Retrocedările ilegale sfidează grosolan realitatea istorică: întoarcerea proprietăţilor la urmaşi ai foştilor grofi, conţi, baroni, husari, csendori etc. este aproape sinonimă cu anularea actului Marii Uniri din 1918 (6)

Statusul Catolic a fost „reînviat” de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală. Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs

• Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, avocat

– Timp de peste o jumătate de secol practic Statusul n-a existat, iar acum revendică peste 2000 de clădiri istorice din Transilvania…

– Aşa este. Marea anomalie apare la 1 august 2001, când Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr. 2179/2001, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1515/2001 şi a constatat că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba-Iulia este identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal „ca fiind una şi aceeaşi persoană juridică îi revin atribuţiile, drepturile şi obligaţiile în virtutea continuităţii de drept”. În acest proces, pârâtul statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost reprezentat în instanţă şi nici nu a făcut recurs la hotărârea judecătorească pronunţată de către instanţa de fond. Judecătorul ungur a pronunţat sentinţa civilă nr. 1515/2001 în baza unui act emis de o autoritate fără calitate procesuală, respectiv Secretariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Astfel, prin încălcarea Legii nr. 21/1924 s-a ajuns ca Statusul Romano-Catolic să devină (ceea ce nu a fost niciodată) persoană juridică şi apoi să revendice şi să obţină un număr uriaş de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate! Această sentinţă trebuie anulată, la fel cum trebuie anulate toate consecinţele ei. Legea nr. 21/1924 precizează la art.1 că: „persoanele juridice de drept public se creează numai prin lege”.

Apoi, prin Încheierea civilă nr. 5348/2005, pronunţată în data de 25 noiembrie 2005, în şedinţa Camerei de Consiliu a Judecătoriei Cluj-Napoca, fără citarea părţilor şi fără dezbateri, s-a dispus dobândirea calităţii de persoană juridică pentru Fundaţia Statusul Romano-Catolic din Ardeal, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr. 5.

În perioada post-decembristă au fost retrocedate mii şi mii de imobile fără ca în dosarele acestora să existe actele originale de dobândire a lor. Din păcate, Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie au refuzat şi refuză să facă cercetări penale în aceste cazuri de împroprietăriri şi să apere interesele statului român. Se ocupă în schimb de călători de tren fără bilet, fraudă de 56 lei de către o ceferistă care este şi condamnată pentru „fapta gravă de delapidare la 3 ani şi 6 luni închisoare”, se ocupă DNA de acea femeie în vârstă de 70 ani din Nordul Moldovei, că a dat unui judecător 10 ouă de găină. Adusă din Nordul Moldovei cu avocaţi, aruncată apoi pe scările DNA, amărâtă, flămândă şi fără bani pentru bilet de întoarcere.

– Problema este că multe din aceste clădiri, azi retrocedate sau în diferite stadii de retrocedare, nu numai că n-au fost niciodată în proprietatea Statusului ori a Bisericii Catolice, dar aveau, inclusiv în imperiul habsburgic sau austro-ungar, statut similar clădirilor publice, fiind construite din fonduri publice de acele entităţi înfiinţate de Maria Tereza şi Împăratul Iosif al II-lea. Istoricul Vasile Lechinţan din Cluj are serioase intervenţii pe acest subiect care arată într-un mod pur şi simplu uimitor cât de idioţi putem fi uneori.

– Nu este Lechinţan singurul, sunt multe cercetări şi studii, unele cu semnificaţie juridică, numai că nu le citeşte cine trebuie, analfabetismul modern bântuie în instituţiile autorităţilor.

După 1989, reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia au cerut să li se restituie „în proprietate”, în mod fraudulos, ilegal, numeroase clădiri, fapt pentru care ar trebui să răspundă penal în faţa justiţiei pentru uzurpare de drept de proprietate. Aceşti reprezentanţi, abuzând de interpretări inexacte şi cu rea voinţă, au reuşit să obţină multe dintre asemenea clădiri, în această situaţie aflându-se palatele unor licee din Târgu Mureş, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc. Istoricul Lechinţan a identificat aceste fonduri constituite şi din contribuţia românilor transilvăneni, prin robote iobăgeşti, dijme şi impozite, prin taxe şcolare: Fundus Studiorum (Fondul/Fundaţia de Studii/Învăţământ, în maghiară: Tanulmányi alap); Fundus Religionum (Fondul/Fundaţia de Religie, în maghiară: Vallás alap); Fundus Stipendiorum (Fondul/Fundaţia de Burse/ de Stipendii, în maghiară: Ösztöndíj Alap), acestea fiind cele mai importante, precum şi altele mai mici: Fundus Scholarum Elementarium (Fondul/Fundaţia pentru şcolile elementare); Fundus Regii Catholici Orphanotrophii (Fondul/Fundaţia Orfelinatului Regesc Catolic [de la Sibiu]) etc.

Fundaţiile/fondurile create pentru Transilvania au suferit un traseu istoric diferit de al celor din Ungaria, beneficiile lor fiind deturnate până la urmă în scopuri pur romano-catolice şi maghiare. Astfel, aceste fundaţii au fost administrate de statul transilvan din 1780 până la 1866, când au fost date în administrare – nicidecum în proprietate – Statusului Romano-Catolic Ardelean, care i-a înlăturat apoi treptat şi complet pe români de la beneficiile lor, producându-se una dintre cele mai mari deturnări de fonduri din istoria Transilvaniei. Este de reţinut că aceste Comitete de administrare a Fondurilor Publice aveau în componenţă şi alţi membri, deoarece fondurile erau folosite pentru comunitate, învăţătură, culte, cultură, fonduri religionare. Era membru în conducere bunăoară şi reprezentantul fiscului. Chiar pe frontispiciul Liceului Piarist din Cluj apare o inscripţie în limba latină care atestă faptul că imobilul a fost ridicat din fonduri publice. Scrie: liceu regesc ridicat din fonduri publice. Este o informaţie care ar putea schimba valul de retrocedări din Ardeal, dar nimănui nu-i pasă… La Cluj au fost retrocedate 56 de şcoli şi instituţii publice, iar acum statul plăteşte chirie pe acele spaţii. Gimnaziul din Odorheiu Secuiesc (azi clădirea Liceului Tamási Áron) a fost începută în mai 1909 şi statul a alocat din fonduri publice 450.000 de coroane, iar funcţionarea a fost asigurată în principal din Fondul de burse terezian. Această clădire, un adevărat palat, este retrocedat Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, care n-a avut-o niciodată în proprietate, n-a dat un ban pentru construcţie, întreţinere sau funcţionare. Situaţia este identică în cazul clădirii Liceului Unirea din Tg. Mureş, retrocedată aceleiaşi instituţii, deşi la construcţie nu s-a folosit un sfanţ din fonduri ecleziastice sau ale Arhiepiscopiei Catolice. Impresionanta clădire a Liceului „Márton Áron” din Miercurea Ciuc are o istorie cvasisimilară. Lechinţan dă mai multe exemple. De pildă, în anul şcolar 1905 – 1906 acesta beneficia, pentru funcţionare, de 22.000 coroane de la stat (bani publici), 5.050 coroane de la comitat (bani publici), şi câteva mii de coroane de la Fondul de burse terezian (tot bani publici). Nici un ban din partea bisericii romano-catolice din Miercurea Ciuc, căreia îi este cică „retrocedată” clădirea! Să nu mai spunem că imobilele retrocedate ilegal au fost făcute majoritar cu contribuţia românilor. Satele din jur dădeau muncitori la construcţii, brânză, carne… Colegiul Unirea şi Bolyai din Târgu Mureş au fost construite cu mai multă contribuţie românească decât ungurească şi astăzi am ajuns ca statul român să plătească acolo chirii de mii de euro pe lună! Le încasează cei care prin falsuri sau complicităţi le-au dobândit prin „restituire”. (Va urma)

Interviu de Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii