Evoluţia muzeului de la concept la spaţiu specializat | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 14 noiembrie 2019
Home » Cultură » Evoluţia muzeului de la concept la spaţiu specializat
Evoluţia muzeului de la concept la spaţiu specializat
Muzeul Naţional de Artă

Evoluţia muzeului de la concept la spaţiu specializat

Importanţa în societate

Evoluţia muzeului ca instituţie culturală este una dintre cele mai spectaculoase, ţinând cont de transformările sociale din toate domeniile. Muzeul a fost şi va rămâne o instituţie cu finalitate complexă în competiţia de a câştiga vizitatori, nu se mai poate limita la exercitarea funcţiilor sale clasice, trebuie să se adapteze cerinţelor publicului şi să facă faţă concurenţei. Această instituţie culturală funcţionează prin trei parametrii: colecţia, muzeul şi publicul, iar funcţiile sale de bază sunt funcţia de cercetare, cu un caracter aplicativ când urmăreşte selectarea, conservarea şi valorificarea bunurilor muzeale, funcţia de conservare şi restaurare şi cea de punere în valoare a patrimoniului. Deplasarea centrului de greutate de la funcţia cultural-educativă la cea de centru de activitate culturală şi social are efecte ce se resimt în toate compartimentele culturii. La Atelierul de Lucru al Forumului Muzeului European desfăşurat în 1997, în Italia, viitorul muzeului era considerat a fi cel de spaţiu pedagogic pus în slujba publicului, un mediu de comunicare interumană.

Muzeul, în timp

Originile conceptelor de prezentare şi interpretare, care stau la baza oricărui muzeu, se află în preistorie, în înclinaţia umană de a acumula şi cerceta. Încă din paleolitic au fost găsite în morminte colecţii de obiecte. În Antichitatea preclasică şi clasică, activitatea de colectare e strâns legată de războaiele de cucerire. Cetăţile din Mesopotamia, pe măsură ce cucereau alte cetăţi, adunau prăzile de război în templele lor. Când a fost descoperit, Templul din Susa se prezenta ca un veritabil muzeu cu o colecţie impresionantă de statui, reliefuri şi ceramică pictată. În Palestina exista obiceiul tezaurizării obiectelor, în special arme. În China (sec. III î.Hr.), pe vremea împăratului Qinschi Huangdi (dinastia Qin), a fost descoperită celebra armată de teracotă: soldaţi şi cai în mărime naturală. În Grecia şi Roma antică, colectarea bunurilor cu o valoare deosebită e dată de un obicei mai vechi: consacrarea de spolia din prada de război. Un general grec sau roman închina spolia templului divinităţii protectoare.

În jurul anului 280 î.Hr. a fost fondat la Alexandria, capitala lumii elenistice, unul dintre primele muzee din istorie. Musaeum (din gr. Museion) sau Institutul Muzelor a fost sursa pentru cuvântul modern muzeu. Museionul era un institut pentru filosofie şi cercetare, loc de lucru pentru artişti şi oameni de ştiinţă. Pinacoteca grecească, înfiinţată în sec. V î.Hr., la Atena, pe Acropole, era o galerie în palatul imperial şi era mai aproape de conceptul modern de muzeu. Pinacotecă a fost şi Templul lui Artemis din Efes, considerată una dintre cele 7 minuni ale lumii, fiind de patru ori mai mare decât Parthenonul din Atena. Roma, încă din Antichitate, era un oraş-muzeu, aşa cum îl ştim şi azi.

În Evul Mediu, tradiţia de conservare a antichităţilor s-a atenuat, locul fiind ocupat de cultul relicvelor. Principalele trăsături ale vieţii culturale sunt declinul culturii antice, răspândirea unor elemente culturale aparţinând popoarelor germanice şi geneza culturii medievale timpurii. Sub egida creştinismului, în primă fază, nu se face artă şi nu se colecţionează obiecte de artă. Biserica va tezauriza valorile artistice. Bazele muzeografiei moderne se vor clădi pas cu pas pe tot parcursul Evului Mediu. Renaşterea europeană aduce cu sine refuzul absolutismului spiritual al bisericii. Omul îşi întoarce privirea spre antichitatea greacă şi romană. Colecţiile iau un caracter universal. Remarcabilă pentru perioada aceasta e colecţia lui Cosimo de Medici (sec. XV). Tot acum se deschide Uffizi, prima galerie din Europa, extrem de apreciată azi pentru colecţiile pe care le posedă. Regele Angliei, Henric al VIII-lea, şi-a câştigat supranumele de Rege Anticar prin faptul că aduna toate antichităţile din regat. În 1542 apare, la Anvers, Belgia, o nouă modalitate de obţinere a pieselor de valoare: licitaţia publică. Apar, totodată, cabinetele de curiozităţi în Italia, Franţa, Germania şi Anglia. Se dezvoltă primele trei tipuri de muzee: de istorie, ştiinţe şi de antichităţi. De la colecţii de curiozităţi se va trece la muzeul specializat.

Epoca modernă din istoria muzeului debutează odată cu editarea primului tratat de specialitate: Museographia. Pe bazele puse anterior, se dezvoltă în secolul XVIII numeroase muzee ce aveau să supravieţuiască până azi. Muzeul modern se formează în prelungirea instituţiilor din perioada precedentă. Muzeul contemporan încearcă să comunice cu publicul la un alt nivel, rolul său fiind mai ales cel educaţional, şi e o instituţie în acţiune care promovează identitatea locală.

Evoluţia muzeului românesc

Muzeele româneşti s-au dezvoltat din micile colecţii particulare. Deşi modeste, primele muzee din Transilvania datează din secolul XVIII şi se află la Sibiu, Aiud şi Odorhei. Cel mai vechi muzeu din ţară este Muzeul Brukenthal, un frumos monument baroc din Sibiu. Baronul Samuel von Brukenthal este primul colecţionar modern important din S-E european şi unul dintre cei mai pasionaţi colecţionari din spaţiul românesc. Colecţiile sale de artă au fost deschise publicului începând cu 1790, cu 3 ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre.

Ideea unui muzeu de tablouri apare în 1845 din iniţiativa pictorului Gheorghe Panaitescu Bardasare şi a lui Mihail Kogălniceanu. După Unire se inaugurează la Iaşi prima Universitate şi prima Pinacotecă din ţară. Donaţiile lui C.D. Stahi către Pinacotecă şi către Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi au îmbogăţit patrimoniul celor două prestigioase instituţii. Evenimentele din 1989 au adus schimbări importante şi în cazul muzeelor. Încep să apară şi muzee private, cum este cazul Castelului Bran.

Muzeul este un templu în care timpul pare suspendat, afirma Germain Bazin. Vechiul concept potrivit căruia muzeul se reduce la un spaţiu sau la un depozit este azi de mult depăşit. În anumite contexte, muzeul e un spaţiu al întoarcerilor în timp. Până la forma organizată într-un sistem a unor obiecte variate ca material, origine şi conţinut, muzeul a străbătut – de la grecii antici până în prezent – diferite etape legate de evoluţia economică, socială şi spirituală a omenirii. Dacă în trecut era loc de studiu sau templu al muzelor, contemporaneitatea cere muzeului să devină un loc al discursului.

Cosmina Marcela OLTEAN

 

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.