Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Zborul cu parapanta, deşi este unul dintre cele mai spectaculoase sporturi, are prea puţină vizibilitate în lume. Chiar şi aşa, există numeroase persoane care îl practică şi la noi în judeţ, un exemplu fiind Cristian Manu, tatăl meu, cu care am zburat ca pasager şi am doborât împreună recordul naţional de distanţă liberă cu parapanta tandem.
Cristian Manu a început să practice acest sport în anul 1998. Regulile de bază ale campionatului naţional de distanţă liberă, România XC, sunt destul de simple – cu cât zbori mai mulţi km cu atât ai rezultate mai bune (desigur, există şi mulţi alţi factori de punctare). Când l-am întrebat ce îl motivează să zboare de atâţia ani, mi-a răspuns: „Disciplina parapantistică de distanţă liberă este un sport pur, în care nu aştepţi nicio reacţie din partea spectatorilor, care nu sunt acolo să te vadă în momentul în care zbori”.
Aşadar, în 5 iulie 2022, într-o zi destul de călduroasă, am început să urcăm pe versantul estic al Munţilor Harghita, din aproprierea Sânsimionului. După aproximativ o oră de mers pe jos am ajuns, în sfârşit, pe panta de decolare, care era abruptă şi presărată pe alocuri cu obstacole – tufe şi denivelări de teren. Ulterior am aflat că acest loc de zbor este descoperit recent şi încă nu este amenajat corespunzător.
Instructajul meu era deja făcut. Ştiam că, o dată prinsă în chingi, în momentul în care mă anunţă, trebuie să fug la vale cât mai repede pentru a putea decola.
Odată ajunşi în aer am început să zburăm deasupra pădurii. Distanţa mică faţă de copaci din prima parte a zborului mi-a creat o stare de frică. Desigur, ştiam că sunt în siguranţă. Aveam încredere în pilot, mai zburasem de câteva ori, iar echipamentul cuprinde şi o paraşută de rezervă.
Odată ajunşi în aer am început să urcăm, ajungând până la 3.057 m altitudine maximă. Privite de sus, câmpurile, dealurile, munţii, lacurile şi oraşele formau un peisaj inedit. Deşi la decolare temperatura ajungea undeva la 30 de grade Celsius, aici sus dârdâiam, cu căciulă şi mănuşi cu tot.
Momentul cel mai impresionant pentru mine a fost, însă, momentul în care am intrat în nor. Nu este cu mult diferit de o ceaţă densă, însă eşti la peste 2.000 m altitudine şi observi că printre scamele de nori poţi vedea oameni, case şi maşini cât nişte furnici.
După 4 ore şi 10 minute, am aterizat la Deda, pe un teren de fotbal, undeva în apropierea gării. După ce tata şi-a strâns parapanta, amândoi am observat acelaşi lucru: terenul de fotbal avea un gard destul de înalt, cu un lacăt la poartă. Deja începuserăm să încropim planul de escaladare, când ne-am dat seama că lacătul era doar agăţat de poartă. Acum că această problemă era rezolvată, am putut să ne concentrăm pe alte lucruri – întoarcerea acasă cu trenul, nu înainte de a mânca nişte pizza.
***
Revenind acum la fapte concrete, Manu Cristian a doborât recordul naţional de zbor de distanţă liberă cu pasager, în iulie, anul acesta, zburând 115,88 km. El a deţinut acest record şi în anul 2009, zburând 83 km cu Dumitru Siriteanu, un alt parapantist din Miercurea-Ciuc. În 2019 a fost întrecut de către Bogdan Selever, care a zburat, cu un alt pilot de parapantă, un triunghi plat de 70 km.
Întrebându-l ce i-a plăcut cel mai mult la zborul pe care l-am făcut împreună, tata mi-a spus că este „mândru că acest record naţional nu a fost realizat, ca cele precedente, cu un pilot de parapantă ca pasager, ci a fost un tandem familial tată-fiică – nezburătoare”.
Ruxandra MANU
