Primul brad de Crăciun din România şi primele baluri de Anul Nou

Tradiţia bradului de Crăciun, veche de vreo 500 de ani în Europa, a fost adusă în România de către Regele Carol I, în urmă cu mai bine de 150 de ani. Mulţi nobili au preluat apoi obiceiul. La fel ca toţi cei care aveau privilegiul de a călători în alte ţări, unde au putut să observe acest obicei. Astfel, bradul de Crăciun a devenit o tradiţie întâi printre familiile bogate. Cu timpul, a fost preluat de toate clasele sociale şi a fost adus şi în spaţiul public.

Dar cât de departe în timp putem plasa începutul tradiţiei împodobirii bradului? Ştim că prima atestare documentară a unui brad de Crăciun apare în oraşele Tallinn din Estonia (în 1441) şi Riga din Letonia (în 1510). Ulterior, tradiţia a intrat şi în cultura altor popoare. În piaţa din Riga există o plăcuţă gravată cu nota „Primul brad de Anul Nou în Riga în 1510”.

În 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-un spaţiu public: piaţa din Strasbourg, fiind împodobit cu mere roşii. Demult, exista şi obiceiul bradului atârnat de tavan, cu vârful în jos, asemeni unui candelabru.

În anul 1866, în Palatul Regal de pe Calea Victoriei din Bucureşti se împodobea primul brad de Crăciun din România. Obiceiul împodobirii bradului era aşadar un obicei al nobilimii. Bradul se decora cu fructe, dulciuri, ornamente din hârtie şi eventual beteală din argint, de creaţie germană. De altfel, la mijlocul secolului al XVI-lea apar în Germania primele târguri specializate în vânzarea de cadouri şi ornamente pentru bradul de Crăciun.

Ca alternativă la lumânările folosite până atunci pentru iluminare, Edward Johnson, asociatul lui Thomas Edison, inventează în 1882 prima instalaţie cu beculeţe colorate, cu care îşi decorează bradul, atrăgând atenţia comunităţii din New York.

Balul de Anul nou

Tot sub domnia regelui Carol, primul bal al anului începe să se dea în noaptea de Anul Nou. Şi nu era un bal select, pentru că regele îi invita mereu şi pe slujitorii şi furnizorii Curţii.

Însă la balul de 1 ianuarie participau doar membrii guvernului, reprezentanţi ai statelor străine şi ofiţeri ai garnizoanei, protocolul fiind asemeni celui de la palatul din Berlin. Activităţile principale erau dansul şi jocul de cărţi. Regele se întreţinea cu invitaţii de seamă, iar regina cu soţiile şi fiicele lor.

Câteva curiozităţi asociate Crăciunului

Se pare că prima felicitare de Crăciun din lume a fost tipărită în 1846, la Londra, iar celebrul costum roşu al lui Moş Crăciun a fost creat de caricaturistul Thomas Nast, în 1860.

În Canada există o adresă oficială a lui Moş Crăciun, unde copiii trimit scrisorile. Adresa apărea oficial în 1983, după ce ani la rând poşta locală a primit mii de scrisori adresate Moşului, iar angajaţii oficiului au deprins obiceiul de a răspunde în numele Moşului, spre bucuria celor mici.

Acadelele în formă de baston, cu alb şi roşu, au apărut în secolul al XIX-lea, ideea aparţinând unui cofetar din statul Indiana (SUA).

Din anul 1930 se răspândeşte obiceiul brazilor de mari dimensiuni, împodobiţi şi amplasaţi în locuri publice.

Bradul din Rockefeller Center New York a fost împodobit prima dată în 1931 şi are în general aproximativ 30 m înălţime. În zilele noastre, bradul din centrul New York-ului este decorat cu peste 30.000 de beculeţe şi o stea Swarowski.

În Finlanda şi Suedia, cele 12 zile dinaintea Crăciunului sunt zilele păcii şi ale dreptăţii. Din acest motiv, infracţiunile săvârşite în această perioadă se pedepsesc mai aspru decât în restul anului.

Cosmina Marcela OLTEAN

(surse – radioromaniacultural.ro, timpul.md)

Comentarii:

comentarii