Teme dezbătute la Universitatea de vară Izvoru-Mureşului : „Doamne răstignit voi fi ca mâine/ Numai nu pe două hărţi!” (1) | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 18 octombrie 2021
Home » Societate » Teme dezbătute la Universitatea de vară Izvoru-Mureşului : „Doamne răstignit voi fi ca mâine/ Numai nu pe două hărţi!” (1)
Teme dezbătute la Universitatea de vară Izvoru-Mureşului : „Doamne răstignit voi fi ca mâine/ Numai nu pe două hărţi!” (1)

Teme dezbătute la Universitatea de vară Izvoru-Mureşului : „Doamne răstignit voi fi ca mâine/ Numai nu pe două hărţi!” (1)

 Pentru miercuri, 13 august, tema enunţată a fost:Drepturile minoritarilor din România versus drepturile minorităţilor româneşti din jurul frontierelor şi din Balcani. Sprijinul statului român pentru păstrarea identităţii etnice a românilor din jurul frontierelor şi din Balcani. Situaţia comunităţilor româneşti din Bulgaria, Grecia şi Ungaria. De ce state membre ale UE nu respectă drepturile comunităţilor româneşti? De ce România nu reacţionează?

 

Reuniunea despre care scriem a avut un caracter particular, în sensul că a fost, chiar dacă au intervenit în discuţie şi câţiva participanţi maturi, în totalitate pusă la dispoziţia tinerilor, începând cu moderatorul reuniunii, bucureşteanul George Simion, preşedintele „Acţiunii 2012” şi continuând cu marea majoritate a celor ce au luat cuvântul.

A fost pur şi simplu reconfortantă hotărârea şi convingerea cu care aceşti tineri abordează şi acţionează pentru cauza naţională. Chiar dacă admiraţia pentru acţiunile tinerilor români din jurul graniţelor, în apărarea fiinţei naţionale, îmbracă forme superlative, nu mai puţin uimitor este angajamentul unor tineri bucureşteni pentru cauza naţională. Semn că propaganda antinaţională a aşa-zisei „elite intelectuale” nu a infestat întreg tineretul nostru.

Am selectat, din multitudinea de intervenţii care au avut loc, ideile şi relatările despre acţiunile cele mai interesante, cele mai curajoase, dar şi  cele referitoare la situaţia precară a românilor din anumite zone din afara graniţelor ţării.

Într-un preambul al dezbaterii, tânărul profesor de teologie, Vasile Antonie Tămaş, şi-a prezentat viziunea referitoare la condiţia unui intelectual român din Covasna: „Sunt profesor de religie, religia care se denaturează din cauza preluării a tot ceea ce este putred în vest, lăsând ca principiile clare, corecte, morale ale estului, vechi de 2.000 de ani, să se piardă. Nu i-am considerat inamici principali pe cei de altă credinţă sau altă limbă, dar i-am considerat inamici pe ai noştri români care la nivel declarativ vorbesc despre relansarea identităţii româneşti, despre renaştere şi revigorare, dar efectiv nu face nimeni nimic”.

Mihai Nicolae, preşedintele Institutului „Fraţii Golescu”, cu rol important în acţiunile vizând Unirea: „Îmi pare rău că trebuie să plec, tocmai când e mai frumos, şi timpul şi ceea ce se petrece aici. S-a vorbit foarte frumos aici şi trebuie să ştim că România suntem noi. Cât de buni şi de frumoşi suntem noi, pe atât de bună şi frumoasă este România. Avem, mă refer la noi toţi, o responsabilitate enormă pentru că fraţii din Timoc au probleme, fraţii din Basarabia, din Bucovina, din Bugeac, toţi au probleme şi acestea cad în sarcina noastră. Dar dacă o să tot plângem n-o să iasă nimic! Trebuie să acţionăm cu toată convingerea. Culmea este că din această activitate dificilă ne găsim propriile noastre bucurii sufleteşti. Vasile Tărâţeanu are o poezie foarte frumoasă care spune: „Doamne răstignit voi fi ca mâine/ Numai nu pe două hărţi!” . Dar cum Dumnezeu se face că suntem răstigniţi nu pe două, ci pe 44 de hărţi? Trebuie să ne punem serios pe treabă, blazarea şi resemnarea nu ajută în condiţiile în care marea masă a populaţiei din Bucureşti, de pildă, nu poate pune pe hartă Harghita şi Covasna!”

