De ce Festivalul de Muzică Veche nu va ajunge un festival de talie (inter)naţională, în ciuda titulaturii europene primite

 Ecouri la Festivalul Muzicii Vechi din Miercurea-Ciuc

 

În acest an, Festivalul de Muzică Veche din Miercurea-Ciuc a primit titulatura de Europe for Festivals, Festivals for Europe – în traducere Europa pentru festivaluri, festivaluri pentru Europa.

În afară de conotaţia… europeană, nu ştiu cât de importantă este această distincţie şi ce avantaje aduce unui festival. În schimb, ştiu că sunt multe alte festivaluri care s-au impregnat în mentalitatea unor comunităţi şi fără a beneficia de Europe for Festivals, Festivals for Europe. Oricum, odată primită această titulatură, speram ca şi festivalul organizat de peste 30 de ani în Miercurea-Ciuc, încetul cu încetul, să părăsească graniţa aşa-zisului ţinut secuiesc şi să atragă public din mai multe judeţe ale ţării.

De fapt, acesta era laitmotivul conducerii judeţului şi a municipiului, în ultimii ani, la fiecare conferinţă de presă ce preceda festivalul, se putea auzi fraza prin acest festival dorim să aducem cât mai mulţi turişti, să facem cunoscut oraşul şi judeţul.

Numai că pentru a avea un festival de renume (măcar regional, pentru că până să ajungă la nivel naţional mai sunt multe decenii) este nevoie şi de un marketing pe măsură. Iar când promovarea unui eveniment lasă de dorit, atunci şi atragerea publicului din alte părţi ale ţării este pe măsură; adică spre zero.

Dar să vedem câteva cazuri concrete, despre cum au înţeles cei din echipa de marketing a festivalului să facă promovarea celui mai vechi eveniment cultural din zonă.

 

1. „Dar de ce este doar în maghiară?”

Odată cu primirea titulaturii de Europe for Festivals, Festivals for Europe, organizatorii au decis să schimbe şi denumirea paginii de Internet. O pagină de Internet bine structurată şi gândită este esenţială pentru un festival de a oferi, în special publicului din alte judeţe, în permanenţă informaţii despre eveniment.

Până în acest an, pagina oficială a festivalului era www.musicaantiqua.ro; denumirea în latină a muzicii vechi putea fi înţeleasă de toţi melomanii care ar fi dorit să caute, pe Google, acest festival. Din acest an, însă, site-ul poate fi accesat pe adresa www.regizene.ro; purtând denumirea în maghiară a muzicii vechi, pagina de Internet devine vizibilă în lista de căutări doar vorbitorilor de limbă maghiară.

În dorinţa de a afla care este impactul schimbării denumirii paginii de Internet în rândul oamenilor nevorbitori de limba maghiară (adică din alte părţi ale ţării), am rugat câteva persoane să caute Festivalul de Muzică Veche din Miercurea-Ciuc şi să-mi spună în cât timp au găsit pagina oficială.

Fără excepţie, toţi mi-au transmis musicaantiqua.ro, adică vechea pagină, care conţinea doar informaţiile ediţiei din 2014. Abia după ce le-am spus că îmi trebuie pagina din acest an, am primit şi noul link. Dar toţi mi-au spus că l-au accesat datorită intuiţiei.

Iată şi impresia uneia dintre persoane: „Dar de ce este doar în maghiară?”. I-am explicat că pagina are şi versiune de limba română, dar că, într-adevăr, numele site-ului este doar în maghiară. Şi a continuat, spunând „Păi la asta mă refeream. Dacă nu ştiam numele festivalului şi faptul că vreau să intru pe site pentru ediţia din acest an, era destul de complicat (…) da, promovarea nu este chiar cea mai bună”. De remarcat că acest răspuns a venit din partea unei persoane care se ocupă de managementul unei formaţii din ţară.

 

2. La festival, Iancu de Hunedoara e Hunyadi János

Am văzut, probabil, cel mai elocvent exemplu că festivalul are în vedere, în special, publicul vorbitor de limba maghiară: avem un site care are denumirea şi pagina principală în limba maghiară. Şi tot pe acest site, în versiunea română, Iancu de Hunedoara este trecut ca Hunyadi János.

 

3. Primele informaţii despre festival au venit mult prea târziu

Un festival care se respectă, un festival care are o istorie îndelungată oferă (şi trebuie să ofere) primele informaţii cu câteva luni înainte. Iar aici nu mă refer doar la evenimentele „comerciale”, festivalurile de muzică electrică, pop ori rock. Să luăm pentru comparaţie Festivalul George Enescu. Într-adevăr, un festival organizat la cu totul alt nivel, dar care, ca muzică, ca public ţintă, poate fi comparat cu cel de la Miercurea-Ciuc.

Festivalul din Bucureşti va debuta în ultima zi a lunii august şi se va întinde până pe 20 septembrie. Dar, pe pagina oficială a festivalului, înainte cu mai bine de o lună este publicat deja programul.

În Miercurea-Ciuc, primele informaţii despre Festivalul de Muzică Veche au apărut cu o săptămână – două înainte de debut.

Probabil veţi spune că nu se poate compara dimensiunea Festivalului George Enescu cu cea a Festivalului de Muzică Veche. Într-adevăr. Nu se poate compara, nici nu doresc să o compar, dar cu toate acestea, dacă un eveniment doreşte să crească, doreşte să atragă public şi turişti, atunci promovarea trebuie făcută în şi la timp.

 

În loc de concluzii voi apela la o imagine surprinsă în timpul unui spectacol stradal din cadrul festivalului, putându-se observa că la mini-concertul oferit, sâmbătă, în faţa magazinului central, de formaţia Carmina Renascentina nu au fost mai mult de 50 de persoane.

Iar fraza de final îi aparţine tot acelei persoane amintite mai sus, care spunea că „din păcate, cam asta este soarta festivalurilor organizate de către autorităţile locale”.

LIVIU C.

Comentarii:

comentarii