Mesajul lemnului – cu mâna şi cugetul sculptorului | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 27 septembrie 2022
Home » Cultură » Mesajul lemnului – cu mâna şi cugetul sculptorului
Mesajul lemnului – cu mâna şi cugetul sculptorului

Mesajul lemnului – cu mâna şi cugetul sculptorului

Referindu-se la admirabilul maestru al sculpturii Vida Geza, istoricul şi criticul de artă Vasile Drăguţ avea să spună: Arta sculpturii a fost pentru el (de la a cărui moarte se împlinesc în luna mai a.c. 37 de ani) „o statornică dragoste pentru lemnul frate în ale cărui adâncuri stau tăinuite atâtea mirabile forme ce aşteaptă să fie descoperite şi date la iveală…”. În acel an (1980), Bara Barnabás împlinise 20 de ani (născut în anul 1960, la Sândominic) şi nu-i exclus ca omul şi marele artist al Maramureşului să nu-l fi inspirat în alegerea carierei sale. Viitorul artist a urmat cursurile Liceului de Artă de la Târgu-Mureş şi ale Academiei de Artă de la Iaşi, Secţia sculptură. În momentul de faţă este profesor la Liceul de Artă Nagy István” din Miercurea-Ciuc. În anul 1988 a primit premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România, la Bienala de sculptură de la Arad. A avut numeroase expoziţii individuale şi de grup, multe sculpturi spaţiale, mai ales în lemn, se leagă de numele său. A ales, ca şi maestrul de odinioară, să se „lupte” cu lemnul, să deseneze şi să cioplească în lemn, la început, figuri de mici dimensiuni.

Pe 21 martie, cu ocazia Zilei creativităţii europene, la Galeria de Artă a Consiliului Judeţean Harghita s-a vernisat expoziţia de sculptură a artistului Bara Barnabás. Este o expoziţie de idei şi mesaje plămădită din acest darnic material – lemnul. Artistul se dovedeşte un sculptor al convingerilor, actul estetic devenind formă şi expresie. Prin cumpătare şi discreţie încearcă, prin cele 31 de lucrări, să ne transmită stări de armonie, de tensiune, situaţii de comunicare, de îmbrăţişări şi înălţări. Privitorul va întâlni compoziţii cu tentă evocatoare, semnele unui simbolism convenţional punându-şi amprenta, dar şi realizări la care procesul de abstractizare devine evident. Sculpturile se impun prin seriozitate şi prestanţă, forme geometrice, figuri staţionare şi în „mişcare” te invită la „dialogul” limbajului artistic, în care fondul tradiţional de semne şi simboluri sunt prezente alături de cel contemporan. O fineţe de natură romantică a lucrărilor se manifestă prin acel „lăuntric” al fiinţei autorului. Asistăm la „dansul” dimensiunilor şi suprafeţelor… Bara Barnabás ştie să-şi evidenţieze „golurile”, precum le făcea cândva autorul „stâlpilor înaripaţi”, Ovidiu Maitec, care le introducea în „carnea materiei scupturale, transformându-l într-un atribut al acesteia”. Barna Barabás comunică prin elementele şi planurile sale astfel că lemnul natural străluceşte dezinvolt în linii drepte şi unduitoare, apropiindu-se şi despărţindu-se, degajând unde/raze solemne şi grave. O estetică şi-un design plăcut îţi întâmpină privirea şi starea emoţională. Fluiditatea şi frumuseţea liniilor, extrem de rafinate, simplitatea şi severitatea viziunii formelor le întâlnim în lucrări ca: Bucuria vieţii, Răsărit I, II, Idol I, II, Pereche I, II, Pasăre I, II, III, Gemeni, Echilibru-dezechilibru, Cum e sus e şi jos, Unicul străbun ş.a.

Privite din diferite părţi, în aceste lucrări vei descoperi noi expresii, alte şi alte trăsături, un nou mesaj, un alt „avânt”, o altă „staţionare”… Desluşim simbolul direct, concret şi voluntar al unei idei centrale. Artistul insistă, în compoziţiile sale, nu numai asupra liniilor drepte, ci şi asupra celor arcuite, încovoiate, lăsând spaţii deschise, „ferestre”, ca umbra şi lumina să apară sau să dispară, făcându-şi astfel „jocul”.

Raporturile armonice dintre static şi dinamic regăsite în marile sculpturi ale lui Vida Geza, aici le vezi la scară mică, ca pe nişte poeme ale materiei transformate într-un simbol viu ce-l pretinde realismul subiectului. Asta nu înseamnă ca în destule creaţii să nu primeze caracterul liric sau, cum spunea Baudelaire, „supranaturalul”. Titlurile sunt ilustrative: Înger, Venus amintire, Floare, Formă, Barca vieţii, Plantă, Fecioară fericită, Lănţuire, Zi-noapte, Femeie, Rugăciune ş.a.

Dacă muzica nu se poate „povesti”, ca şi poezia, în cazul sculpturii emoţia privirii, a interpretării are nevoie de termeni ce se doresc a lămuri că şi aici spiritul se „descarcă” şi graniţele sufletului se „deschid”. Împărtăşim deci crezul după care îşi ghidează activitatea artistică Bara Barnabás: „Dacă lumea noastră se formează, se deteriorează şi renaşte prin puterea imaginii, a gândului şi a cuvântului, atunci «cioplitul» poate avea un rol constructiv în procesul creativ”.

M-a impresionat dăruirea artistului pentru cultul care-l are în faţa lemnului, în a cărui „viaţă” tăcută şi liniştită i-a găsit acele trăsături şi componente de-a ne comunica universul ideatic al vocaţiei sale. I-am răspuns prin acest profil în cuvinte la invitaţia de-a savura sensibilitate, ordine spirituală, armonie şi meditaţie dăruite prin expoziţia sa. Sperăm ca în drumul său să fie călăuzit, în continuare, şi de aforismul: „În fiecare lemn stă-un semn care-şi aşteaptă descifrarea. Adună lemn. Adună semn…”.

Nicolae BUCUR

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.