţuitori, la acel moment fiind doar un singur părinte acolo. (…) Ne-am cercetat sufetul şi am acceptat să venim. Am venit cu câteva maici şi cu un părinte duhovnic – Ieromonahul Nicodin Buja. Intraţi în această ascultare, am început a repara cele ce au necesitat intervenţii şi am înfrumuseţat după putinţă incinta, fiind povăţuite îndeaproape de pinul, dar şi de actualul chiriarh al eparhiei, precum şi de actualul părinte duhovnic al obştii, Protosingelul Spiridon Străchinaru”, îşi aminteşte Maica Stareţă Stavrofora Ecaterina, citată în Periodicul de spiritualitate ortodoxă al Episcopiei Covasnei şi Harghitei amintit.

Ajungem la părintele Spiridon Străchinaru, preotul Mănăstirii Doamnei începând din anul 2015, care ne spune că sfântul locaş de la Moglăneşti – Topliţa, este o mânăstire cu obşte de călugăriţe, „cu un program asemenea tuturor mănăstirilor ortodoxe din România, cu cele şapte Laude, cu Sfânta Liturghie, cu perioada liturgică din post” şi toate celelalte.

În duminici şi la sărbători, la Mănăstirea Doamnei vin credincioşi atât din zona Topliţei, cât şi din alte zone ale Transilvaniei şi ale Moldovei; este frumoasă şi liniştitoare ca un colţ de Rai.

„Vin cu râvnă, cu credinţă, cu dragoste cei care cunosc sfântul locaş. Avem şi o bisericuţă din lemn, ctitoria Doamnei Safta şi a Domnitorului Ştefan al Moldovei. Slujim în Biserica nouă din 2015, în Paraclisul de la demisol cu hramurile Sfântul Ierarh Ioan Maximovici făcătorul de minuni şi Sfânta Muceniţă Fotinia Samarineana sau Duminica Samarinenei, aşa cum este cunoscută în Calendar şi în rânduiala bisericii noastre”, ne spune părintele Spiridon Străchinaru.

În fiecare vineri şi la unele sărbători din cursul anului, se slujeşte şi în bisericuţa monument istoric din cimitirul Mănăstirii – cel mai important edificiu din cadrul aşezământului religios – cunoscută şi apreciată de foarte mulţi credincioşi care vin să îngenuncheze la Icoana Maicii Domnului cu pruncul.

„Ne aflăm, aşadar în perioada Postului Mare, o perioadă din cursul anului în care ne pregătim pentru Marea Sărbătoare a Învierii Domnului sau Paştile, aşa cum mai este cunoscută, cea mai importantă sărbătoare din cadrul Bisericii noastre, pentru care este necesară o pregătire deosebită – pregătire sufletească şi trupească în acelaşi timp – lucru care se întâmplă în această perioadă minunată duhovnicească, în care ne rugăm mai mult, mâncăm mai puţin şi de post şi încercăm să fim cât mai mult prezenţi în Sfânta Biserică la sfintele slujbe de fiecare zi, în zilele de duminică şi de sărbători. Şi astăzi de dimineaţă am avut credincioşi la slujbă şi închinare ”, aflată la demisolul Bisericii celei noi, adaugă părintele Spiridon Străchinaru.

Ne arată o altă „bijuterie”, o icoană a Maicii Domnului veche de aproximativ un secol, primită de la un preot din sudul ţării şi pusă spre închinarea credincioşilor la Paraclisul aflat la demisolul Bisericii noi, icoană numită de maici „Maica Domnului de la Moglăneşti, mângâierea tuturor celor necăjiţi”.

La Mănăstirea Doamnei-Moglăneşti viaţa curge lin pentru cele opt măicuţe şi preotul duhovnic Spiridon. Trăiesc potrivit unor reguli de viaţă austere şi izolaţi de lume, propovăduind învăţăturile Domnului.

„Fiecare are sarcinile lui: noi, maicile, ne îndeletnicim cu diverse treburi: lipim litorafii pe placaj, avem un laborator unde facem creme, tincturi, siropuri după vechi reţete mănăstireşti, culegem plante medicinale, le uscăm şi împachetăm ceaiuri, avem şi un atelier de broderie şi de croitorie, avem şi câteva animăluţe domestice care ne dau cele de trebuinţă şi în rest ne ocupăm de treburile zilnice, mergem la slujbă şi apoi fiecare cu ascultarea ei”, detaliază Maica stareţă Ecaterina.

Ne spune că nu regretă nicio secundă că a venit la Moglăneşti. „Aici suntem mai aproape de Dumnezeu şi tot ce facem, facem pentru El. Aici este casa lui Dumnezeu şi El ne-a rânduit aici”, ne spune Maica Stareţă Ecaterina Murariu.

Pentru că ne aflam în apropierea Sfintelor Paşti, ne îndemna pe toţi să fim mai atenţi unii la ceilalţi şi mai buni.

„Să avem dragoste multă, fiecare avem iubire de oferit, pentru că ea biruie totul, întotdeauna. Chiar dacă unii ne fac rău, noi trebuie să le arătăm dragoste, chiar dacă nu ni se răspunde cu aceeaşi monedă, să ajutăm mai mult şi să fim milostivi. Şi Fiul lui Dumnezeu tot din prea multă dragoste S-a jertfit şi a pătimit atât pentru noi, neavând păcat”, ne-a dat pildă Maica Stareţă Ecaterina de la Mănăstirea Doamnei-Moglăneşti.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii