Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Despre semnele şi simbolurile de la Muntele Teasc de lângă Ditrău
Prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici, cercetător ştiinţific, a prezentat la Miercurea-Ciuc lucrarea „Despre semne şi simboluri în munţii din Carpaţii Răsăriteni”. Prezentarea a avut loc în cadrul lucrărilor în plen a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”. Lucrarea cercetătorului se referă la o serie de semne şi simboluri descoperite în Muntele Teasc din apropierea comunei Ditrău. Semne din care o parte a istoricilor maghiari „s-au gândit să scoată primul alfabet secuiesc, primele rune secuieşti”. Iar prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici a studiat şi încă cercetează aceste semne şi concluziile sunt cu totul altele.
Acesta a arătat că prima dată a venit la locul amintit în 1996, deoarece la începutul secolului trecut, prin 1909, 1911, au apărut „nişte lucrări ştiinţifice publicate în limba maghiară de Ştefan Kovacs, care descoperise 11 pietre”. „Şi cum era impulsul mileniului maghiarimii, s-au gândit ca din acele inscripţii să scoată primul alfabet secuiesc, primele rune secuieşti. Nu Ştefan Kovacs a făcut acest lucru, ci alţi literaţi şi alţii au continuat”. Două din aceste piese au fost coborâte din munte şi expuse la Muzeul din Gheorgheni. Acesta a povestit că imediat, împreună cu un coleg, a urcat în munte, deoarece ele trebuiau studiate acolo. „Ce erau aceste pietre? Stau şi acum într-o lumină nepotrivită, dar sunt extrem de importante. Ele reprezintă zona unui sanctuar. Dar vechimea lui este de peste sau în jur de 10 milenii. De ce? Pentru că pe pietrele acestea sunt semne scrise de-a lungul vremurilor. Unele sunt dăltuite cu unelte de piatră. Altele sunt scrise cu unelte de bronz. Unele sunt scrise cu unelte de metal. Altele sunt scrise de către ciobani cu muchia de la secure. Unele sunt scrise în cel de-al Doilea Război Mondial de către soldaţi. Am găsit o stea făcută cu o baionetă rusească”.
Acesta a explicat că pe acele pietre a găsit semne făcute prin dăltuire, asemănătoare cu cele dintr-un sanctuar de la Val Camonica, din nordul Italiei. Alte asemenea piese au fost găsite în Siria, la graniţa cu Iordania, pe care erau realizate figuri de oameni, de animale, stilizări, şi alte semne şi simboluri, vechi de 6-7 milenii.
Semne sumeriano-secuieşti…
La Muntele Teasc de lângă Ditrău cercetătorul a descoperit 71 de piese. „Ce erau acele semne? Colegii maghiari, istorici, au zis la început că probabil erau şi preistorice, dar mai ales trebuie să fie rune secuieşti. Căutau o scriere”. În aşa fel a apărut în anumite publicaţii. Lucrarea se poate găsi pe Internet, „pusă de colegii de la Budapesta – şi fac mare tam-tam pe lângă ea mai nou şi o socotesc că e sumeriano-secuiască. Un grup de amatori…”. Acesta a amintit că printre aceşti literaţi se găseşte „şi cel care mi-a arătat pentru prima dată piesele, fostul director de la Muzeul judeţean”.
„Am găsit semne care de abia se văd. Le-am fotografiat cu lumini razante, le-am numerotat apoi acasă. Au rămas circa 5 mii de semne şi simboluri. (…) Din acestea aproximativ 200 de semne sunt din mileniul 10-9”. Pentru că atunci au venit primii vânători în aceste locuri, după ce se retrag ultimii gheţari. „Şi bănuim că şi-au însemnat aceste blocuri. Pietrele acestea sunt frumoase, parcă te îndeamnă să scrii pe ele. (…) Sigur, apoi vin primii păstori, pe la 6000, avem date foarte precise, şi s-au dus, bineînţeles, la munte. Şi au găsit acele semne şi pietre. Şi au început să însemneze şi ei pietrele”.
Prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici a explicat că odată cu trecerea vremii oamenii au văzut semnele şi, astfel, s-au găsit multe semne. Acesta a dat şi câteva exemple, dintre care amintim unul. „A mai fost acolo un A şi un P. Colegii maghiari au spus că este o legătură între A şi P, şi au găsit între rune. De fapt, era Andrei şi păstor. Pentru că am găsit în altă parte lângă păstor o altă legătură cu alte nume. Sigur, pentru astea mi-au trebuit ani de zile şi mai continuăm cercetarea”. S-au mai găsit X, Y, A etc. „Ei spun că este scriere danubiană, dar le găsim pe altarele de cult, pe idoli, în sanctuare preistorice…”.
Multe piese de arheologie care vorbesc de înaintaşii noştri stau în subsolurile unor muzee, pentru că nu prea convin unora
Prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici a spus că l-a numit sanctuar în natură. Şi chiar se gândeşte că în momentul în care se vor descoperi 90-100 de piese, împreună cu autorităţile locale, prin fonduri europene, s-ar putea realiza un parc arheologic în natură, „aşa cum sunt şi în alte părţi”.
De altfel, la începutul intervenţiei vorbitorul a amintit şi despre prima lui vizită în această zonă, când a fost descoperit un sanctuar, dar şi ce a găsit aici. „Muzeele judeţene de aici se transformaseră, prin decizia lor, în muzee secuieşti. (…) Şi atunci ne-am pus problema ce ne facem? Atunci ne-am hotărât să facem Muzeul Carpaţilor Răsăriteni (n.n. – o secţie a acestuia este Muzeul Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea-Ciuc), cu gândul de a face ştiinţă. Pentru că ştiinţa este în slujba adevărului. Istoria înseamnă adevăr, ştiinţa spune tot adevărul”.
ÎPS Ioan Selejan, moderatorul lucrărilor în plen, a apreciat la finalul prezentării: „Ce lucruri interesante sunt aici, dar ele sunt acoperite de frunzele vremii, pentru că ele nu prea convin unora şi de aceea multe obiecte de arheologie stau în subsolurile unor muzee de aici, care vorbesc despre înaintaşii noştri”. Acesta precizând că, „dacă vorbim de turism, acesta nu se poate face numai cu frunza şi cu creanga de brad. Ci se face şi cu elemente de cultură”. (Şt. Pătrîntaş)
