Corbu – O comună de pe Valea Bistricioarei

• „O lucrare cu corbeni pentru corbeni”

Înainte de Duminica Floriilor şi de Săptămâna Mare, comuna Corbu a trăit un moment important: a fost lansată prima monografie, care adună în paginile ei informaţii geomorfologice, hidrologice, dar, cel mai important pentru astfel de lucrări, informaţii despre originea comunei, a populaţiei, despre cine au fost şi cine sunt corbenii, despre cultura şi religia locului.

Lansarea studiului monografic Corbu – O comună de pe ValeaBistricioarei a fost marcată, sâmbătă, la sediul primăriei, în prezenţa fiilor şi fiicelor satului. Fie ei – aşa cum zicea autorul lucrării – crescuţi din pământ (cei originari de pe aceste meleaguri), fie răsădiţi (cei mutaţi în Corbu). Printre cei prezenţi s-au numărat Isabela Prodan (subprefectul judeţului), Valer Dorneanu (fost preşedinte al Camerei Deputaţilor şi al Curţii Constituţionale), Grigore Scoruş (fost primar al comunei), Laurenţiu Mirela (directoarea Liceului Tehnologic Corbu), preoţi, cadre didactice şi locuitori ai comunei, precum şi oaspeţi din localităţi învecinate. Gazdele au fost Dumitru Răucescu (autorul lucrării) şi Romeo Ţepeş-Focşa (primarul comunei Corbu).

„Dumneavoastră vi se datorează ceea ce este astăzi localitatea noastră”

În deschidere, Romeo Ţepeş-Focşa a dorit să mulţumească tuturor celor din sală pentru că fiecare în parte a „adus o contribuţie la dezvoltarea acestei frumoase localităţi – Corbu, din judeţul Harghita”. Şi le spunea: „Dumneavoastră vi se datorează ceea ce este astăzi localitatea noastră, ce a fost localitatea noastră şi ce o să fie. Dar ce o să fie este bine să se lege şi de trecut. Iar până acum am avut un trecut pe care îl ştiam din poveşti cu bătrânii, din poveşti de la bunici, din poveşti de pe la şedinţe cu Nea Mihai, dar datorită domnului profesor Dumitru Răucescu şi datorită unei munci de 6 ani putem, astăzi, să avem şi scrise câteva file din istoria localităţii noastre”.

Romeo Ţepeş-Focşa mai spunea că, din discuţiile avute cu autorul monografiei, lucrarea este una deschisă, fiecare putând veni cu completări care să fie puse într-un volum doi.

În final, edilul dădea asigurări că, alături de directoarea liceului, va face lobby acestei lucrări chiar şi pe plan internaţional, iar volumul va sta la loc de cinste în biblioteca comunală şi cea şcolară.

„Toate aceste valori trebuie să ajungă la copiii noştri şi trebuie transmise mai departe”

Isabela Prodan, subprefectul judeţului Harghita, spunea că a răsfoit monografia şi „din punctul meu de vedere are valoare de tezaur. Sunt cuprinse valorile, sunt cuprinse lucrurile importante şi o parte semnificativă a istoriei comunei Corbu. Aveţi cu ce să vă mândriţi”.

Aceasta recomanda ca lucrarea să ajungă la cât mai mulţi copii, fiind „o contrapondere la avalanşa de non-valori, la avalanşa de pseudovalori care vine peste ei. Toate aceste valori trebuie să ajungă la copiii noştri şi trebuie transmise mai departe”.

„Comuna asta e graniţă între români şi români. Graniţa asta a făcut ca noi să purtăm veşmintele moldovenilor (…) şi avem graiul neaoş ardelenesc de pe Valea Mureşului”

Fiu al comunei, Valer Dorneanu a vorbit despre monografie, dar şi despre sat, despre oameni şi despre autor.

Valer Dorneanu îşi aducea aminte că pe vremea studenţiei bătrânii satului îi spuneau să adune nişte date şi să le scrie, pentru că e o comună extraordinar de importantă. Nu a apucat, însă „la un moment nepoată-mea, elevă a acestui liceu, s-a ambiţionat să facă nişte cercetări. Şi cu cine să le înceapă? Eu ziceam să vorbească cu oamenii cei mai bătrâni. Îl întreabă pe taică-su. El având vreo 83 de ani (îi zice): întreabă şi tu oamenii bătrâni.

Iată de ce nimeni altul decât profesorul Răucescu nu putea să întreprindă această muncă sisifică.

Când am auzit că scrie această carte am fost de-a dreptul entuziasmat”.

Şi tot despre Dumitru Răuceanu spunea că „dânsul, cu modestia care-l caracterizează, la fel ca pe toţi corbenii, a zis că a simţit nevoia (să scrie monografia – n.a.) dintr-un respect faţă de cetăţeni. Eu i-am spus şi spun aici, în faţa dvs., că avea datoria să o facă pentru că era cel mai nimerit, cel mai bine plasat dintre locuitori ca să facă o aşa cercetare”.

Despre monografie afirma că este una extraordinară. „Eu am citit cu emoţie de unde vin toate denumirile, toponimiile văilor. (…) Acum aflăm şi noi explicaţia acestor nume, care e explicaţia numelor noastre, de unde au venit Dornenii, de unde a venit Rugină, de unde a venit Scoruş şi toţi ceilalţi”.

Despre comună, zicea că este una extrem de interesantă, cu resurse bogate: pământul musteşte de apă minerală, munţii, nu aur, dar uraniu poartă, iar frumuseţile locului sunt extraordinare.

„(…) Extraordinar s-a exprimat domnul director – la graniţa dintre români. Comuna asta e graniţă între români şi români. Graniţa asta a făcut ca noi să purtăm veşmintele moldovenilor, să fim mai credincioşi decât ceilalţi şi avem graiul neaoş ardelenesc de pe Valea Mureşului, de pe la Sărmaş. Dânsul explică cum veneau sărmăşenii peste deal, cum veneau dinspre Vatra Dornei, cum ne duceam noi pe acolo”, spunea fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor, care recunoştea că este mândru de portul şi graiul de aici, dezvăluind faptul că de fiecare dată când venea de la Bucureşti, imediat cum trecea de Vârful Crengii, i se schimba glasul şi accentul.

Despre liceul din comună spunea că, recent, s-a uitat prin caietul instituţiei de învăţământ. „Când am văzut nivelul profesorilor mi-am dat seama că liceul de aici este unul de elită, comparabil cu liceele bune. Şi asta se datorează corpului de dascăli de aici, în primul rând domnului Răucescu, care a ştiut să adune aici valori, să-i împământenească, pentru că mulţi din tineri, mai ales din comune, atunci când prind puţine aripi, pleacă. Puţini sunt atât de îndatoraţi şi chemaţi să rămână aici ca să contribuie la dezvoltarea satului. De aceea eu mă înclin şi în faţa domnului Răucescu, şi a actualului primar, şi a foştilor primari care au pus fiecare câte un loc care a dat plus valoare acestei comune”, spunea Valer Dorneanu, care încheia cu dictonul: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!

Mai precizăm faptul că prof. univ. dr. Valer Dorneanu a scris în paginile lucrării un OMAGIU comunei mele natale – CORBU – şi celui care i-a dedicat această excepţională monografie, profesorul Dumitru Răucescu.

Corbenii sunt moldoveni şi au devenit ardeleni într-o noapte

Dumitru Răucescu este profesor, a aşezat temelia Liceului Tehnologic din Corbu şi a fost director al acestei instituţii de învăţământ timp de 25 de ani. Acum a realizat ceva extraordinar pentru comună: a scris şi publicat prima monografie.

Spunea că ideea lucrării a pornit de la aniversarea a 25 de ani a liceului (era în anul 2018). Cu acel prilej s-a documentat despre vechimea învăţământului corbean, ocazie cu care a dat peste câteva lucrări monografice vechi.

Între timp a mai descoperit câteva lucrări – unele scrise de foşti primari, o alta de un profesor din Borsec – inclusiv în limba maghiară. Spunea că a apelat la o bibliografie din zonă scrisă de oameni care cunosc locurile în amănunţime. De asemenea, pentru documentare, a fost la sediile a trei Arhive ale Statului (Tg. Mureş, Miercurea-Ciuc, Piatra Neamţ).

„Am încercat să realizez o documentare, atât cât s-a putut (a fost şi pandemia doi ani, Arhivele Statului nu au lucrat, bibliotecile nu au lucrat) – spunea Dumitru Răucescu. Am încercat să mă documentez cine suntem, de unde venim şi de când venim. Venim de mult, venim de la carpi, de la cei de la care se trage şi numele de Carpaţi. Au venit dinspre podişul Moldovenesc şi s-au stabilit în Carpaţi. Ion Aurel Pop spune frumos: Carpaţii au fost loc de populare din vechime, iar profesorul Mara, de la Gheorgheni, spune că aceste bazinete depresionare sunt cetăţi care oferă condiţii prielnice de viaţă şi de dezvoltare”.

Dumitru Răucescu a făcut şi o scurtă incursiune în istoria comunei, amintind că cei din Corbu sunt moldo-transilvăneni. Pe o hartă din 1796, întocmită de un preot, comunele Bilbor, Borsec, Corbu, Tulgheş şi Bicaz aparţineau de Ţinutul Neamţului. „Ludovic al II-lea şi a lui mamă au mutat graniţa de aici la Gura Prisăcanului şi am devenit ardeleni; într-o noapte. Şi aşa am rămas. Probabil au fost şi beneficii, probabil sunt şi beneficii, dar suntem vechi, vechi, vechi” – povestea autorul lucrării.

Dumitru Răucescu spunea că, pe lângă credinţă, cultură şi şcoli, în decursul istoriei corbenii au mai lăsat ceva „mai scump decât totul: ţinuta de mândrit”. „Ţinuta de mândrit, spune un mare specialist în etnografie, este cea de pe columna lui Traian, iar un ziarist, la 1837, când s-a sfinţit biserica construită pe locul alteia care a ars, spunea că era cea mai frumoasă biserică de lemn din tot Ardealul, nu aducea nimic nici de la unguri şi nici de la saşi, era totul în original, iar slujba era pur moldovenească (…)”.

Dumitru Răucescu a dorit să mai precizeze că pe cele două coperţi ale cărţii se află lucrări aparţinând a două persoane care au legătura cu localitatea. Pe prima copertă se află pictura realizată de corbeanca Ana Asavei Pietraru, fiica Mariei Rugină, nepoata lui George Rugină. Pe a doua copertă este lucrarea lui Andrei Pascariu, fost elev al liceului, acum medic la Timişoara.

Concluzionând, Dumitru Răucescu spunea că această monografie este „o lucrare cu corbeni pentru corbeni. Pentru corbeni spun şi cei care profesează în Corbu şi nu sunt crescuţi din pământ, ci doar răsădiţi”.

„Letopiseţul Corbului”

În final, cuvinte de apreciere au avut şi cei care au asistat la prezentare. Au venit din partea lui Grigore Scoruş (primarul comunei în perioada 2001-2008), precum şi din partea lui Ilie Hângan, actualul primar al comunei Bilbor şi fost profesor la liceul din Corbu, şi a Corinei Spaciu, profesoară a liceului.

Mirela Laurenţiu, directoarea Liceului Tehnologic Corbu, spunea: „Cartea de astăzi, din punctul meu de vedere, este un letopiseţ şi nu o monografie. Letopiseţul Corbului. Dacă mă gândesc la Miron Costin, el spune aşa: eu voi da seamă de ale mele câte scriu. Şi asta ştiu bine că aţi făcut bine, dle director, pentru că totdeauna aţi avut grijă de modul în care scrieţi, ceea ce scrieţi.

Eu vă mulţumesc că lăsaţi mărturie generaţiilor următoare despre noi, undeva scris. Nu sunt tributară a tehnologiei şi a tot ce înseamnă modernul, dar asta rămâne, ceea ce e modern poate să dispară”.

O intervenţie aparte a avut Carina Ţepeş. Absolventă a liceului din Corbu, ea spunea că s-a lovit de prejudecăţi pentru că provenea de la un liceu tehnologic şi nu de la un colegiu naţional. Însă, „datorită profesorilor pe care i-am avut, datorită dedicării lor – fiecare în parte ne ştia, ne ajuta, ştiau ce lipsuri avem, ce plusuri avem şi fiecare ne-au învăţat ca şi cum eram copiii lor, cu atâta dragoste şi cu atâta căldură – datorită lor sunt studentă în anul II la Politehnică, la Cluj, fac facultatea în engleză. Vreau să vă zic că eu, personal, am dat lecţii la câteva colegii naţionale; şi nu datorită mie, datorită dedicării profesorilor.

Şi eu, şi ca mulţi alţi foşti elevi ai Liceului Tehnologic, am pus cumva Corbu pe hartă.

(…) Voiam să subliniez faptul că Corbu, prin frumuseţea lui, şi Corbu, prin iubirea lui, e mult mai mult decât se vede, mult mai mult decât se poate spune şi mă bucur foarte mult că am o carte pe care să o duc să o arăt la toată lumea şi să zic uitaţi, de aici am plecat, datorită oamenilor de aici sunt ce am ajuns. Şi nu pot decât să vă mulţumesc domnule director (Dumitru Răuceanu), că v-aţi luat din timp şi că ne-aţi oferit o asemenea comoară”.

***

La finalul prezentării, Romeo Ţepeş-Focşa şi Mirela Laurenţiu i-au oferit prof. Dumitru Răucescu, din partea Primăriei şi a Liceului Tehnologic Corbu, câte o plachetă.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii