Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Directorul DGASPC Harghita, Elekes Zoltán: „De săptămâni bune am făcut comenzi de măşti, mănuşi, dezinfectanţi, dar nu ne sunt onorate de furnizori. Chestiunile legate de personal şi de echipamentele de protecţie necesită rezolvare imediată”
Răspândirea COVID-19 a impus măsuri speciale şi în centrele pentru copii şi adulţi, care au devenit, astăzi, adevărate fortăreţe: nici o persoană străină nu intră, nici un rezident nu iese, cu excepţia personalului. Metodologia transmisă de autorităţi se întinde pe multe pagini, iar cerinţele depăşesc, de cele mai multe ori, posibilităţile sistemului de protecţie socială subfinanţat. Iar lipsa materialelor de protecţie şi a celor sanitare de pe piaţă îngreunează situaţia. „Vor fi oameni bolnavi şi în centre, ne vor veni copii noi, despre care nu ştim dacă sunt infectaţi cu noul coronavirus sau nu şi materialele comandate nu vin. Am primit o cantitate infimă de măşti de la o firmă, dar cea mai mare parte a comenzilor nu sunt onorate. Centrele unde mai există mănuşi de anul trecut au ce să folosească; restul, nu”, a explicat directorul Elekes Zoltán.
În plus, trebuie pregătite centrele de tranzit pentru copiii noi care ajung în sistem, pentru copiii care fug din centrele unde locuiesc şi care, potrivit metodologiei, nu se mai pot întoarce acolo, precum şi pentru copiii sănătoşi ai căror părinţi sau alţi membri ai familiei au fost infectaţi cu SARS-Cov-2 şi trebuie izolaţi. La nivelul judeţului Harghita sunt în curs de amenajare două astfel de centre, dar pentru ele nu există personal. „Pentru deservirea lor este nevoie de minimum zece persoane, pe care nu le avem. Ni se dă posibilitatea să angajăm fără concurs, dar cabinetele ambulatorii, fiind închise, nu ne asigură serviciile de Medicina Muncii, în absenţa cărora nu putem angaja pe nimeni, chiar dacă avem nevoie urgentă de personal. Sunt probleme pe care le-am semnalat şi care necesită o soluţie de la nivel naţional. Şi acum avem copii care trebuie aduşi de la spital şi avem nevoie de asistenţi maternali. Nu ştiu ce va fi când vom avea bolnavi de COVID-19”, a declarat directorul Elekes.
De serviciile Centrului pentru persoane cu handicap din comuna Frumoasa beneficiază 48 de persoane. Multe dintre ele sunt vârstnice şi tratate de diferite afecţiuni, pe lângă deficienţele pe care le au, sunt persoane fragile şi expuse îmbolnăvirii.
Pentru a-şi proteja beneficiarii, conducerea a luat măsura intrării centrului într-un soi de izolare: cu excepţia angajaţilor, nimeni nu intră, nimeni nu iese. De altfel, măsura este valabilă pentru întreg sistemul de protecţie socială.
„De mai bine de o lună suntem în izolare, nimeni nu iese din centru, nu se primesc vizitatori, am suspendat şi primirea pachetelor, pentru prevenirea introducerii virusului în incinta instituţiei noastre. La intrarea în serviciu, măsurăm temperatura fiecărui angajat şi fiecare dintre ei dă o declaraţie pe propria răspundere că nu a intrat în contact cu persoane venite din străinătate sau infectate cu noul coronavirus. De două ori pe zi verificăm şi temperatura beneficiarilor”, a arătat directorul centrului, Ion Pătraşcu.
Pentru că există televizor în fiecare cameră, iar veştile zilnice prezentate pe micile ecrane îi îngrijorează şi reprezintă un factor în plus de stres, s-au luat măsuri punctuale, care să vină în sprijinul beneficiarilor: sunt informaţi continuu cu privire la riscul de expunere la noul coronavirus, explicându-li-se şi făcându-i să înţeleagă de ce s-au luat anumite măsuri, unele drastice şi motivul pentru care nu pot ieşi în comunitate, lucrul care li se pare cel mai greu de acceptat. „O oarecare încordare există pentru fiecare dintre noi, cu atât mai mult pentru ei, dar, cu ajutorul asistentului social, al psihologului, al instructorului de ergoterapie, cu care au program zilnic, reuşim să păstrăm permanent contactul cu ei, aşa încât acolo unde apar mici disensiuni să putem să luăm măsuri din timp. Stând aici fără să iasă, oamenii se supără mai repede, se enervează, dar noi suntem acolo pentru a atenua aceste consecinţe. Cel mai important este să simtă că suntem alături de ei şi asta îi linişteşte”, a relatat directorul Pătraşcu.
