Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Zilele trecute, prietenul său de la Kremlin i-a făcut cadou domnului Recep Tayyp Erdogan asul cu care va câştiga turul II al alegerilor prezidenţiale din Turcia: prelungirea cu două luni a Acordul privind exporturile de cereale pe Marea Neagră.
Deşi măcinată de război, Ucraina continuă să se numere printre marii producători de cereale ai lumii. An de an, produce în jur de 14 milioane tone grâu şi 25 milioane tone porumb, din care exportă o mare parte. Majoritatea exporturilor – 30,25 milioane de tone de produse agricole – s-au făcut, anul trecut, pe cale maritimă, în baza Acordului privind exporturile de cereale pe Marea Neagră. Iar Turcia a fost printre principalii clienţi: anul trecut, 39% din necesarul său de grâu şi 47% din cel de porumb au provenit din Ucraina. Dacă la 28 mai turcii nu-l votează pe prietenul Kremlinului, domnul Putin va revoca Acordul şi turcii vor face foamea.
Şi asta nu e tot! Liban, Siria, Egipt şi Libia depind în jur de 50% de importurile de grâu ucrainean. Dacă Kremlinul revocă Acordul, urmează „colapsul aprovizionării cu cereale: oameni înfometaţi vor fugi din Orientul Mijlociu şi vor încerca să ajungă în Europa, ca milioanele de sirieni care au fugit de ororile războiului”, aşa cum declara fostul ambasador german la Moscova, Rüdiger von Fritsch. Iar Turcia se va afla în calea acestui val migrator spre Europa, la care s-ar adăuga şi milioanele de ucraineni, dependenţi de agricultură, rămaşi fără mijloace de trai. Pe bună dreptate, zilele trecute preşedintele bulgar Rumen Radev a declarat la conferinţa anuală a miniştrilor Apărării din Balcani că arhitectura de securitate construită de decenii în Europa este în declin, iar acest lucru poate debloca procese de destabilizare.
Să-i spunem pe nume: acesta este un şantaj. Iar acest şantaj este posibil fiindcă, pe cale terestră, Ucraina ar putea exporta cel mult o treime din producţia cerealieră. La această situaţie concură ecartamentul diferit al căilor ferate ucrainene, lipsa investiţiilor europene în şoselele şi porturile la Dunăre şi Marea Neagră, dar mai ales blocarea accesului României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, deşi Comisia Europeană a constatat încă de acum 12 ani că au îndeplinit toate condiţiile.
Fiindcă portul românesc Constanţa, în care nu s-a mai investit serios de zeci de ani, dar în primul trimestru al acestui an a fost tranzitat de 3,3 milioane de tone de cereale ucrainene, nu poate prelua o asemenea cantitate suplimentară. Ca urmare, o bună parte din cereale vor fi dirijate către porturile bulgare din sud: Varna şi Burgas. Şi din nou, ca şi vara trecută, camioanele venite din Ucraina se vor înşira pe mulţi kilometri, aşteptând cu zilele la o vamă internă româno-bulgară care de mult ar fi trebuit desfiinţată. Dar nu este desfiinţată, fiindcă Austria s-a opus prin veto consensului european, obstrucţionând astfel circa 40% din capacitatea de transport pe cale terestră a cerealelor ucrainene, spre marea satisfacţie a Kremlinului.
Efectele negative sunt, de fapt, mult mai ample. Calea terestră de export cerealier fiind obstrucţionată de vetoul austriac, turcii sunt nevoiţi să voteze după vrerea Moscovei, ca să nu facă foamea. Iar după alegeri, evident Kremlinul se va lăsa rugat şi va condiţiona: domnul Erdogan va fi nevoit să facă noi concesii Rusiei. Astfel, Regimul Putin va avea în continuare o pârghie puternică de influenţă asupra Ankarei, de care va uza pentru a împiedica apropierea poziţiilor Turciei de cele ale Uniunii Europene şi NATO. Şi nu numai în ce priveşte războiul din Ucraina! Relaţiile Turciei cu UE sunt determinante şi pentru proiectele europene de înlocuire a importului de resurse energetice ruse, în special gaze naturale, cu resurse din Asia Centrală. Iar dacă, prin şantaj cu alimente, Turcia e determinată să se opună acestor planuri, întreaga Uniune Europeană va avea de pătimit.
Şi totul, fiindcă unii oameni politici austrieci văd fluxuri migratorii inexistente pe la frontiera româno-bulgară, spre satisfacţia celor care doresc, cu tot dinadinsul, să slăbească construcţia europeană la Dunăre, Marea Neagră şi în Balcani.
TUDOR PĂCURARU
