miercuri , 18 octombrie 2017
Home » Cultură » „În cazul României, după ’89, liderii nostalgici ai minorităţii maghiare au făcut tot posibilul să limiteze cât mai mult cunoaşterea limbii române de către propriul tineret”
„În cazul României, după ’89, liderii nostalgici ai minorităţii maghiare au făcut tot posibilul să limiteze cât mai mult cunoaşterea limbii române de către propriul tineret”

„În cazul României, după ’89, liderii nostalgici ai minorităţii maghiare au făcut tot posibilul să limiteze cât mai mult cunoaşterea limbii române de către propriul tineret”

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”

  • Peste 60 de comunicări ştiinţifice au fost prezentate în cadrul Sesiunii, multe dintre ele vizând aspecte ale istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi ale convieţuirii interetnice din zona Arcului Intracarpatic

 Cea de-a XXIII-a ediţie a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”, ce s-a desfăşurat săptămâna trecută, în Sfântu Gheorghe şi Covasna, a reunit în această zonă peste 60 de cunoscuţi specialişti – cercetători, cadre didactice universitare, muzeografi, arhivişti, etnografi, sociologi, teologi, scriitori, profesori, preoţi şi alţi oameni de ştiinţă şi cultură – din peste 35 de localităţi din judeţele Covasna şi Harghita şi din întreaga ţară.

Ediţia din acest an a Sesiunii a fost dedicată împlinirii a 100 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională şi de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, astfel că o mare parte a comunicărilor  prezentate au abordat aspecte ce au vizat începerea şi desfăşurarea primei conflagraţii mondiale, pregătirea, înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri. Ca şi în cadrul ediţiilor anterioare, şi în acest an multe dintre lucrări au vizat aspecte ale istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei şi ale convieţuirii interetnice din zona Arcului Intracarpatic.

Lucrările în plen ale Sesiunii s-au desfăşurat vinerea trecută, la Hotelul „Bradul” din staţiunea Covasna.

În deschiderea lucrărilor Sesiunii, unul dintre principalii organizatori, pr. dr. Sebastian Pârvu, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, a transmis binecuvântarea ierarhului locului, Preasfinţitul părinte Andrei, „care este alături de noi şi ne sprijină în tot ceea ce înseamnă activitatea de la Centrul Ecleziastic sau de la celelalte ONG-uri care îşi desfăşoară activitatea sub streaşina bisericii”.

Pr. dr. Sebastian Pârvu a mulţumit celor prezenţi la sesiune, „pentru că, dacă, din păcate, nu putem spune că la nivel naţional există institute de cercetare care să fixeze într-un mod clar, pragmatic, un plan de cercetare a zonei, iată că dvs. faceţi acest lucru”. „Şi în locurile binecuvântate de Dumnezeu, unde vă desfăşuraţi activitatea de cercetare, găsiţi timp şi răgaz de a cerceta istoria zonei noastre şi de a contribui astfel la tot ceea ce înseamnă aducerea la lumină şi valorificarea informaţiilor legate de această parte din inima României. (…) Este mare lucru să ştii că ai atâţia prieteni ale căror inimi bat în unison alături de noi”, a spus consilierul cultural al Episcopiei.

Prefectul de Covasna: „O astfel de întâlnire nu este doar necesară, ci este foarte-foarte importantă, în vremuri în care mulţi încearcă să creeze o altă istorie sau o altă realitate ori o altă percepţie a lucrurilor, creând, până la urmă, false ipoteze”

Prezent la manifestare, prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu, a apreciat că „o astfel de întâlnire nu este doar necesară, ci este foarte-foarte importantă, în vremuri în care mulţi încearcă să creeze o altă istorie sau o altă realitate ori o altă percepţie a lucrurilor, creând, până la urmă, false ipoteze”.

Prefectul Covasnei a amintit că „există o lucrare numită Descriptio Transilvaniae, în care pare că lucrurile sunt descrise exact aşa cum nu au fost vreodată”. „Şi rolul unor astfel de întâlniri, mai presus de toate, este acela de a scoate adevărul la iveală, iar dvs. sunteţi, probabil, cei mai indicaţi şi cei mai îndreptăţiţi să faceţi aceasta”, a spus, printre altele Sebastian Cucu.

