Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Atunci când minusculul ucigaş, irumpt din sud-estul Chinei, a dat buzna în Europa, unde molimele erau demult – şi se credea că pentru totdeauna – uitate, compatrioţii noştri s-au pitit pe unde au putut şi unde au ordonat guvernanţii cu o excepţie: Aurel Raţiu.
Prietenul şi fostul coleg de la Radio Tg. Mureş a considerat că are o treabă mai serioasă de dus la capăt, decât să fugă de ceva care nu ştii pe ce căi călătoreşte şi unde loveşte.
Aflat cu ceva mai multă vreme înainte de apariţia bau-bau-lui asiatic în zbaterea pentru a aduce la lumina tiparului cel de al 16-lea volum de scrieri, Aurel s-a văzut, brusc, lipsit de ceea ce practica cu o adevărată religiozitate: documentarea până aproape de obsesie a cărţilor care aveau să iasă din tiparniţe.
Numai că nu era el omul care să abandoneze! Uzitând mai ales de telefon dar, evident, şi de internet, prolificul autor a reuşit nu numai să documenteze decent subiectul iniţial, care se referea „doar” la istoria şi devenirea voleiului topliţean, dar să extindă lucrarea la toate sporturile cu performanţe demne de menţionat, de la ceea ce de o vreme încoace se numeşte ,,Clubul sportiv Topliţa”. Pentru că, aşa cum reiese şi din aducerile aminte ale dascălilor topliţeni în ale sportului, care au păstorit de-a lungul anilor unitatea de învăţământ din urbe, ea a purtat o sumedenie de nume.
Cartea lui Raţiu este o îmbinare foarte naturală de date oarecum seci cu abordări personale ale performanţelor, uimitoare chiar pentru cei familiarizaţi cu viaţa sportivă a celor din Topliţa şi de pe Valea Superioară a Mureşului. Nu lipsesc nici mărturisirile sincere şi directe ale protagoniştilor. Această simbioză a fost posibilă datorită unei bogăţii de date şi evenimente absolut surprinzătoare, având în vedere că în tot acest timp al documentării eram în stare de asediu.
Poate că după o vreme vom uita chiar şi o parte din cunoştinţele proaspăt dobândite prin intermediul cărţii lui Aurel, dar nu vom uita că a fost un moment când în naţionala de volei juniori a României jucau, concomitent, trei topliţeni, că Maria Enache a fost căpitanul naţionalei de volei senioare a ţării, că Topliţa şi zona era aproape exclusiv furnizoare ale lotului naţional de sanie, că Ionuţ Ţăran este unul din puţinii români care au fost prezenţi la două ediţiile ale Jocurilor Olimpice de Iarnă, că fraţii Macarie, topliţeni get-beget, au antrenat cam toate categoriile de voleibalişti şi voleibaliste, de la juniori până la echipa naţională de seniori şi multe altele.
Înaintea unui îndemn sincer de a parcurge acest volum trebuie să spunem: „Carte frumoasă şi interesantă, cinste celui care a trudit să te scrie!”
*Aurel Raţiu: „CSŞ Topliţa, ieri şi astăzi”
Rânduri consemnate de ŞTEFAN DANCIU
