Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
- Valerii Kavruk, directorul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni: „Această expoziţie arată cât de importantă a fost comunitatea maghiară pentru Bucureşti şi, evident, invers, cât de important a fost Bucureştiul pentru maghiari”
Expoziţia vernisată recent la Muzeul Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea-Ciuc reprezintă, potrivit curatorului Adrian Majuru – managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, o cartografie „în scurt” a comunităţii maghiare din Capitala României „din toate perspectivele importante”.
„Vorbim despre o diasporă care a ajuns în Bucureşti în veacul al XV-lea din varii motive: dincolo de sărăcie, fie din dorinţa de a începe de la capăt o profesie, existând şi o migrare ecleziastică în timpul Reformei, precum şi o emigrare militară şi politică în special în perioada Războiului curuţilor. (…) Dar expoziţia vorbeşte şi despre cum au apărut şcolile maghiare, bisericile, presa maghiară în Bucureşti, despre ce au făcut medicii de origine maghiară în Bucureşti, cât au stat şi apoi despre muzica maghiară în Bucureşti. Vorbeşte, de asemenea, despre oamenii obişnuiţi care au venit să lucreze în Bucureşti”, a detaliat istoricul şi antropologul Adrian Majuru.
Managerul Muzeului Municipiului Bucureşti a adăugat că expoziţia se doreşte să fie „o Captatio benevolentiae” (tehnică retorică menită să capteze bunăvoinţa publicului, practicată de oratorii romani, considerată de Cicero „unul dintre stâlpii oratoriei” – n.a.).
„Sincer să vă spun, această expoziţie este una de captare a bunăvoinţei. Dacă tema este de interes, în ideea de a oferi generaţiilor tinere înţelegerea faţă de o parte din trecutul lor, atunci noi suntem pregătiţi să colaborăm, să extindem ceea ce am construit aici, într-un spaţiu mai mic”, a declarat Adrian Majuru.
Directorul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, Valerii Kavruk, a vorbit despre dorinţa legitimă a fiecărei comunităţi de a se simţi confortabil, neîngrădită în activitatea sa culturală, „cu condiţia ca nimeni să nu impună celuilalt o regulă specifică lui”.
„Din experienţa mea de ani de zile, de când lucrez aici, am înţeles că fiecare comunitate doreşte, în activitatea ei culturală, să nu fie îngrădită şi să se simtă confortabil. Eu sunt perfect cu această atitudine, cu o singură condiţie: să se bucure toată lumea şi nimeni să nu impună ca o regulă care este specifică lui, să fie acceptată şi de alţii. Noi, cei care lucrăm în domeniul Culturii, am ajuns la un consens practic cumva – există Teatru maghiar, există Teatru românesc, există muzee secuieşti, există muzee româneşti şi fiecare se specializează pe domeniul lui. Şi este bine, că astfel avem posibilitatea să ne desfăşurăm în interiorul limbii şi culturii noastre, să ne simţim confortabil. (…) Şi de câte ori există interesul reciproc şi se face civilizat, este bine să ne putem întâlni în jurul unor subiecte care prezintă interes pentru ambele comunităţi, cu atât mai mult cu cât nu vorbim despre evenimente politice violente din timpul războaielor, din timpul diverselor revoluţii, ci vorbim de o latură foarte rafinată a existenţei umane, în care nişte oameni au performat în interiorul culturii lor în afara spaţiului în care s-au născut şi s-au format, s-au realizat ei foarte bine, dar au îmbogăţit şi cultura Bucureştiului, de pildă. Deci, astfel de exemple sunt multe şi eu zic, fără să forţăm nota: de câte ori vom simţi că există interes şi din partea unora şi din partea altora, ar fi bine să ne întâlnim în jurul unor astfel de momente. Pentru că avem destule motive să ne supărăm, haideţi să căutăm motive comune pentru bucurii. Acesta a fost motorul principal al acestei expoziţii”, a declarat dr. Valerii Kavruk.
Nu vom insista în materialul de faţă asupra conţinutului expoziţiei din cel puţin două motive: pe de o parte pentru că l-am prezentat în materialul care a precedat vernisajul ei, iar pe de altă parte pentru a vă lăsa plăcerea de a-l descoperi şi admira personal.
În schimb vă vom prezenta reacţiile unor cunoscători în domeniu, care au colaborat de-a lungul vremii cu organizatorii acestei expoziţii, prezenţi la vernisatul ei.
Simonffy Katalin, jurnalistă şi lector universitar din Târgu Mureş, este binecunoscută publicului iubitor de cultură. Domnia sa a trăit vreme de 25 de ani în Bucureşti, ca realizator de emisiuni la Redacția în Limba maghiară a Televiziunii Române.
„Participăm la o expoziţie, zic eu, de mare importanţă atât pentru cultura românească, cât şi pentru cultura maghiară. Eu am trăit 25 de ani în Bucureşti şi nu m-am simţit străină nicio clipă. Am lucrat 35 de ani pentru Televiziunea Română şi am colaborat cu muzicieni actori, regizori”, ne povesteşte doamna Simonffy Katalin.
La Bucureşti l-a cunoscut şi pe Adrian Majuru, colaborarea cu domnia sa deschizându-i „o altă perspectivă a oraşului”.
„În primul rând pentru că am reuşit să turnăm două filme documentare despre pictorul Barabás Miklós şi despre Franz Liszt la aniversarea de 200 de ani (producţii pe care le puteţi viziona şi în cadrul expoziţiei deschisă la Miercurea-Ciuc – n.a.); a fost o revelaţie şi pentru colegii din Budapesta – primul film fiind făcut pentru Duna Televízió şi vreau să vă spun că a fost pentru toţi o bucurie. Îmi amintesc ultima seară, când s-au încheiat filmările şi ne-am aşezat în sfârşit liniştiţi la o masă – ce bucurie ne-a cuprins. Valorile acestea care ne leagă, care demonstrează că în urmă cu două secole Bucureştiul a fost vizitat de mari artişti, de pictori, de oameni de ştiinţă, sunt nişte legături absolut fireşti şi benefice pentru generaţiile care au urmat. Chiar mă gândesc, revăzând aceste filme, că am putea continua cu un film nu numai documentar, ci cu un film artistic despre Liszt”, compozitor maghiar şi unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor, care a întreprins mai mute turnee în Muntenia, Moldova şi Transilvania, fiind de fiecare dată primit cu mare căldură şi înregistrând succese notabile.
„A fost de trei ori în Bucureşti şi a dat concerte, fiind primit cu fast, ca unul dintre marii artişti ai lumii, găzduit în Palatul Ghica, unde a cântat în salonul Contesei Trubeţkaia. Cât despre Adrian Majuru, pot să vă spun că deschide porţi, că a creat punţi între cele două culturi. Am continuat o discuţie începută de noi în urmă cu 13-15 ani din același punct de vedere pe care l-am reprezentat până atunci şi de acum încolo. Este foarte bine ca tinerii noştri să aibă aceste informaţii din trecut, având posibilitatea să cunoască reciproc aceste valori culturale şi nu pot să nu insist mult, mult, mult pe tradiţie. Cred că asemenea evenimente, precum expoziţia de la Miercurea-Ciuc, ar putea să funcţioneze ca nişte punţi între culturi, pentru că fără acestea nu ne vom înţelege niciodată, nu vom putea trece peste barierele care ne despart, dar care ar trebui să ne unească. Deci, asta ar fi pentru viitor o cale comună prin care să se păstreze şi să se respecte valorile culturale ale celor două popoare. Vor fi şi persoane care nu înţeleg această importanţă, dar eu consider că este necesar să ne cunoaştem, să avem aceeaşi bucurie pentru frumos, pentru adevăr şi pentru iubire”, a subliniatdr. Simonffy Katalin.
La rândul său, domnul Csortán Ferenc, care a activat ani buni în Ministerul Culturii, a apreciat că expoziţia „Bucureştiul maghiar. Povestea unei diaspore” este „o surpriză plăcută, foarte frumos lucrată, din puţine materiale scoţându-se un eveniment cultural remarcabil”.
„Panourile poartă amprenta unui grafician foarte bun, afişul foarte elegant aşijderea, aspecte de formă care, însă, contează foarte mult, fiindcă prin acestea exprimă respectul pentru temă. Tema este foarte interesantă, dar este reprezentată prin relativ puţine materiale. (…) Accentul cade pe texte, adevăratul mesaj al expoziţiei este purtat de texte, imaginile referindu-se aproximativ şi tangenţial sau nici atât la temă. Şi cu toate acestea, ilustraţiile sunt de calitate foarte bună. Directorul Muzeului Municipiului Bucureşti este şi mi-a fost bun prieten de-a lungul ultimilor 20 de ani, eram şi ne simţim şi acum ca fraţii, ne leagă o afecţiune reciprocă. Mă bucură cum a evoluat de-a lungul acestor decenii ca specialist într-o problematică de mare interes: multiculturalitatea. Sigur că din multele procese globale, în a căror vâltoare ne trece viaţa, problematica multiculturalităţii este din ce în ce mai actuală, lumea se amestecă, culturile nu devin sinteze şi nici nu ar trebui, dar măcar ne cunoaştem reciproc şi prin asta evident ne îmbogăţim, ne deşteptăm, devenim mai înţelepţi. Acesta poate fi un obiectiv foarte important şi faptul că mă aflu aici câteva ore îmi oferă bucurie, îmi oferă această beţie a globalităţii culturii”, a concluzionat domnul Csortán Ferenc.
Expoziţia tematică „Bucureştiul maghiar. Povestea unei diaspore” organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti în colaborare cu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe şi găzduită de Muzeul Oltului şi Mureşului Superior din Miercurea-Ciuc poate fi vizitată până în data de 12 noiembrie 2023.
DANIELA MEZEY