George Simion: „Institutul Fraţii Golescu se ocupă de toate comunităţile din jurul graniţelor, din punct de vedere cultural şi încearcă, împreună cu membrii Institutului, să marcheze evenimentele legate de românii de pretutindeni”.

Alexandru Tărâţeanu (Cernăuţi, Ucraina): „Am absolvit facultatea de arte George Enescu din Iaşi, acolo unde am aflat, pe timpul celor patru ani de studii, multe lucruri care nu se învaţă în şcolile din Ucraina, iar în timpul cursurilor de vară am înţeles ce este patriotismul, ce înseamnă să fii român, adică ceea ce profesorii de la Cernăuţi evită să spună. Despre istoria românilor se predă o singură oră, şi aceea la două-trei săptămâni. Se învaţă numai Istoria Ucrainei şi Istoria Universală. Până şi Educaţia Fizică se predă în limba ucraineană!”.

Bianca Păcuraru (Harghita): „Trăiesc de 23 de ani în Harghita şi vorbesc în numele experienţei mele. Am convingerea că gândirea aceasta dihotomică – maghiarii sunt fie buni, fie răi – nu ne face bine. Nu-i corect să generalizăm, de la câţiva extremişti la întreaga populaţie maghiară. Am avut şi am prieteni maghiari cu care mă înţeleg extraordinar. Uneori mi s-a întâmplat ca un maghiar să mă ajute mai mult decât un român. Deci nu-i o soluţie şi nu-i binevenită ideea de a adânci şi mai mult diferenţele dintre noi. Dar supărarea mea provine de la faptul că atunci când mă duc într-un liceu maghiar pot vedea, în toate clasele, hărţi în care Transilvania aparţine Ungariei. În schimb, dacă merg într-un liceu românesc, o să găsesc copii care poate nici nu ştiu imnul României, nu cunosc istoria ţării, şi care înjură de mama focului România şi «mizeria» din ea. E de fapt o problemă de educaţie, ar trebui să ne promovăm mai mult valorile naţionale, atât prin acţiuni civice, cât şi prin cele aparţinând de Ministerul Educaţiei. Copiii să-şi cunoască mai bine identitatea, să fie mândri că sunt români. Referitor la problema etnică, ar trebui să încercăm să convieţuim cu conaţionalii noştri pentru că nici ei n-o să plece undeva, nici noi, căci nu avem unde, ba chiar să colaborăm pentru ca, împreună, să avem o viaţă mai bună. Sunt, la nivel mai înalt, nişte probleme care nu ţin de noi, ci de cadrul executiv şi legislativ. Ceea ce pot eu să fac este să-mi exprim speranţa că cei care au cele două puteri în mâini vor asigura cadrele legale şi proiectele necesare astfel încât noi, românii din Harghita şi Covasna, să nu fim discriminaţi în propria noastră ţară”.

Natalia Gridineţ: „Eu vin din sudul Basarabiei, acolo unde suntem înconjuraţi de ruşi, bulgari, găgăuzi. O problemă majoră în Republica Moldova este că basarabenilor le lipseşte curajul de a îmbrăţişa o idee pe care s-o ducă până la sfârşit. Ne complacem în situaţia ca alţii să acţioneze pentru a ne crea un viitor mai bun. De aceea noi cei din Tinerii Moldovei ne-am adunat în această mişcare civică, cu menirea de a schimba lucrurile în viitor. La fel de problematică este şi regiunea Bălţiului. Din 2012 când am început marşurile am fost întâmpinaţi de ostilitatea rusofonilor, poate unii fiind tineri ca noi, dar care nu conştientizează adevărata situaţie, îmbătaţi de trecutul istoric. Dar mai multe poate să vă spună Irina Guţu, care a participat la un mare număr de acţiuni”.

