IN MEMORIAM

Timpul n-a mai avut răbdare…

Timpul îşi urmează cursul ireversibil. Nici nu ne-am trezit bine din tristeţea profundă şi iată că au trecut deja douăsprezece luni de când nu mai eşti printre noi. Pasul tău domol şi puţin legănat Te purta, în fiecare zi, pe cărări pământeşti numai de tine înţelese, împresurat de gândurile pline de mister ale creaţiei. Trecem prin inima parcului ciucan şi sub adierea melancolică a vântului se aude foşnetul frunzelor sub amprenta toamnei prelungite, care ar dori să comunice cu noi, şoptind parcă „Nu l-am văzut nici astăzi. Oare de ce ne-a părăsit şi unde a plecat? Probabil… departe…” continuând apoi cu o aleasă alinare „fără soare, dar cu ploi, în curând, plecăm şi noi”, urmând drumul lor de aşezare pe lespedea rece a aleilor.

Şi-n amărăciunea noastră, alături de cea a naturii, înveşmântaţi în voalul amintirilor reflectăm cu deosebită consideraţie asupra personalităţii cunoscutului prozator harghitean, de origine vâlceană, ION NETE. Nu putem da uitării scrierile lui aşternute cu atâta har, fie în domeniul publicistic, fie în domeniul literaturii, cu puternic ecou spiritual nu numai în inima cititorilor, ci şi în sufletul prozatorilor, al istoricilor şi criticilor literari. Merită să amintim, din noianul de aprecieri, gândurile distinsului scriitor A.I. Brumaru, îmbrăcate în haina de sărbătoare a cuvintelor: „Autorul are, cum se spune mână, prozele sale fiind numai pretexte, prilejuri de călătorii în alte lumi, tulburând somnul misterelor, trezindu-le şi înviindu-le”.

Incursiunea noastră literară nu se vrea un studiu amplu asupra operei tale, întrucât aceasta are o valoare incomensurabilă, ce ar necesita şi timp, şi spaţiu, vrem doar să subliniem necesitatea de a relectura şi reflecta asupra simbolisticii conţinuturilor variatelor planuri narative ale creaţiilor tale ce aparţin prozei scurte contemporane. Plăsmuirile se bazează pe trăirile interioare, ca un bun cunoscător a două lumi, a celei de pe meleagurile natale şi a celei de pe plaiurile harghitene care te-au adoptat şi care au un evantai simbolistic cu profunde rădăcini în mitologia universală. Unicitatea operei ne conduce spre similitudini cu creaţiile literare ale unor generaţii cunoscute de prozatori, fie cea şaizecistă, optzecistă sau douămiistă, însă scenariile încărcate de simboluri neteniene ne conduc spre locuri şi lumi stranii. În „Chisamera din vis” cunoaştem un spaţiu mitic despre care ne dai câteva repere: „Straturi peste straturi se ţeseau în aer, pe razele soarelui, într-o zidire ce lua forma muntelui. Căruia i se spunea Chisamera” sau în proza „De-a v-aţi ascunselea cu magi prin salcâmii din coasta Chisamerii.” Care este locul, unde se plasează în lume, unde se află acest tărâm „fără de taină” cu multitudinea de personaje? Şi putem continua curiozitatea noastră. Important este faptul că discursurile narative ale altor proze, precum: „Rugaţi-vă să nu existe Dumnezeu”, „Ninge cu suflete de morţi”, „Cu Iisus, de-a v-aţi ascunselea, pe după cruce”, „De-a v-aţi ascunselea cu moartea” ne transpun într-o stare de vis dominată de credinţa în miturile eterne ale fiinţei umane, în puterea expresivă a cuvintelor de exprimare a realităţilor bântuite de şerpii de tămâie, de chemările tainei, prin care se cultivă în acelaşi timp modalităţile de explorare a unor spaţii şi universuri ale existenţei labirintice, ocrotite de puterea demiurgică în manifestarea ei imaginară, care împlinesc şi plăcerea estetică a cititorului.

Să nu uităm că Doamna Ta prin ineditul ilustraţiilor a creat un corolar al neobişnuitului şi simbolisticii prozelor tale.

La ceas comemorativ familia, prietenii, colegii de breaslă şi toţi apropiaţii regretă cu multă suferinţă plecarea Ta în eternitate.

Clepsidra timpului curge… Opera Ta s-a înscris deja prin valoarea sa inestimabilă în patrimoniul literar românesc şi european. Timpul n-a mai avut răbdare… şi ce multe mai aveai de scris.

Busuioc Stelian

Dr. György Géza-Árpád

Comentarii:

comentarii