Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale: În judeţul Harghita, traiul dintre români şi maghiari este mai degrabă unul paralel | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 21 ianuarie 2020
Home » Cultură » Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale: În judeţul Harghita, traiul dintre români şi maghiari este mai degrabă unul paralel
Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale: În judeţul Harghita, traiul dintre români şi maghiari este mai degrabă unul paralel

Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale: În judeţul Harghita, traiul dintre români şi maghiari este mai degrabă unul paralel

În cadrul unei mese rotunde organizată de Asociaţia pentru Judeţul Harghita şi Consiliul Judeţean Harghita, a cărei temă a fost convieţuirea interetnică, printre invitaţi s-a aflat şi Horváth István, preşedintele Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale. Acesta a vorbit despre un studiu realizat de Institut, rezultatele lui arătând faptul că în judeţul Harghita nu se poate vorbi despre o convieţuire, ci mai degrabă despre o viaţă paralelă, un trai în care se aplică „lasă-mă ca să te las”.

 

 Distribuţia populaţiei stă baza vieţii paralele

Horváth István spunea că s-a realizat un sondaj în rândul locuitorilor din judeţ, cerându-le acestora să spună ce cuvânt ar caracteriza cel mai bine relaţia dintre români şi maghiari: conflict, indiferenţă, colaborare sau viaţă paralelă. Majoritatea, români şi maghiari, au optat pentru paralelism.

„Acest paralelism – spunea Horváth István – poate avea pentru unii conotaţie negativă, dar noi am încercat să analizăm contextul structural în care se dezvoltă acest tip de paralelism şi ce se întâmplă unde nu este paralelism. Paralelismul ţine de modul teritorial de distribuţie al acestei populaţii; este clar că românii din judeţul Harghita, în jur de 60% dintre ei, trăiesc în localităţi unde ei sunt o majoritate”.

Mai există o pondere semnificativă (25%) de români care trăiesc în oraşe mari, de genul Miercurea-Ciuc. Şi în acest caz există un tip de paralelism, dar acesta ar ţine de convieţuirea socială, iar ceea ce vine să întărească acest aspect este incidenţa mariajelor mixte care este mult mai mare în Miercurea-Ciuc; practic, dacă la nivelul judeţului se poate spune că fiecare al 5-lea român care trăieşte în cuplu are o pereche de etnie maghiară, în oraşele mai mari este o incidenţă mult mai mare.

„Ce putem să spunem că la nivel de judeţ nu există o formă de integrare care să scoată în evidenţă o anumită formă de colaborare, cooperare”, spunea preşedintele Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN). „Oamenii văd – continua acesta – că de fapt există un fel de paralelism. Unele elite chiar îşi asumă acest lucru în felul următor: un consilier român spune că eu mai degrabă mă duc la Prefectură sau mă duc la un minister dacă vreau să rezolv ceva; maghiarii merg la Consiliul Judeţean. (…) Avem această dimensiune în care a trăi în paralel înseamnă constatarea unei stări de fapt, nu înseamnă neapărat o deviere de la un proiect ca să trăim în comuniune”.

 

 Românii nu se pot identifica cu o regiune numită Ţinutul secuiesc

Horváth István a vorbit şi despre percepţia pe care o au românii din judeţ asupra ţinutului secuiesc. Nu este una negativă, în sensul că cineva a dorit să creeze un ţinut împotriva lor, ci, la fel, una de indiferenţă, românii neputându-se identifica cu o regiune ce are conotaţii etnice.

„Am făcut – spunea Horváth István – începând cu anul 2000, focus grupuri cu elite locale, mai ales persoane care lucrează în administraţia locală, şi ei percep această integrare regională cu conotaţii etnice. Deci văd o dimensiune regională care are o bază etnică, are o simbolistică cu care nu se pot identifica. Ei nu se simt excluşi, pentru că acest proiect este doar la nivel simbolic şi nu văd în acesta un pericol, dar ei spun că proiectul este pentru ei (n.a. – pentru maghiari); nu percep neapărat că ar fi ceva împotriva lor, dar au zis că nu este pentru noi”.

Preşedintele ISPMN arăta şi faptul că, deşi românii consideră benefică o integrare micro-regională, fiind conştienţi că o administraţie locală nu poate gestiona toate problemele, nu pot accepta un proiect ce nu e al lor, unul cu conotaţii etnice.

„Nu o văd ca fiind împotriva lor, dar ei spun că nu se pot identifica, nu pot participa în acest proiect; eventual de pe o bază de egalitate”, spunea Horváth István.

 

 Turismul harghitean: orientat către maghiari, deşi banii cei mai mulţi vin de la români

„Instituţiile care încearcă să integreze translocal, în judeţ, deocamdată, sunt paralele – spunea Horváth István. Sunt prea puţine situaţii, contexte şi proiecte făcute în comun. Vă dau un exemplu. Instituţia noastră a făcut o cercetare despre turismul din Harghita şi Covasna. Un turism care are un brand regional foarte maghiar şi ţintit pentru consumatorii maghiari, cu toate că consumatorii care aduc mai mulţi bani sunt, de fapt, români”.

„Noi am atras atenţia asupra acestei chestiuni – continua preşedintele ISPMN – şi, de fapt, în construirea acestei imagini, în oferirea de pachete turistice, deci unde este şi un interes comun, ar putea să fie o mai mare deschidere, mai multă fantezie şi mai multă orientare nu către o anumită definiţie simbolică, ci către anumite dimensiuni pragmatice cum ar fi atragerea de mai mulţi turişti în contextul în care diversitatea poate fi valorificată mai mult, în contextul în care turiştii care sunt obişnuiţi cu partea de Nord a judeţului pot fi atraşi către alte zone”.

 

 Se poate convieţui în Harghita?

Acest tip de trai, unul alături de celălalt, poate fi văzut ca un factor negativ. „Eu – spunea Horváth István – aş zice că este o formă de neutralitate, căreia poţi să-i dai o conotaţie lasă-mă ca să te las.

Important este să nu fie frustrări majore, pentru că nu sunt gestionate. Dacă acest trai în paralel implică şi frustrări ale unor segmente, ale unor comunităţi majore, şi aceste frustrări nu sunt gestionate, înseamnă că forma aceasta de trai în paralel nu merge. Şi este foarte dificil ca să reconstitui după aia sensul comunitar, pentru că dacă ai ajuns la un fel de tensiune, atunci este mult mai dificil ca să construieşti”.

Acesta era de părere că ar trebui să existe din partea autorităţilor o preocupare permanentă în acest domeniu, dar fără a avea un obiectiv în care să se spună vrem să schimbăm ca la următorul sondaj lumea să spună că există o colaborare. „Că nu avem conflicte e ok; alţii ar putea să spună că idealul ar fi totuşi un sens comun, în care termenul de Harghita să nu fie doar o dimensiune, o etichetă administrativă, ci să aibă şi conotaţii emoţionale non-etnice – arăta preşedintele ISPMN. Ar putea să existe diferite accente în cadrul acestor politici. Ceea ce cred că este realist e să fie o preocupare în acest sens, cu o idee minimă ca să fii harghitean să aibă o conotaţie… Cel puţin, la sfârşitul anilor ’90, în cămin stăteam, noi, harghitenii (cei din Topliţa şi din Miercurea-Ciuc) – avea o anumită conotaţie; nu ştiu acum cum e”.

LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.