Rutina lor zilnică s-a schimbat, la fel ca a noastră, nu mai socializează la fel de mult, merg la masă cu rândul şi reînvaţă să aibă răbdare. In curte, nu mai mult de 4-5 odată, pentru o jumătate de oră. Şi tot aşa, până ce toţi se bucură de scurta plimbare în aer liber. „Noi suntem un caz fericit, nu avem şi nici ei nu au motive de îngrijorare. Când am simţit că pandemia se apropie şi de România, am început să fac primele comenzi, atunci încă mai existau pe piaţă echipamente de protecţie şi dezinfectanţi, aşa că acum avem tot ce ne trebuie, inclusiv medicamente, iar aprovizionarea cu alimente şi alte lucruri de trebuinţă se face zilnic, de către doi angajaţi ai centrului. Gândindu-ne la viitor, deja facem alte comenzi, inclusiv de costume de protecţie biologică totală, din cap până-n picioare. Ieri le-am depus şi ştiu că vor fi livrate cu mare întârziere. Să dea Dumnezeu să nu fie nevoie să le folosim, dar trebuie să ne pregătim, chiar şi pentru cel mai rău scenariu”, a mai spus directorul Centrului pentru persoane cu handicap de la Frumoasa.
Complexul de Servicii al DGASPC din Miercurea Ciuc deţine şase case de tip familial, care găzduiesc 51 de copii şi tineri care au depăşit vârsta de 14 ani, până la 24 de ani şi un centru de consiliere, cu trei psihologi care deservesc beneficiarii. Aceleiaşi structuri îi aparţin încă trei case la Şumuleu, unde locuiesc alţi 27 de copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 16 ani.
Ca peste tot în judeţ, s-au lua măsurile impuse de starea de urgenţă, s-au făcut comenzi de echipamente de protecţie, care nu au fost onorate nici până azi. „Avem mănuşi, dar nu şi măşti, nu au venit, aşa că unii dintre colegii noştri au confecţionat măşti din pânză pentru fiecare. Dezinfectanţi mai avem în stoc şi s-a făcut un nou necesar”, ne povesteşte directoarea Dászkel Ildikó.
Potrivit acesteia, copiii mai mari şi tinerii înţeleg mai bine situaţia de criză generată de pandemia COVID-19, chiar dacă nu au mai păşit de ceva vreme, pentru că nu au voie, dincolo de poarta centrului. „Îi aud povestind pe colegii noştri care fac naveta din satele învecinate că nu au voie să iasă din casă fără declaraţia pe propria răspundere, că nu pot merge oriunde şi atunci sunt şi ei mai reţinuţi. Suntem norocoşi că avem o curte mare, unde se întâlnesc, iar băieţii mai mari joacă fotbal. Mai avem o sală unde pot juca ping-pong, dar nu au voie să intre mai mult de doi copii odată. Dacă nici asta nu le-am îngădui, nu ştiu cum ar fi. Noi le spunem mereu să păstreze distanţa de 1,5 metri între ei, dar e greu, fiindcă avem şi copii care au o afecţiune aparte unul pentru celălalt, sunt prieteni”, a detaliat directoarea complexului.
Ne mai spune că pentru cei din clasele primare şi gimnaziale timpul trece mai repede, participând la cursurile online şi la meditaţiile cu educatorii. Şi cei mari au zilnic meditaţii, între orele 16:00 şi 17:00, cu caracter obligatoriu. În rest, copiii şi tinerii îşi ocupă timpul cu activităţi manuale sau cu jocuri de societate organizate în fiecare dintre cele nouă case.
„Nu sunt speriaţi, cea mai mare problemă a lor este că nu au voie să iasă din centru, că nu se pot întâlni cu familia, cu prietenii şi cu alte persoane care sunt importante pentru ei, iar conversaţia la telefon nu le poate înlocui prezenţa fizică. Se simt izolaţi ca pe o insulă. Încercăm să respectăm regulile cât se poate şi depinde foarte mult şi de starea şi modul în care personalul poate să ţină situaţia sub control. Cea mai mare temere a mea este ca nu cumva vreunul dintre noi, adulţii, să se îmbolnăvească, să aducă virusul în complex şi să infecteze copiii. Dacă s-ar întâmpla asta, probabil vom intra în carantină toţi. Dar noi suntem optimişti şi convinşi că nimeni nu va păţi nimic”, a afirmat conducătoarea Complexului de servicii din Miercurea Ciuc.
Psihologul Márk Emese afirmă că orice îngrădire a accesului la membrii familiei, la prieteni, la persoanele cu care s-au stabilit relaţii de ataşament ne mâhnesc pe toţi şi cu atât mai mult pe cei aflaţi în centrele de asistenţă socială. Iar apropierea Sărbătorilor Pascale reprezintă un alt motiv de frustrare, în condiţiile în care mulţi dintre ei se pregăteau sufleteşte şi aşteptau cu nerăbdare să petreacă cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii alături de oameni dragi. „O problemă majoră este incertitudinea constantă, care cauzează frica. Pe de altă parte, nici noi nu-i putem ajuta, atâta timp cât nu avem răspunsuri la întrebările lor: când, până când? Le recomandăm celor care au posibilitatea să menţină în continuare legătura telefonic sau online cu rudele, cu persoanele de care sunt ataşaţi, este un punct forte, zic eu. Pentru copii, educaţia online este o oportunitate, se întâlnesc cu persoane din afara centrului, cu profesori, cu colegi, nu numai cu educatorii şi şefii caselor respective. Nu trebuie renunţat la jocurile de societate deja cunoscute, dar şi la altele pe care imaginaţia lor le poate născoci, trebuie lăsaţi să fie creativi în această perioadă. Dacă laşi copilul să-şi rezolve problema prin creativitate, cu puţin ajutor ai câştigat bătălia”, semnalează medicul Márk Emese.
