Interviu cu dr. Ana Guţu: Limba Română în Basarabia (2) | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 29 octombrie 2020
Home » Politic » Interviu cu dr. Ana Guţu: Limba Română în Basarabia (2)
Interviu cu dr. Ana Guţu:  Limba Română în Basarabia (2)

Interviu cu dr. Ana Guţu: Limba Română în Basarabia (2)

,,Acum, primind mesaje electronice ameninţătoare la adresa mea, pentru că pledez în favoarea limbii române, identităţii noastre româneşti, stau şi mă întreb: ce s-a schimbat de la ocupaţia sovietică încoace?”

G.T.G.: Când retorica antiromânească pierde teren, se recurge la violenţă: agresivitate şi violenţă contra participanţilor la Marşul Unirii de la Bălţi, împuşcarea cetăţenilor civili la punctul de trecere al ,,vameşilor transnistrieni” ruşi, violarea şi omorârea tinerilor la protestele din aprilie 2010, asasinarea, prin diverse ,,accidente”, a artiştilor şi intelectualilor unionişti români de-a lungul anilor şi/sau expulzarea profesorilor şi a elevilor din şcolile româneşti ,,moldoveneşti” din Estul Moldovei (Transnistria), arestarea sub acuzaţii false de ,,terorişti” a elevilor români din Transnistria, existenţa armatei ruseşti de ocupaţie din anii ’90 până în prezent, în ciuda Tratatului de Retragere semnat la Istambul în 1999 etc. În ce măsură trebuie să inventariem şi repeta aceste fapte publicului românesc şi internaţional, pentru a arăta cât de ,,democratică” este, de fapt, Rusia azi în Republica Moldova?
Ana Guţu: Inventarierea o vor face istoricii, aceasta este misiunea lor, eu consider că presiunile Rusiei vor urma, inclusiv după parafarea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, deoarece Rusia, în virtutea veleităţilor sale imperiale, nu doreşte să piardă teren în fostele spaţii sovietice. Important e să fim consecvenţi, demni, să rezistăm şi să ne urmăm destinul european.
G.T.G.: Să revenim la condamnarea comunismului: România a făcut-o în 2006, la fel şi ţările din Estul Europei. R. Moldova a interzis, în 2012, simbolurile ,,secera şi ciocanul”, sub a căror flamură roşie au murit peste 150.000.000 de civili în toată lumea în regim comunist. Rusia, însă, mai are steaua roşie pe Kremlin şi venerează hoitul lui Lenin, pe post de ,,Mesia al comuniştilor”.
Şi Comunitatea Europeană a refuzat în repetate rânduri să condamne comunismul, cel mai recent în 2010, când România, Republica Cehă, Ungaria, Bulgaria, Letonia şi Lituania au cerut din nou acest lucru. Frica pentru că o să le taie ruşii gazele naturale şi conlucrarea partidelor de stânga din Grecia şi Vestul Europei au făcut ca occidentalii să respingă iniţiativa. Au venit propuneri din SUA să se facă băuturi de limonadă chemate Leninada. Fascinaţia pentru dictatorii comunişti a ajuns şi la Casa Albă a lui Obama, unde, în 2009, pe bradul de Crăciun a apărut şi un glob cu faţa lui… Mao Tse Dung (65.000.000 de victime, conform Cărţii Negre a Comunismului). Iar în 2010, în acelaşi an când Georgia a demolat statuia lui Stalin din Groznîi, în Bedford, Virginia, americanii i-au ridicat o statuie lui… Stalin, pentru ,,eliberarea” Franţei (de menţionat că singurii ,,estici” care au participat, de fapt, la eliberarea Occidentului, a fost armata poloneză din exil, pe care Churchill a predat-o după război ruşilor; aceştia i-au arestat pe soldaţi şi i-au omorât pe supravieţuitorii luptelor contra germanilor din Franţa şi Italia). Preşedintele Nicolae Timofti a declarat în revista austriacă Die Presse că: ,,nu exista nici o diferenţă între sistemul nazist şi cel sovietic”. Deci cum trebuie educaţi aceşti occidentali ca să afle adevărul despre memoria atâtor martiri, pe care ei o terfelesc prin bagatelizarea sau chiar glorificarea ideologiei şi a acţiunilor comuniste?
Ana Guţu: Fiind delegat la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei am contribuit la elaborarea raportului şi apoi, prin amendamente votate în plen, la adoptarea în 2010 a Rezoluţiei 1723 cu privire la ,,Comemorarea victimelor Holodomorului” – foametei organizate în Ucraina, document în care se face referinţă la foametea organizată în Transnistria în 1932-1933 şi Basarabia în 1946-1947. Deja în 2006, APCE a adoptat Rezoluţia 1486 cu privire la ,,Necesitatea condamnării internaţionale a crimelor regimurilor totalitar-comuniste”. Parcă există un cadru internaţional pentru a realiza demersul în cauză, eu, însă, consider că statele post-comuniste nu au fost suficient de insistente în acest sens. Recent, eu şi colegii mei deputaţi din Partidul Liberal Reformator am adresat preşedintelui RM, domnului Nicolae