Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Am mai intrat o dată în timp de urare. Celor mai mulţi dintre români, cam atât ne-a mai rămas. Dar ni s-a dat, în compensaţie, virtualul. Cine şi-ar fi imaginat în urmă cu nişte ani buni (sau mai puţin buni!) un Crăciun online? În media, părerile sunt contradictorii. Unii (tradiţionalişti) văd alaiuri de colindători şi urători, mese care gem sub povara bucatelor tradiţionale, mai mult sau mai puţin, „porcării” şi delicateţuri, patronate de sticle şi clondire cu lichide altele decât apa recomandată de doctor. Şi asta cu măsură: doi litri/zi. Prea puţină vorbire, spre zero, despre componenta sufletească a Sărbătorii Naşterii Mântuitorului! De cealaltă parte a baricadei (deontologice), casandrele, bocitoarele şi vuvuzelele propagandistice nu văd decât jale, praf şi pulbere. Cohorte de români care „nu au ce pune pe masă”, sărăcie lucie, lipsă porc şi cozonac (chiar dacă de porci nu ducem lipsă, omniprezenţi!). Noroc că niscaiva băutură se mai află prin cămară sau prin beci, să ne mai alinăm necazul, diluat sau înecat. Părerologi atoateştiutori introspectează cu expertiză şi „cauza motivului”: energia, inflaţia, războiul din Ucraina. Da, şi Schengenul. Mai exact, ne-Schengenul, că prea ne-a trântit uşa în nas. Uşa sau Poarta.
Aşa se face că, spuneam, nu ne mai rămâne decât să colindăm. Şi să urăm. Dar nici obiceiul tradiţional nu mai este ce-a fost! La vreme, pe vremuri, ne strofocam să ne pregătim recuzita adecvată: clopoţel, corbaci, buhai ş.a. Repetam spre memorare textele colindelor. În Ajun, după o repetiţie generală, roşii în obrăjiori şi cu respiraţia aburindă, înfruntam nămeţii spre a ajunge la casele românilor, vecini şi rude, vestindu-le „taina mare” a naşterii Mântuitorului. „Vederea minunată” de la Viflaim o localizam şi o reverberam peste sat. Au fost şi vremuri când, bine fixată cu piroanele propagandei, steaua roşie uzurpa Steaua de Sus, fără a reuşi să ne oprească.
Cetelor de colindători sau de urători li se alăturau şi animale, domestice sau sălbatice: Capra, Ursul, Buhaiul (machetat). Acum, capra a murit. Nu doar a vecinului. Pe meleagurile natale, ursul a preluat colindatul pe cont propriu – pe „persoană fizică”! – şi nu doar de sărbători, derulat pe toată durata anului, însuşindu-şi cam tot ce-şi doreşte din gospodăriile oamenilor. A renunţat şi la obiceiul hibernării, lipsindu-i decorul hibernal, covorul imaculat de zăpadă. Fapt pentru care nici Moş Crăciun nu mai soseşte „de prin nămeţi”, că nu mai sunt. A dat şi sania pe trotineta electrică. Nu refuză nici drona. A dat peste cap şi colinda, necesitând resemantizarea. Cum să minţi tocmai în Seara Sfântă?! Important este ca Moşul să nu devină amnezic lovit de Alzheimer, perpetuându-şi obiceiul de a „aduce daruri multe la fetiţe şi băieţi”. Mai ales la fetiţe, că ele sunt mai sensibile şi mai dornice/darnice. Lasă că şi moşuleţii totdeauna au fost darnici cu fetiţele generoase („Moşule, ce tânăr eşti!” – cu cântec, neocolind).
„Deschide uşa, creştine/Că venim din nou la tine!”.
Deschide uşa şi punga să-ţi învăluie casa zvon de colinde tradiţionale. Sonorităţi îngereşti, revărsate şi amplificate de… boxe: „Jingle Bells”, „Feliz Navidad” ş.a. Tradiţionale, da, la alţii. Din moment ce am intrat în Europa, sunt şi ale noastre, adoptate. Interculturalitate. Sau multiculturalitate, ăsta-i trendul. Te adaptezi sau dispari. Aşa cum au cam dispărut şi gospodarii vrednici de ieri, creştini iubitori de muncă, de tradiţii şi de semeni.
Nu au dispărut, se vede, stereotipii inoculate de comunişti în minţi naive de prunci sau adulţi cu discernământ redus şi cu obedienţă maximă, cum ar fi uzurpatorul lui Moş Crăciun, Moş Gerilă. Am ajuns vremuri prostuţe şi neprietene, care extrag din povestea lui Harap Alb şi alte nedorite personaje „negative”, alăturate lui Gerilă, cum ar fi Flămânzilă, Setilă, spuneam, mai zăboveşte, împiedicat prin beciuri.
Tot din vremurile de tristă aducere aminte ale „iepocii de aur”, replica dată Moşului de un copil, văzând sărăcia obolului: „Du-te, mă, că tu nu eşti Moş Crăciun! Eşti moş Niculae…”. Adevărul trist este că, pentru nu tocmai puţini românaşi, Moş Crăciun nu va fi nici măcar Moş Niculaie…
Naşterea Mântuitorului să vă lumineze gândul. La mulţi ani, oameni buni, 2023 cu sănătate, pace şi speranţă!
Mihai SUCIU