Directorul ştiinţific al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, dr. Ioan Lăcătuşu, moderatorul lucrărilor în plen şi sufletul acestor manifestări, a amintit, la rândul său, de prima ediţie a Sesiunii, din 1995, de la Castelul Arcuş din judeţul Covasna, „atunci Centru cultural al nostru, astăzi retrocedat unui urmaş de culoare, din Republica Sud Africană…”. Făcând o retrospectivă a locurilor în care s-a desfăşurat de-a lungul timpului această manifestare ştiinţifică, dr. Ioan Lăcătuşu a spus că Sesiunea s-a ţinut la Miercurea-Ciuc, Sfântu Gheorghe, Izvoru Mureşului, Covasna.

Acesta i-a amintit şi pe cei care au participat de-a lungul anilor şi care nu mai sunt printre noi, dar şi cei care şi-au scris primele lucrări ştiinţifice şi studii în publicaţia Angvstia.

Adresându-se participaţilor, dr. Ioan Lăcătuşu le-a transmis, la rândul său: „Cred că efectiv, fără participarea dvs., nu puteau să iasă cele 16 numere din Angvstia, editată împreună cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) şi ultimele trei numere din Acta Carpatica”.

După deschiderea oficială a Sesiunii, în cadrul lucrărilor în plen au fost prezentate şase comunicări ştiinţifice, susţinute de reputaţi istorici şi cercetători: prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Bucureşti (1917 – preludii ale unirii Basarabiei cu România); dr. Alexandru Porţeanu, Bucureşti (Vicisitudini ale memoriei publice şi ale istoriografiei Marii Uniri); prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Ploieşti (Regionalismul românesc transilvănean la începutul perioadei interbelice, pe plan bisericesc); prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu, Bucureşti (Surse de arhivă privind salvarea fiinţei naţionale în 1917); prof. univ. dr. Ion Ciurea-Weidner, Köln – Germania (Două etnii, un singur teritoriu, un singur viitor: împreună); dr. Valerii Kavruk, Sfântu Gheorghe (Priorităţi ale Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni privind cercetarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural din estul Transilvaniei).

În continuare, vom face referire la două dintre ele, urmând ca asupra celorlalte comunicări susţinute în plen, dar şi asupra unor lucrări prezentate în cadrul celor două secţiuni – Istorie şi Etnografie, teologie şi cultură românească – să revenim în numerele viitoare.

 „Ofensiva dusă prin deturnarea adevărului istoric de către formatori de opinie pentru implementarea în conştiinţa tinerilor a nostalgiei Ungariei Mari este de notorietate”

După cum am arătat, prof. univ. dr. Ion Ciurea-Weidner din Köln (Germania), cercetător al relaţiilor interetnice în context european, a prezentat lucrarea Două etnii, un singur teritoriu, un singur viitor: împreună.

Încă de la început, vorbitorul a evidenţiat faptul că „perioada istorică pe care o traversăm nu este deloc liniştită şi liniştitoare”, iar în societatea noastră, la toate nivelurile, pretutindeni, „altercaţiile şi dihonia tind să se generalizeze, bulversând ca niciodată ţara”. „Titlul comunicării reprezintă, pe de o parte, afirmarea unei realităţi notorii: două etnii, un singur teritoriu. Iar pe de alta, un deziderat opţional – un singur viitor: împreună. Reluarea în diverse modalităţi a acestei problematici nu rezultă în ce mă priveşte dintr-un orizont tematic limitat, dintr-o precaritate a inspiraţiei sociologice. Dar când vreme de decenii asperităţile domeniului studiat cu atenţie se menţin şi periodic se accentuează, revenirea la cauze şi efecte se impune de la sine. Iar asperităţile în cazul de faţă privesc raporturile interetnice din zona în care ne aflăm.