Timofti, o scrisoare deschisă, prin care solicităm crearea unui institut de studiere a crimelor regimului comunist. Institutul va avea drept sarcină elaborarea unui rechizitoriu, în baza mărturiilor vii, documentelor şi dosarelor de arhivă. Rechizitoriul împotriva crimelor comunismului trebuie să fie prezentat într-o instanţă judiciară din RM care să se pronunţe în sensul condamnării regimului comunist pentru crimele comise împotriva cetăţenilor din Basarabia. Deja având un câştig de cauză la nivelul instanţelor naţionale, putem vorbi şi de concertarea eforturilor pe dimensiunea internaţională şi să insistăm la o judecată internaţională care ar condamna crimele regimurilor totalitare comuniste, aşa precum o recomandă APCE în Rezoluţia 1486 din 2006.
G.T.G.: În ciuda rusificării şi a tribalizării masive aşa-zis ,,moldoveniste” din Moldova, totuşi, Basarabia dă exemple demne de urmat întregii naţiuni daco-romane: Festivalul Limba Noastră Cea Română (devenit fenomen universal în România şi comunităţile romanofone), Protestele Tinerilor din Aprilie, Podul de Flori din anii ’90, Marşul Unirii, cel mai mare drapel tricolor românesc din lume desfăşurat la Chişinău. Unde vedeţi redeşteptarea românilor dintre Nistru şi Prut în viitorul apropiat şi depărtat al poporului nostru?
Ana Guţu: Consider că redeşteptarea românilor dintre Prut şi Nistru a început încă în anii 1988-89, e un proces continuu, deoarece schimbarea mentalităţilor sociale ne va lua ceva timp. E nevoie de foarte multă lumină, multă carte, multă informaţie. Schimbarea mentalităţilor este inevitabilă odată cu schimbarea generaţiilor şi deschiderea definitivă a frontierelor. Din 2014, cetăţenii RM vor călători fără vize în UE, deci, inclusiv, în România. Sângele se va reamesteca, ad litteram, prin căsătoriile tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului, iar odată cu deschiderea frontierelor li se vor deschide larg ochii şi celor care se încăpăţânează să vadă soarele de asupra cavoului, ţintindu-şi cu obstinaţie privirea doar spre bocancii ocupantului.
G.T.C.: Mult stimată doamnă Guţu, ne întâlnim la amurgul anului 2013. Puteţi ca să ne daţi un sumar a ceea ce a însemnat 2013 pentru Basarabia şi pentru poporul român în general?
Ana Guţu: În primul rând, a fost un an aniversar, s-au împlinit 95 de ani de la Marea Unire din 1918. România a jucat un rol definitoriu în realizarea unui eveniment istoric pentru Republica Moldova – parafarea Acordului de Asociere a RM la UE, Vilnius, Lituania. România a fost şi este mai mult decât ţară-avocat pentru Republica Moldova în sprijinirea parcursului său european. Integrarea economică şi politică a Republicii Moldova în UE va însemna şi reîntregirea civilizaţiei româneşti. Un alt eveniment important, din punctul meu de vedere, îl constituie hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, în privinţa constituţionalizării Declaraţiei de Independenţă a RM din 1991, document în care se utilizează glotonimul LIMBA ROMÂNĂ. Prin modesta-mi contribuţie, şi anume, sesizarea pe care am făcut-o la Curte la 26 martie 2013, am declanşat un răspuns juridic important – limba română s-a întors din punct de vedere gloto-politic în Republica Moldova.
G.T.G.: Ce înseamnă faptul că limba română este considerată limbă de stat pentru Republica Moldova?
Ana Guţu: În primul rând, aceasta consfinţeşte următoarea realitate axiomatică: suntem un popor, avem o istorie comună, avem aceeaşi limbă – limba română, dar, deocamdată, locuim în două state româneşti. Cei care vor continua să nege acest fapt, din start sunt înregimentaţi fie în tagma celor obscuri la minte, fie în tagma propagandiştilor manipulatori, căci şi din aceştia există destui în RM, din păcate.
G.T.G.: Cine au fost promotorii limbii române a Declaraţiei de Independenţă, cărora le rămânem îndatoraţi, şi cine au fost promotorii ,,limbii moldoveneşti” din Constituţie, care s-au acoperit de ridicol de-a lungul decadelor, până la culminarea în infama fiţuică de ,,dicţionar moldo-român”?
Ana Guţu: Dintotdeauna promotorii şi salvatorii limbii române în Basarabia au fost oamenii de cultură, oamenii luminaţi la minte, scriitorii, poeţii, actorii, profesorii vizionari – adică, filosofii. Providenţa a făcut ca textul Declaraţiei de Independenţă a RM din 1991 să fie ticluit cu mult har. Nici viciosul articol 13 din Constituţie, care este rodul ocupaţiei sovietice, nu a stăvilit adevărul ştiinţific. Nomenclatura comunistă a avut tentacule şi încă le mai are până în ziua de azi. Un imperiu al răului, precum a fost cel sovietic, nu dispare niciodată fără urme. Finalmente, adevărul ştiinţific triumfă, spiritul unui popor învinge, oricât de mari ar fi stavilele ridicate în mod artificial de imperii şi dictatori.
