Teme dezbătute la Universitatea de Vară Izvoru-Mureşului:

august 20, 2014 in Societate

Autonomia teritorială pe criterii etnice – formă actualizată a experimentului stalinist al Regiunii Autonome Maghiare

Rigoare şi argumente

Prezent la Universitatea de Vară Izvoru-Mureşului, ministrul de Externe Titus Corlăţean a afirmat că în dezbaterile despre autonomie – temă recurentă, din păcate, cu tente emoţionale – trebuie introduse rigoarea şi argumentele. De pildă, susţinea d-l ministru, nu există nici o legătură între protecţia minorităţilor naţionale şi modul în care statele îţi configurează structura administrativă.

România, susţinea Corlăţean, „a avut puterea, înţelepciunea şi resursele politice şi bugetare să construiască un stat care a trecut prin perioade dificile, un stat (…) care să asigure respectarea unor standarde superioare standardului european, comunităţilor naţionale care trăiesc în România. A ştiut să facă efortul politic, să garanteze constituţional, legislativ, instituţional, bugetar o construcţie statală care să garanteze prezervarea identităţii culturale, lingvistice, religioase, naţionale a minorităţilor, în acelaşi timp cu respectarea atributelor fundamentale constituţionale ale statului român: integritatea teritorială, caracterul unitar, lucruri care trebuie respectate de toţi cetăţenii români, indiferent de etnia lor”.

Referindu-se la considerentele privind respectul reciproc făcute de premierul Ungariei la Tusványos, Titus Corlăţean afirma că „respectul în speţa noastră înseamnă, din punctul meu de vedere, o serie de lucruri extrem de importante şi înseamnă, înainte de orice, respectul regulilor convenite de cele două state, în relaţiile dintre România şi Ungaria şi înseamnă, în primul rând, respectul fundamentului juridic şi politic pe care noi l-am stabilit, Tratatul juridic şi politic bilateral dintre România şi Ungaria din 1996. Înseamnă respectarea unui parteneriat strategic cu conţinut european dintre România şi Ungaria şi înseamnă respectarea regulilor pe care noi le-am scris acolo. Şi este bine, poate mai frecvent decât am făcut-o în ultima perioadă, să ne aducem aminte care sunt aceste reguli pe care, de comun acord, le-am pus pe hârtie, le-am încheiat, le-am ratificat, sunt în vigoare în clipa de faţă. Respect reciproc înseamnă şi să cooperăm, să ne sprijinim reciproc, aşa cum am făcut recent – am avut o solicitare din partea Ungariei ca în procedurile dramatice de evacuare a unor cetăţeni români din Gaza, am evacuat şi 9 cetăţeni ungari… şi asta înseamnă respect reciproc, sprijin şi cooperare”.

Nu există un acord, tratat sau document cu valoare juridică obligatorie care să condiţioneze modul în care statul se structurează administrativ de elementul etnic

În toţi aceşti ani, afirma ministrul român de Externe, atât oficiali de la Budapesta, cât şi unii lideri politici din România de etnie maghiară, ai UDMR şi nu numai, au întreţinut permanent o confuzie, o legătură artificială între ceea ce înseamnă modalităţile în care un stat asigură protecţia minorităţilor care trăiesc pe teritoriul său şi organizarea administrativ-teritorială. Nici o legătură! Nu există acord internaţional, tratate internaţionale, documente cu valoare juridică obligatorie care să stabilească o condiţionare a modului în care statul se structurează administrativ în plan intern de elementul etnic. Este o confuzie întreţinută permanent şi noi avem datoria să separăm, să spunem aceste lucruri.

„Spuneam că am stabilit nişte reguli – acum un an şi jumătate l-am întrebat pe omologul meu de la acel moment, János Martonyi: Ungaria înţelege să nu mai respecte regulile pe care le-am stabilit prin tratatul de bază? şi răspunsul a fost că nu, le respectăm şi mergem mai departe potrivit regulilor stabilite. Care sunt regulile pe care noi le-am stabilit şi reprezintă şi angajament juridic obligatoriu şi pentru Ungaria ca şi pentru România, dar din punctul de vedere al ambelor ţări, reprezintă şi ordine juridică internă şi lege internă?

Regulile privind protecţia minorităţilor naţionale, în speţă cea maghiară din România şi cea română din Ungaria se stabilesc la articolul 15. Care spune, pe scurt, că cele două state se angajează s asigure prezervarea identităţii naţionale, respectarea minorităţilor respective, potrivit normelor pertinente ale Naţiunilor Unite, OSCE, Consiliului Europei, prevăzute în anexa la tratat, de care statul maghiar uită, ca şi de interpretarea dată împreună acestor anexe… Inclusiv cei care au promovat de aici, din Harghita şi Covasna, acele petiţii, memorandumuri, autonomii, fac referite la tot felul de documente, gen Recomandarea faimoasă din 1993, 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care propunea un anumit tip de autonomie şi drepturi colective pentru minorităţile naţionale. Noi am spus, atunci, împreună, România şi Ungaria, că acel document, care este o recomandare, nu un document juridic obligatoriu, că pentru Ungaria şi pentru România nu înseamnă nici drepturi colective şi nu implică nici obligaţia pentru noi, România, sau pentru unguri de a asigura autonomii administrative pe criteriu etnic. E o obligaţie asumată de Ungaria, este un tratat ratificat, obligatoriu şi fiecare declaraţie a unui oficial, mă refer la decidenţi politici din Ungaria – pentru că lideri politici, cei care sunt în opoziţie, nu au putere de decizie, pot fi mai liberi la exprimare – deci fiecare declaraţie a unui decident politic din Ungaria care îndeamnă la drepturi colective şi la autonomii teritoriale pe criteriu etnic aici, în România, formulate nu o dată pe teritoriul românesc înseamnă, în cel mai bun caz, un mare semn de întrebare pus asupra valabilităţii tratatului politic bilateral dintre România şi Ungaria, chestiune foarte gravă sau poate însemna chiar o violare, o contestare a acestui tratat. Şi vreau şi astăzi, am spus-o şi nu am spus-o doar o dată direct oficialilor unguri, să recitească tratatul politic de bază şi să respecte angajamentul internaţional asumat solemn de statul ungar. Şi asta înseamnă respect. Înseamnă să respecţi regulile convenite, la care tu te-ai angajat, stat ungar, indiferent de Guvern, că este de stânga sau de dreapta, ratificat de Parlament devine un angajament al statului ungar”.