O primă întrebare pe care ne-o punem: Cum este posibil ca şi după un secol de la destrămarea Imperiului austro-ungar şi constituirea pe ruinele acestuia, în virtutea principiului autodeterminării popoarelor, a statelor naţionale suverane din această parte a Europei, componenta ungară a fostului imperiu bicefal să reclame injusteţea acelui proces istoric şi, pornind de aici, să incite iară şi iară la nesupunere comunităţile propriei etnii enclavizate în corpul statelor apărute în vecinătate? De unde nevoia reluării periodice a demersului explicativ, bine-documentat, nuanţat, pe înţelesul noilor generaţii, a desuetudinii şi anacronismului fostului imperiu bicefal din inima Europei. Alcătuit prin aranjamente diplomatice coercitive, care făceau din acel construct o veritabilă închisoare a popoarelor.

Din capul locului s-a evidenţiat că prăbuşirea eşafodajului injust reprezintă doar o chestiune de timp. Iar acest fapt s-a produs în timpul Primului Război Mondial. (…) Înţelegerea acestui proces şi acceptarea lui ca un dat istoric obiectiv integrat subiectivităţii de către minoritarii care au pierdut patronajul statului original reprezintă cheia de boltă a dobândirii calmului interetnic vizat în toate statele vecine Ungariei. Desigur, atingerea acestui deziderat nu este deloc uşoară, cu atât mai mult, în cazul României, după ’89, liderii nostalgici ai minorităţii maghiare au făcut tot posibilul să limiteze cât mai mult cunoaşterea limbii române de către propriul tineret. Iar autorităţile statului român au subestimat gravitatea acestui curs, efectele negative fiind astfel uşor de constatat: tineretul maghiar vorbeşte tot mai slab româneşte. Ori, în atari condiţii, informarea obiectivă asupra procesului istoric în discuţie este practic imposibilă. Iar îndoctrinarea nihilistă faţă de statul român poate decurge permanent, legal, cu efectele izolaţioniste, autonomiste, potenţial teroriste, disolute la care asistăm”, se arată în comunicare.

„Atâta vreme cât se trăieşte profundul sentiment al nedreptăţii şi subjugării, derapajele naţionalist-şovine, iredentismul şi acţiuni menite să destabilizeze statul român se vor menţine şi accentua pe măsura apropierii Centenarului Marii Uniri”

„Ofensiva dusă prin deturnarea adevărului istoric de către formatori de opinie pentru implementarea în conştiinţa tinerilor a nostalgiei Ungariei Mari este de notorietate. Ori atâta vreme cât se trăieşte profundul sentiment al nedreptăţii şi subjugării, derapajele naţionalist-şovine, iredentismul şi acţiuni menite să destabilizeze statul român se vor menţine şi accentua pe măsura apropierii Centenarului Marii Uniri, în funcţie de împrejurările interne şi internaţionale. De exemplificat în această ordine de idei declaraţia aparent nevinovată a preşedintelui UDMR, beneficiar al celei mai înalte distincţii onorifice a statului român, că maghiarii din România nu pot şi nu vor sărbători alături de români actul istoric centenar la 1 Decembrie 1918. De bună seamă că cvasitotalitatea proprii etnii gândeşte şi simte aşijderea. Dar exprimarea publică a unui astfel de mesaj de către un formator de opinie marcant echivalează cu incitarea la acţiuni ostile care pot altera convieţuirea interetnică şi susţine sau genera manifestări naţionaliste”, a mai susţinut prof. univ. dr. Ion Ciurea-Weidner.

Una din soluţiile identificate de autor ar fi eliminarea din faţă a manifestărilor, fie şi minore, de naţionalism, şovinism, iredentism, antisemitism etc., ceea ce însemnă educarea spiritului civic, democratic, umanist, pătruns de raţionalitate.

Dr. Valerii Kavruk, directorul MNCR: „În 20 de ani, din judeţele Harghita şi Covasna, dintre localnici, am putut racola doar trei oameni”

Directorul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântu Gheorghe, dr. Valerii Kavruk, a prezentat în plen care sunt priorităţile instituţiei pe care o conduce privind cercetarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural din estul Transilvaniei.

Acesta a vorbit despre primele discuţii ce s-au purtat cu privire la înfiinţarea MNCR, în 1995. Dr. Valerii Kavruk a amintit că în urma discuţiilor a rezultat faptul că muzeul trebuie să fie unul de anvergură, ca tematică şi ca areal. Atunci s-a spus că „dacă noi vom face un muzeu strict pe ceea ce se cheamă Secuime, dar în limba română, noi practic vom turna apă la moară celor care vor să enclavizeze această zonă”. „Şi atunci am fost de acord cu toţii cu această idee a prof. Lazarovici ca muzeul să nu se limiteze la judeţele Covasna şi Harghita, ci la tot arealul Carpaţilor Răsăriteni”. Astfel, potrivit Hotărârii de Guvern din 27 noiembrie 1996, judeţele aflate în componenţa MNCR sunt: Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita (la Miercurea-Ciuc funcţionează Muzeul Oltului şi Mureşului Superior, aflat în subordinea MNCR), Covasna şi Braşov.

Acesta a amintit şi situaţia politică, imediat după Revoluţie, când Guvernul României, Ministerul Culturii trebuia să reacţioneze la felul în care comunitatea majoritară în această zonă a monopolizat instituţiile muzeale. (…) „În acel context, s-a ajuns la această formulă şi suntem aici la 20 de ani”, a spus directorul instituţiei.

Cea mai mare problemă semnalată de dr. Valerii Kavruk este „că în 20 de ani, din judeţele Harghita şi Covasna, dintre localnici, am putut racola doar trei oameni! Oameni care şi-au dovedit eficienţa, buna pregătire etc. Ceilalţi sunt veniţi din altă parte şi vă asigur că există o mare posibilitate ca atunci când se va ivi o oportunitate ei vor pleca la Bucureşti, la Iaşi, la Cluj”. „Noi încercăm să-i motivăm pe tineri să ne preia ştafeta şi dorim cât mai mulţi dintre viitorii noştri colegi să fie din Covasna, din Întorsura Buzăului (…), din Miercurea-Ciuc, din Voşlăbeni, din Topliţa. Nu ştiu cum se face, dar aici copiii sunt crescuţi în aşa fel încât dacă (…) este capabil e trimis la Bucureşti şi Cluj şi părinţii fac tot efortul ca (…) să nu se mai întoarcă acasă”, a mai spus directorul MNCR.

Lansări şi prezentări de cărţi

După lucrările în plen, în cadrul Sesiunii de comunicări ştiinţifice a urmat lansarea sau prezentarea de cărţi. Astfel au fost prezentate un număr de 13 titluri de carte sau revistă – lucrări de istorie naţională, regională şi locală, precum şi monografii ale unor localităţi şi personalităţi din judeţele Covasna şi Harghita.

∗∗∗

Sesiunea de comunicări ştiinţifice, începând din anul 1995, a devenit o manifestare recunoscută pentru valoarea contribuţiilor din domeniul cercetării istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti din sud-estul Transilvaniei. Ajunsă anul acesta la ediţia a XXIII-a, sesiunea s-a impus treptat ca una dintre activităţile ştiinţifice cu impact social şi cultural semnificativ la nivel local, regional şi naţional. Comunicările cuprinse în programul sesiunii vor fi publicate în revista „Acta Carpatica” nr. 4/2017, anuarul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi al Asociaţiei „Ştefadina” Bucureşti.

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură şi civilizaţie”, ediţia a XXIII-a, a fost organizată de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Asociaţia „Ştefadina” şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu sprijinul Consiliului Judeţean Covasna, Consiliului local Sf. Gheorghe, Asociaţiei de tineret GRIT Covasna, Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” Covasna, Hotelului „Bradul” Covasna, Hotelului TTS Covasna, Hotelului „Montana” şi Hotelului „Dacia”. (Consemnare de Şt. Pătrîntaş)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*