Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Politicienii maghiari întorc realitatea pe dos, ca pe o haină veche: într-o zonă în care limba română este practic exclusă din societate, vor să demonstreze că este oprimată limba maghiară
Mâine începe, la Băile Bálványos, şedinţa Comisiei de Guvernare a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, la invitaţia Consiliului Judeţean Covasna, iar joi are loc Conferinţa internaţională Utilizarea limbilor minorităţilor naţionale în administraţiile locale şi regionale. Ciudăţenia este că şedinţa Comisiei de Guvernare a fost transformată într-o afacere etnică maghiară, vorbitorii şi raportorii zilei de joi fiind: Korodi Attila, Grüman Róbert, Iuliu Winkler, Tamás Sándor, Fejér László-Ödön, Benkő Erika, Vincze Lóránt, Horváth Anna şi Sógor Csaba, iar singurul contact al „europenilor” cu „realitatea din teren” ar fi întâlnirea cu lideri politici şi administrativi de la Casa de Cultură Vigadó, Tg. Secuiesc.
Avem de-a face, încă de la intenţia acestei reuniuni, cu o întoarcere pe dos a realităţii: politicienii maghiari din România vor să-i păcălească pe decidenţii europeni că limba maghiară este oprimată într-o zonă în care practic limba oficială este exclusă din societate, mai rămânând nişte resturi printre dinţii celor din administraţie. „Resturi” care trebuie eliminate, bineînţeles!
Sunt clare acestea încă din „prolegomenele” manifestării: în mai 2017, Magyar Anna, raportor al Consiliului Europei pe tema Cartei limbilor minoritare sau regionale şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Csongrad, a făcut o vizită de documentare în judeţul Covasna; după discuţii cu conducerea consiliului judeţean şi ONG-uri maghiare din judeţ, concluzia raportoarei ar fi cam asta: „parcă ar trebui să danseze legaţi la mâini şi la picioare şi nu au posibilităţi suficiente de a aplica în mod corespunzător aceste legi, asta am înţeles şi asta au spus şi organizaţiile civile ale minorităţii maghiare…”.
Deşi Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale este un instrument al Consiliului Europei care oferă principii orientative privind modul în care limbile regionale şi minoritare ar trebui protejate şi promovate în mod cotidian, raportoarea maghiară susţine că „Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale nu este doar un act juridic european cu caracter obligatoriu, ci statul trebuie să sprijine şi să încurajeze folosirea limbii minorităţilor naţionale…”, iar Tamás Sándor, preşedintele CJ Covasna, o zice de-a dreptul: „rezolvarea problemei este aceea ca limba maghiară să devină oficială în Ţinutul Secuiesc”. În aceeaşi lună, circa 150 de organizaţii nonguvernamentale, precum şi reprezentanţi ai bisericilor istorice maghiare au adresat Consiliului Europei un memorandum pentru respectarea bilingvismului în judeţul Covasna. Memorandumul a fost înmânat – ghiciţi cui? – chiar raportoarei Magyar Anna.
Tot în aceeaşi lună a anului trecut, UDMR depune o serie de amendamente la Legea administraţiei publice locale, între care scăderea pragului prevăzut de lege, de la 20 la 10 procente, pentru ca limba maghiară să fie folosită în administraţie, dar şi introducerea unui prag alternativ, care să prevaleze şi asupra pragului de 10%; de pildă, în cazul unei localităţi cu o populaţie de 9.999 de locuitori, este suficient un număr minim de 300 etnici maghiari pentru a-şi impune limba în administraţia locală. Cu un Tăriceanu centrat pe interesul propriu şi cu un Dragnea interesat de voturile pentru dărâmarea propriului guvern, amendamentele erau cât pe ce să treacă în Parlament.
Nu peste mult timp, Grüman Róbert, vicepreşedinte al CJ Covasna, ales ulterior vicepreşedinte al Camerei Regiunilor, făcând abstracţie de cele circa 7 milioane de euro primiţi anual de UDMR pentru conservarea identităţii maghiare, pretindea alţi bani prin intermediul şedinţei plenare a Congresului Autoguvernărilor din Consiliul Europei, spunând că „acolo unde proporţia locuitorilor aparţinători minorităţilor naţionale depăşeşte 20%, bugetul central trebuie să asigure resurse în acest sens pentru autoguvernările locale şi regionale în vederea asigurării utilizării zilnice fără piedici a limbii/limbilor minoritare”.
În februarie 2018 se anunţa Conferinţa organizată de Comisia de Guvernare a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei la Bálványos, eveniment la care „vor sosi reprezentanţi din administraţia locală din 47 de ţări, iar membrii delegaţiilor vor avea ocazia să se familiarizeze cu situaţia minorităţilor din România, concentrându-se asupra aplicării multilingvismului în cadrul administraţiilor locale. (…) În practică, constatăm că, pentru autorităţile locale şi regionale, statul nu garantează pe deplin condiţiile de folosire a limbii materne şi nu asigură deloc acele fonduri bugetare din care s-ar putea acoperi cheltuielile suplimentare ocazionate de aplicarea multilingvismului. Scopul nostru este acela ca limba maghiară să devină oficială în Ţinutul Secuiesc” – întăreşte acelaşi Tamás Sándor.
În aprilie 2018, Consiliul Europei a publicat un raport în care recunoaşte că România asigură, în mare măsură, dreptul la folosire a limbii materne în cazul celor mai multe minorităţi care trăiesc pe teritoriul său, atunci când este vorba de activităţi culturale, dar a recomandat să extindă cadrul pentru a include şi domeniul juridic şi economic (am observat mai înainte cine monitorizează, cine sunt raportorii, cine se adresează cu plângeri şi cine le aprobă – o afacere pur maghiară sub faldurile Consiliului Europei). Bucuros nevoie mare, Kelemen Hunor sare şi el din baie şi zice: „Raportul negativ(???) al Consiliului Europei a confirmat opinia UDMR potrivit căreia România nu este un stat model în privinţa protecţiei comunităţilor minoritare. Problema minorităţilor nu este nici pe departe rezolvată, iar diplomaţia română face totul pentru a induce în eroare factorii de decizie internaţionali”.
Ultimul şfichi pe obrazul statului român ai cărui politicieni imaturi continuă să se ocupe cu tâmpenii a fost aplicată la conferinţa de presă care a precedat evenimentul de mâine: „Drepturile minorităţilor europene, drepturile minorităţii maghiare din România trebuie transformate din răspundere morală în răspundere juridică a statelor, adică ridicate de la nivelul recomandărilor şi a convenţiilor-cadru, la nivelul directivelor europene şi a unor prevederi constituţionale. O astfel de răspundere juridică ar trebui să se traducă în obligaţii asumate ferm, a căror îndeplinire este garantată de instituţiile europene”, zice preşedintele executiv al UDMR, Horváth Anna, iar preşedintele Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene (FUEN), intervenind la telefon, se preface uluit: „mulţi se întreabă, care este problema statului român de se împotriveşte cu atâta încrâncenare la orice semnal al comunităţii maghiare din România…”. Care credeţi că este numele preşedintelui FUEN? Vincze Loránt. O afacere pur maghiară sub faldurile instituţiilor europene, cum ziceam mai înainte. Cireaşa pe vârful tortului iredentist o aşează şi de această dată preşedintele CJ Covasna, Tamás Sándor: „Scopul nostru este acela ca limba maghiară să devină oficială în ţinutul secuiesc, alături de limba română, iar acest eveniment reprezintă un instrument al obiectivului nostru”.
Acuma, dacă toată lumea îşi dă cu părerea, atâta drept am şi eu: cred că nu trebuie să ne comparăm cu cine vrea Kelemen sau Tamás, ci să comparăm drepturile majorităţii române din Ardeal pe vremea dominaţiei maghiare şi drepturile minorităţii maghiare din România actuală. Facem un mare tabel comparativ şi pentru următorul secol acela să fie singurul răspuns dat oricărei pretenţii de acest gen: le trimitem pur şi simplu tabelul. Până la urmă, acela ar putea exprima elocvent conştiinţa ambelor naţiuni, căci trebuie să existe, măcar în cer, o echivalenţă istorică, aşa cum trebuie să existe o judecată divină – şi nu cred că acolo va mai fi raportor Magyar Anna. (Sinteză de M. Groza, utilizând ştiri Agerpres, MTI, www.rmdsz.ro, radiomures.ro, Observatorul de Covasna, Háromszék şi informaţii colectate de Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sf. Gheorghe)