Nu în ultimul rând, insistă psihologul, activităţile în natură detensionează sentimentele de privare de ceea ce-şi doresc asistaţii. Atenţionează că cele mai mari provocări vor veni din partea beneficiarilor cu probleme mentale, care nu au posibilitatea cognitivă de a înţelege situaţia. „În cazul lor este nevoie de muncă insistentă şi de perseverenţă din partea educatorilor”, subliniază Márk Emese.
Ne îndeamnă pe toţi să trăim în prezent, fizic şi psihic. „Contează ceea ce facem aici şi acum, fiindcă de aici putem clădi viitorul. Deci, totul este bine”, şi-a încheiat pledoaria psihologul.
La Centrul de plasament Bilbor, cei 36 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani şi educatorii lor nu au timp nici să răsufle, cu atât mai mult să se plictisească. „Avem 16 copii, care sunt în clase diferite, de la clasa I-a până la a VII-a, frecventează învăţământul de masă, care are cum „Şcoala Altfel”, iar 20 de copii sunt în învăţământul special şi au şcoală normală, cu care trebuie să facem temele trimise de profesori online. Ei sunt bine, nu mai putem noi de câtă treabă avem. Avem doi educatori care lucrează cu copiii zilnic şi noi, personalul administrativ – şeful de centru, asistentul social, asistentul medical şi un inspector de specialitate – care îi ajutăm pe educatori, să nu rămânem în urmă. Nu avem timp să ne gândim la nimic, nici la coronavirus, foarte repede trece timpul, suntem contra-cronometru zilnic. În perioada asta foarte mult ne sună familiile copiilor, să se asigure că sunt bine. Rezistăm, dar nu ştiu până când”, ne explică directoarea centrului, Letiţia Trif.
De curând, a avut parte de o mare surpriză: copiii au decorat un perete întreg al sălii de mese cu un curcubeu uriaş, de patru metri. Au lucrat trei zile, ajutaţi de unul dintre educatori. „Nu ştiam de ce tot insistă să mergem în sala de mese, unde acum au voie să intre doar ei şi educatorii. Când am intrat mi s-a făcut pielea de găină, era atâta măreţie şi speranţă în mesajul lor inscripţionat pe un cearşaf, înconjurat de amprentele palmelor lor în toate culorile: „Totul va fi bine!”, a adăugat conducătoarea instituţiei de asistenţă socială din Bilbor.
În judeţul Harghita, mai mult 1.200 de copii şi persoane cu handicap, multe dintre ele vârstnice, sunt găzduite în centre sau case de tip familial, asigurându-li-se condiţii, asistenţă şi servicii de care nu au parte acasă. Avem patru centre pentru persoane cu handicap – la Topliţa, la Tulgheş, la Gheorgheni şi în comuna Frumoasa, lângă Miercurea Ciuc – centre de plasament clasice la Bilbor şi Ocland, respectiv la Cristuru Secuiesc pentru copiii cu handicap sever, dar şi locuinţe protejate pentru tineri cu handicap. De asemenea, în Harghita există peste 40 de case de tip familial.
„Încercăm să respectăm cerinţele autorităţilor centrale şi sperăm că şi situaţia noastră financiară se va regla la mijlocul anului, căci probleme (privind finanţarea DGASPC – n.a.) sunt la nivelul întregii ţări. De curând, la acordarea concediului de supraveghere a copilului sub 12 ani, ne-au pus în aceeaşi oală cu domenii strategice precum Sănătatea, sectorul energetic, centralele nucleare, care nu-şi pot întrerupe activitatea. Ca abordare, suntem o activitate strategică, dar când se votează bugetul nu mai suntem. Sperăm ca decidenţii să realizeze că aşa nu se poate merge mai departe”, a conchis directorul Elekes Zoltán.
Realitatea ne demonstrează, încă o dată, că este nevoie de o imagine mai clară, corectă şi de o viziune pe termen lung asupra provocărilor cărora trebuie să le facă faţă sistemul de protecţie socială, subfinanţat în ultimii ani. Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Harghita i-au fost alocate, în acest an, fonduri de la bugetul de stat care să-i permită funcţionarea până la sfârşitul lunii martie. Consiliul Judeţean Harghita a adăugat 36,4 de milioane de lei, din bugetul pe anul în curs, la susţinerea activităţii DGASPC, acoperind necesarul instituţiei până la sfârşitul lunii iulie.
Nimeni nu a luat în calcul neprevăzutul, care acum loveşte global şi cel mai tare în persoanele dezavantajate.
DANIELA MEZEY
