La aniversare | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 26 octombrie 2021
Home » Cultură » La aniversare
La aniversare

La aniversare

În fiecare an, la mijlocul lui cărindar, cele mai frumoase gânduri ale noastre se îndreaptă spre nobila personalitate a limbii, literaturii şi culturii române, poetul Mihai Eminescu. La poalele Carpaţilor, cu 165 de ani în urmă, se ivea pe câmpul înfloritor al limbii române unul din geniile tutelare ale scriiturii româneşti.

Multe din coloanele Templului limbii române aveau să se lumineze de semantica măiastră cultivată de: un tânăr sfânt coborât dintr-o icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare (I.L. Caragiale).

Una dintre preocupările contemporanilor, ca şi a urmaşilor săi, a fost cunoaşterea datei exacte a naşterii. Titu Maiorescu a pornit în cercetarea sa de la Registrul Junimii în care erau înregistrate data şi locul naşterii personalităţilor literare. Criticul a observat că poetul a scris în dreptul numelui său 20 decembrie 1849, Botoşani, iar deasupra Sf. Ignat. În acest sens criticul întreprinde o corespondenţă cu sora cea mai mare a poetului R. Drogli, care se afla în Cernăuţi, şi la data de 3 iulie 1889 îi răspunde astfel: Biografia fratelui meu Mihail este exactă, cu deosebire că s-au născut în satul Ipoteşti, lângă oraşul Botoşani, depărtare de 11/2 oră, proprietatea tatălui nostru. De asemenea, în matricula gimnaziului din Cernăuţi… se vede ziua naşterii lui ca fiind decembrie 1849. Elucidarea datei naşterii poetului a venit de la N.D. Giurescu, care, după o amplă examinare a documentelor ajunge şi la Biserica Uspenia, cunoscută şi ca Biserica Domnească sau Catedrala din Botoşani. Aici, împreună cu preotul Dimitrie au studiat metrica partea I de naşteri şi botezuri şi au găsit înscrierea Născut la 15 ghenarie 1850 din părinţi: Gheorghe Eminovici, proprietar şi soţia sa Ralu, născută Vasile Iuraşcu, care prin botezul în 21 ghenarie; s-a numit Mihail, având ca naş  pe dumnealui stolnicul Vasile Iuraşcu (Titu Maiorescu).

vrab1

Drumul cunoaşterii îl începe poetul la Ober-Gymnasium din Cernăuţi, remarcându-se la disciplinele limba română şi istorie şi după o trecere fulgerătoare ca practicant la Tribunalul din Botoşani îl regăsim în acelaşi centru universitar, în gazdă, la îndrăgitul său profesor de limba şi literatura română Aron Pumnul, unde avea grijă de biblioteca acestuia. Din păcate, în ianuarie 1866, dascălul său avea să treacă în eternitate şi drept omagiu tânărul învăţăcel scrie prima sa poezie La mormântul lui Aron Pumnul, semnată Mihai Eminoviciu, privatist. În luna martie a aceluiaşi an avea să debuteze în literatura română cu versurile De-aş avea în revista Familia ce apărea la Pesta sub conducerea lui Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. În creaţiile sale de început se simte influenţa poeziei populare, a spiritualităţii poporului român, ceea ce demonstrează dragostea poetului faţă de creaţiile, obiceiurile şi tradiţiile populare, îndrăgite chiar din anii copilăriei. În acelaşi an, poetul îşi continuă itinerarul său spiritual trecând prin mica Romă, perioadă în care îi apar creaţiile: Din străinătate, La Bucovina, Speranţa, Misterele nopţii şi o traducere, nuvela Lanţul de aur semnată de scriitorul suedez Onkel Adam. Peregrinările sale împreună cu diferite trupe de teatru contribuie la cunoaşterea plaiurilor străbune. Dar drumul formării sale spirituale continuă, apoi, la Viena şi Berlin, unde face cunoştinţă şi cu alţi tineri români, dornici de învăţătură. Activitatea de creaţie este înfloritoare şi din 1870 începe o laborioasă colaborare cu revista Convorbiri literare din Iaşi, unde publică o mare parte din opera sa. Acum îşi începe şi activitatea publicistică, semnând cu pseudonimul Varro articolele Să facem un congres, În unire e tăria, Echilibrul apărute în publicaţia Federaţiunea din Pesta. În perioada vieneză o întâlneşte şi pe buna sa prietenă Veronica Micle, cu care va păstra vreme îndelungată o frumoasă amiciţie.

Criticul Titu Maiorescu, pe când poetul se afla la studii, îi solicită să-şi dea doctoratul în filosofie pentru ca la întoarcerea sa în ţară să ocupe o catedră universitară la Iaşi. Reîntors în patrie este ajutat de Maiorescu, fiind numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, calitate în care urmăreşte achiziţionarea de manuscrise şi tipărituri vechi româneşti. Apoi îndeplineşte funcţia de revizor şcolar pentru judeţele Vaslui şi Iaşi, având prilejul să-l întâlnească pe Ion Creangă, care era institutor la o şcoală din Iaşi. Între cele două personalităţi se încheagă o frumoasă prietenie, poetul ajutându-l pe marele povestitor să participe la întâlnirile organizate de membrii Societăţii Junimea din Iaşi şi la publicarea unor creaţii în revista Convorbiri literare. După o scurtă colaborare la Curierul de Iaşi, Eminescu acceptă invitaţia de a intra în redacţia ziarului Timpul din Bucureşti, unde desfăşoară o activitate istovitoare împreună cu Ioan Slavici şi Ion Luca Caragiale. Cu toate aceste preocupări publicistice, poetul îşi continuă munca de creaţie prin publicarea Scrisorilor, definitivarea amplului poem Luceafărul şi revizuirea nuvelei Cezara. Colaborează, în acelaşi timp, cu revista Familia, în care îi sunt publicate poeziile: S-a dus amorul…, Când amintirile…, Pe lângă plopii fără soţ, Şi dacă…

Titu Maiorescu i-a pregătit poetului o mare surpriză, publicând în luna decembrie a anului 1883 volumul de versuri intitulat Poesii.

Munca extenuantă, dorinţa lui de perfecţiune, zbuciumul vieţii aveau să-i aducă poetului o boală care nu peste mult timp avea să-l treacă în eternitate. Puţin mai târziu, Maiorescu avea să încheie studiul său Eminescu şi poeziile lui cu o frumoasă apreciere asupra activităţii artistice a poetului: pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi.

Şi noi, azi, la ceas aniversar, purtăm cu grijă în sufletele şi inimile noastre tezaurul limbii române turnat în tipare moderne, în mireasma florilor de tei, de creaţiile eminesciene.

Prof. Bors Kinga, Şcoala Gimnazială „Petőfi Sándor”

Prof. Busuioc Stelian, Şcoala Gimnazială „Petőfi Sándor”

Dr. György Géza-Árpád, Liceul Tehnologic „Joannes Kájoni”

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.