Aşteptăm reciprocitate din partea Ungariei

Titus Corlăţean a afirmat apoi că în plan intern de ani de zile asistăm la o retorică pe care unii lideri politici o promovează, recte necesitatea de a dezvolta forme de autodeterminare, de autoguvernare, de autonomii pe criteriul etnic şi întotdeauna argumentaţia se opreşte la afirmaţia să decidem noi pentru noi. Care poate fi motivaţia pentru o astfel de poziţie, din moment ce regula stabilită în plan internaţional prin tratate, prin normele juridice obligatorii este următoarea: „Statul pe teritoriul căruia trăiesc minorităţile este cel care are dreptul şi obligaţia. Nu altcineva, nu alt stat. El gestionează situaţia de pe teritoriul său. Are obligaţia, într-adevăr, să adopte măsuri care să asigure prezervarea identităţii minorităţilor, să poată vorbi limba, să poată merge la biserică în deplină libertate, să se roage în faţa lui Dumnezeu în limba maternă, dar nu există nici o normă care să vorbească de drepturi colective, astfel spus, o comunitate, cum spun domniile lor, o minoritate, pe un teritoriu determinat, în baza criteriului etnic, să spună noi decidem aici cum dorim noi, în interiorul unui stat mai mare. Nu există aşa ceva. (…). Peste tot se vorbeşte despre persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, care reprezintă fundamentul european, vorbeşte doar de drepturi individuale, iar statul român a făcut acest lucru. Aşteptăm reciprocitate la foarte mulţi ani care au trecut după 1996, din partea Ungariei, pentru minoritatea română. (…) Noi am respectat şi respectăm aceste reguli,un tratat internaţional odată ratificat face parte din legislaţia internă, este o normă obligatorie şi în plan intern. Trebuie să spunem foarte clar celor care pretind şi spun că există obligaţia internaţională care să ne oblige pe noi să mergem pe aşa-zise modele care sunt excepţii rarisime, Tirolul, Insule Auland: nu există o astfel de obligaţie. Nu există obligaţie pentru statul român, nici în Carta Europeană a Autonomiei Locale, nici prin alte instrumente (…) cum să-şi construiască structura administrativ-teritorial ţinând cont de criteriul etnic”.

Visul lui Martonyi

Concluzia ar fi, a spus ministrul de Externe, că „noi românii, avem noi înşine, dreptul la propria noastră memorie, la propria noastră interpretare a istoriei, la propriile noastre sensibilităţi. Şi trebuie să o spunem cu mai multă vigoare publică şi cu mai multă demnitate, mai ales în dialogul cu autorităţile ungare. Pentru că ori de câte ori un demnitar al statului ungar, la Budapesta, sau mai ales aici, pe teritoriul României, aduce în discuţie lucruri care pentru noi, românii, reprezintă o sensibilitate aparte, creează o anumită reacţie, şi acest lucru nu înseamnă respect. Respectul pe care premierul Ungariei îl menţiona. Şi dacă noi ştim că avem dreptul la propriile noastre sensibilităţi, eu cred că avem şi argumentele să fim foarte fermi pe poziţie, atunci când trebuie să fim foarte fermi. Nu înseamnă că, de exemplu, nu pot accepta, ca om politic nu-mi face plăcere, dar pot accepta ideea că şi ceilalţi au propriile lor sensibilităţi, interpretări legate de Trianon, dar, de exemplu, eu nu pot accepta ca noi să fim muţi, în ţara asta, de ani de zile,când vorbim de simbolistica Trianonului, care pentru noi înseamnă altceva. (…) Noi nu avem a comemora Trianonul, noi avem a celebra şi a marca simbolistica Trianonului”.

Cum Budapesta nu doarme niciodată, nici vara, nici iarna, Anna Nagy, purtător de cuvânt al Ministerului ungar de Externe, grăieşte în felul următor, la numai o zi după declaraţia d-lui Corlăţean: „Ungaria a arătat foarte clar că situaţia minorităţii maghiare din România nu reprezintă o afacere internă a României, iar fostul ministru de Externe János Mártonyi a reiterat acest lucru cu ocazia vizitei la Bucureşti efectuate în martie anul trecut”.

Adică, ce mai tura-vura, a vorbit marele Martonyi din ceruri şi a lăsat omenirii noile table ale legii. Doar că Anna Nagy nu citează mai sus un text din tratatul bilateral care să stipuleze că minoritatea maghiară n-ar fi problema internă a României. Nu citează pentru că n-are ce, un astfel de pasaj nu există. Şi dacă n-are un document juridic valid din care să reproducă un argument, îl citează pe noul Moise de la Buda, fostul ministru de Externe Martonyi. Acesta poate spune orice, inclusiv că mâţele ungureşti sunt unice în Univers şi au şapte gheare verzi, totul e să-l ia cineva în serios. Pentru noi e evident că Martonyi şi-a povestit un vis, o dorinţă – şi din nebăgare de seamă, d-na Nagy a luat-o ca realitate.

M. GROZA