G.T.G.: De la politicieni din Găgăuzia, care s-au născut şi trăiesc în Moldova, dar vorbesc numai ruseşte, la ucrainenii din Bucovina de Nord şi Bugeac, diverse autorităţi au continuat să publice cărţi şi să creeze matricole şcolare unde limba română şi ,,limba moldovenească” erau considerate limbi diferite, iar vorbitorii lor, drept ,,popoare diferite”.
În ce măsură decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău poate obliga universalitatea limbii româneşti în curriculumurile şcolare şi/sau datele statistice ale densităţii poporului român (acum re-adus sub aceeaşi identitate)?
Ana Guţu: Trebuie să spunem foarte clar, din 1991 încoace, nu au existat probleme cu denumirea corectă a limbii în curricule şi manuale, documente ştiinţifice, academice, instituţionale, culturale etc. Minoritarii utilizează intenţionat probleme ale denumirii limbii în scopuri politice, pentru a destabiliza situaţia din republică, pentru a opri mişcarea RM pe calea integrării europene. Unii din ei sunt cu simbrie din est, nici nu ne miră acest lucru. Dar atitudinile se vor schimba, cu siguranţă, odată cu schimbarea calităţii vieţii.
G.T.G.: Mulţi au fost copiii şi adulţii care au fost abuzaţi verbal şi fizic în marşurile unioniste, din Chişinău, la Bălţi, şi în alte locuri. A meritat suferinţa lor pentru rezultatele din acest an?
Ana Guţu: Agresiunile verbale şi de orice alt gen pe motive unioniste sau lingvistice nu sunt o noutate în RM. Eu personal am crescut într-un orăşel profund rusificat, şi acum îmi amintesc de certurile pe motive etnice, care izbucneau între elevii moldoveni şi cei ruşi în timpul faimoaselor parade de 1 mai sau 7 noiembrie. Toleranţa şi acceptarea celuilalt este o lecţie pe care trebuie s-o înveţe mai ales reprezentanţii minorităţilor din RM. Mai ales ei, deoarece noi le-am învăţat limba, chiar dacă ei sunt mai puţini, însă, fenomenul invers nu s-a produs în masă, ci doar foarte sporadic. Acum, primind mesaje electronice ameninţătoare la adresa mea, pentru că pledez în favoarea limbii române, identităţii noastre româneşti, stau şi mă întreb: ce s-a schimbat de la ocupaţia sovietică încoace? Mai nimic. Acelaşi nerespect pentru băştinaşi, acelaşi dispreţ. E cazul să fim noi mai demni şi să ne facem respectaţi, prin promovarea valorilor noastre româneşti cu multă fermitate şi caracter.
G.T.G.: În ciuda deportărilor din perioadele ţariste, comuniste şi ,,democrate” (a la Putin, în Transnistria) de deznaţionalizare românească din Basarabia/Bucovina de Nord Bugeac, şi a introducerii constante de colonişti rusofoni, supravieţuitorii victimelor deportărilor şi ai persecuţiilor anti-româneşti făcute de Rusia între Nistru şi Prut, s-au ridicat la înălţimea înaintaşilor lor, prin culminarea legiferării limbii române, ca să revină în Basarabia la ea… acasă (la fel ca şi tricolorul şi leul). Ce mai trebuie făcut pentru ca Basarabia să re-ajungă în România?
Ana Guţu: E nevoie de multă curiozitate din partea românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Fraţii, separaţi de un râu, încă nu se cunosc suficient. Să trecem Prutul cu mai multă îndârjire, să comunicăm pe toate căile posibile, să facem astfel ca românii din România să aibă cetăţenia Republicii Moldova, pentru a nu le permite comuniştilor şi acoliţilor coloanei a cincea să vină vreodată la putere, să ne dicteze cine suntem şi de unde venim. Lecţia istoriei este una dureroasă, dar ea este o lecţie! Ar fi bine s-o învăţăm şi să utilizăm în mod pragmatic toate oportunităţile, de ordin economic, mai ales, ca să unim cele două maluri ale Prutului, pas cu pas, inteligent, ireversibil, odată şi pentru totdeauna.
G.T.G.: Ce doriţi ca să uraţi Republicii Moldova şi României pentru 2014?
Ana Guţu: Cele două state româneşti să se regăsească cât de curând, un prim pas fiind ridicarea barierelor de circulaţie în 2014. E un pas gigantic spre reîntregirea neamului românesc. Să se poată întâlni frate cu frate, părinţii cu copiii lor, să se re-amestece sângele, care să o ia la fugă prin venele noastre româneşti, readucând la viaţă părţile atrofiate ale trupului României, dându-i o speranţă nouă, plină de energii creatoare.
G.T.G.: Cum pot să vă contacteze cititorii noştri?
Ana Guţu: La adresa electronică aGuţu@ulim.md, www.anaGuţu.net.

Gabriel Teodor GHERASIM, New York

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.