Irina Guţu: „Bună dimineaţa, sunt din Bălţi şi… vreau UNIREA! Nu pentru că a trebuit cineva să mă înveţe, nu pentru că m-am convins pe parcurs, ci pentru că la noi în familie aşa a fost! Am avut părinţi care au trăit ororile trecutului, ei au avut părinţi care au fost deportaţi, străbunei care, deşi erau oameni de frunte în sat, au fost nevoiţi să-şi lase vatra, să-şi lase casa, fiind deportaţi în Siberia. Atunci când am făcut primele activităţi în Bălţi, eram convinşi că ceea ce facem este bine. Primul marş pe care l-am organizat a fost în data de 3 mai 2012. Eram un grup relativ mic, format din liceeni, în cea mai mare parte, ni s-a alăturat şi un grup de la Chişinău, care a venit să ne susţină. Ne-am confruntat cu rusofonii de la prima noastră acţiune. Dacă atunci au fost circa 500 de opozanţi comunişti, mobilizaţi de primăria oraşului, la următoarea noastră acţiune au fost câteva mii! Noi am fost de fiecare dată mai puţini, dar ecoul pe care l-am avut în societate a fost mai mare. Noi suntem cei ce ieşim în faţă, dar numărul celor care gândesc ca noi este mult mai mare, însă n-au curajul să iasă în faţă. Nici nu-i nevoie de mii sau milioane de oameni, este nevoie de puţini, dar buni, care să se ridice şi să înfăptuiască Unirea. Dumnezeu e sus, ne vede, şi în cele din urmă ne va ajuta să înfăptuim Unirea”.

Eugen Popescu, preşedintele „Fundaţiei naţionale pentru românii de pretutindeni”: „Vreau să fac o precizare: Irina Guţu nu este numai o militantă excepţională pentru Unire, ci şi o studentă eminentă: în acest an şi-a luat două licenţe, informatică şi economie, cu rezultate excepţionale la ambele”.

Preot Ioan Tămaş (Vâlcele, Covasna): „Biserica din Vâlcele nu este pictată, iar dacă mi s-ar cere s-o fac eu aş scoate în evidenţă toată simbolistica românismului, a părintelui Stăniloaie, a lui Mircea Vulcănescu, a mai mulţi gânditori care au scris despre românism, acest curent care va exista câtă vreme va fi un singur om pe pământ. Odată cu Ana s-a clădit geneza poporului român şi noi suntem urmaşii lor, ai Anei şi ai lui Manole. Luaţi acest îndemn de la mine: cine nu s-a apropiat de Coloana Infinitului, cine n-a mângâiat Pasărea Măiastră, cine n-a intrat cu iubire prin Poarta Sărutului, cine nu s-a aşezat la Masa Tăcerii şi în metanoe, în meditaţie, să-şi aducă aminte de mama mioritică, de nevasta lui Manole, chiar de iubita lui, nu se poate numi român şi creştin. Aşa cum am spus, Unirea există, există în fiecare dintre noi, dar trebuie s-o avem şi administrativ”. (Va urma)

Consemnare de Ştefan DANCIU

Comentarii:

comentarii

One comment

  1. Dacă în sălile de clasă din școlile maghiare se află numai hărți revizioniste ungurești, vina este în primul rând a Ministerului Educației și a Inspectoratului Județean Harghita! Acolo nu mai există autoritatea statului român? Sau statul român doarme? La obrăznicie nu se răspunde cu bunăvoință creștină, ci cu fermitate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.