Case noi pentru multe familii din Cartierul „Stupina”… | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 17 octombrie 2019
Home » Agricultură/Ecologie » Case noi pentru multe familii din Cartierul „Stupina”…
Case noi pentru multe familii din Cartierul „Stupina”…

Case noi pentru multe familii din Cartierul „Stupina”…

Oameni, locuri, întâmplări

Încă de la bun început trebuie să vă mărturisesc faptul că, în rubrica ce găzduieşte acest articol, am încercat de o vreme încoace să vă prezint fapte deosebite ale unor oameni deosebiţi, cu gândul că ei pot deveni modele de viaţă şi pentru alţi oameni din judeţ sau din afara judeţului, acolo unde jurnalul „Informaţia Harghitei” este citit.

Cu emoţia care mă însoţeşte de fiecare dată, şi acum…

…în drum spre Tulgheş…

…încercam să-mi imaginez cum va decurge întâlnirea mea cu cel despre care ştiam doar atât, că este tânăr şi că, într-un atelier care îi aparţine, face stupi.

Sigur, îi cunoşteam şi numele, dar, apucând pe o cale greşită, am intrat la Primărie să aflu mai exact cum pot ajunge în locul unde îmi spusese că îl găsesc. Astfel, din discuţia cu funcţionarul, care amabil mi-a ghidat paşii, am dedus imediat că domnul Daniel Timariu este un gospodar care se bucură de mult respect în comuna în care şi soţia sa, Cristina Timariu, este consilier local.

Când am ajuns la sediul firmei, am avut impresia că eu şi tânărul din faţa mea ne cunoşteam de când lumea, sentiment care a netezit calea către un dialog ce avea ca punct de pornire, nu atelierul în care se construiau case noi pentru multe familii de albine, ci momentul acela în care s-a produs legătura între el şi preocuparea de o viaţă a părinţilor săi, apicultura. Era copil şi, fără să realizeze când, prinsese dragoste de albinărit aşa cum azi, el însuşi tată a doi copii – o fetiţă şi un băiat – retrăieşte perioada cu convingerea că pasiunea se transmite ereditar.

Să învăţăm să nu fim trântori!

Rugat să îmi spună ce crede Daniel Timariu că am putea noi, oamenii, să preluăm de la albine, gazda mea a adus în discuţie „Regulamentul de ordine interioară a stupului”, organizarea muncii în interiorul lui şi rolul fiecărei zburătoare din cadrul comunităţii, de la puiet la trântor.

Mi-a mai spus, de asemenea, că o albină trăieşte între 20 şi 40 de zile, iar un trântor, din cei puţini care ajung la maturitate şi sunt aleşi de regină (matcă) pentru împerechere, mor imediat după ce s-au achitat de această datorie prin care este asigurată perpetuarea familiei şi, implicit, perpetuarea speciei. Dar ferească-i sfântul pe trântorii rămaşi în viaţă la vreme de toamnă, întrucât albinele îi scot afară din stup, înainte chiar de a le fi emis actul de deces.

Ascultând poveştile reale din lumea albinelor, am aflat ceva în plus şi despre sacrificiul suprem al acestor vieţuitoare, care, de pildă, atunci când în „casa” lor pătrunde un şoarece, îl înţeapă până îl omoară şi mor odată cu el. Asta dacă şoarecele îşi pierde răbdarea până când familia se strânge ghem pentru iernat; dacă nu şi-o pierde, atunci cucereşte teritoriul, îşi face cuib acolo şi dezastrul e asigurat! De aici şi concluzia la care a ajuns Daniel Timariu, în ceea ce ne priveşte: „Să nu fim trântori şi să încercăm să culegem din viaţă ceea ce e mai bun, sau măcar la fel de bun ca mierea!”.

 Afacere, pe cont propriu

Aflat la vârsta la care credea că visele se pot sută la sută împlini, mai exact pe la 30-31 de ani, Daniel şi Cristina, tânăra care îi devenise soţie, au hotărât că trebuie să-şi dezvolte propria lor afacere, mai ales că părinţii lui şi bunicii ei, apicultori de când se ştiu, aveau să-i susţină pas cu pas. Aşa au pornit la drum cu 20 de stupi, spre a ajunge azi, după 6-7 ani distanţă în timp, la peste 200! Astfel SC Apicola Construct SRL devine o unitate economică profitabilă, în condiţiile în care aici sunt comercializate roiuri şi familii de albine, miere de calitate, care în bună măsură pleacă în Germania, şi stupi, totul spre liniştea doamnei şi domnului Timariu, mulţumiţi că nu le lipseşte nimic, ei, părinţii şi cei doi copii, petrecând anual câte două concedii în afara ţării.

Pentru asta, însă, capul familiei munceşte mult, dar, pentru că o face cu pasiune, totul i se pare relaxant.

Şi ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, încadraţi-vă şi dumneavoastră imaginar pe…

 Traseul pentru pastoral

Şi iată-l pe cel de-acum un an: în aprilie, Daniel Timariu s-a dus în Insula Mare a Brăilei, la rapiţă, unde a şi dat de primul mare necaz pentru că, stropită cu ceva, cultura i-a decimat efectivul de culegătoare; de acolo, după circa o lună, a plecat la salcâm, în localitatea Hanul lui Conachi din judeţul Galaţi, unde a recoltat ce a putut cu albinele pe care le mai avea şi a revenit la munte, la zmeuriş; după 2-3 săptămâni a pornit din nou, cu efectivul complet refăcut, spre Insula Mare a Brăilei, la floarea soarelui.

Calm, relaxat şi liniştit, domnul Timariu mi-a prezentat constant doar partea plină a paharului şi sunt convinsă că a făcut-o sincer, pentru că, spunea dumnealui, an de an a ieşit cu mierea în câştig. Cât reprezintă acest câştig? O sumă pe care o primeşte deodată de la procesatorii din ţară, care o preiau, o duc în Germania, unde se fac analizele de laborator şi, după ce calitatea ei este confirmată de rezultate, vin acasă şi le achită producătorilor toţi banii care li se cuvin.

Această sumă este însă mai mică decât cea oferită pentru mierea vândută la borcan în România, dar interlocutorul meu este satisfăcut şi aşa, întrucât „avem asigurată desfacerea şi cu banii primiţi grămadă putem să facem şi noi ceva!”.

 Apicultor şi constructor de case…

…pentru Cartierele „Stupina” din întreaga ţară, Daniel Timariu a lucrat până în 2010-2011 în industria lemnului şi când a înţeles că pe acest segment lucrurile merg din rău în mai rău, a hotărât să facă un pas decisiv, pornind de la necesitatea existenţei unui atelier de tâmplărie. Şi l-a făcut în 2011, prin materializarea unui proiect aducător de fonduri europene nerambursabile, depus la Măsura 312.

Acest proiect, intitulat „Achiziţie de utilaje pentru prelucrarea elementelor de tâmplărie şi dulgherie”, avea să aducă un plus de bine în scurt timp, odată cu achiziţionarea maşinilor puse la treabă doar pe baza unor comenzi ferme. Şi comenzi au fost, atelierul a funcţionat fără a fi închis nici măcar o zi, iar pentru anul în curs primele şase luni sunt deja acoperite.

Făcuţi din brad uscat, stupii au preţuri de vânzare diferite în funcţie de numărul comandat şi de elementele dorite peste cele ale modelului standard, model al cărui preţ începe cam de pe la 120 lei.

Rezistenţi sau mai puţin rezistenţi, în funcţie de cum sunt protejaţi şi folosiţi la pastoral, stupii noi merg în general către alte zone ale ţării, într-un număr ceva mai mic fiind recepţionate şi solicitări din Harghita…

 Tulcea, judeţul în care Daniel Timariu este membru ACA

De ce s-a înscris el tocmai în Asociaţia Crescătorilor de Albine (ACA) de acolo? Aşa a vrut, îi plac locurile, îi place peştele, îi plac oamenii şi se înţelege perfect cu partenerii săi de afaceri, reprezentanţii firmei procesatoare care îi preiau mierea. Cât despre pescuit, nu prea are timp, însă puştiul său pare să îndrăgească această îndeletnicire, după ce şi-a format mâna la un canal în apa căruia peştii sunt la ei acasă. Cu alte cuvinte, e mulţumit cu relaţia despre care v-am vorbit, dar e mai puţin mulţumit cu cheltuielile legate de pastoral, în care, cu greutate, apasă asigurarea mijloacelor de transport a stupilor, ce pot ajunge la 4.000-5.000 de lei/camion, „în condiţiile în care circuli poate o lună, dar plăteşti pentru şase”.

Consolându-se cu gândul că ceva se recuperează prin scutirea de impozit pentru stupină, d-l Timariu este bucuros pentru alegerea făcută privind afacerea, dar şi pentru că pasiunea sa legată de albinărit îi conferă un sentiment deplin de relaxare, plus un profit care îi dă familiei siguranţă pentru ziua de mâine…

∗∗∗

La cei 37 de ani ai săi, omul care a ştiut să ia la timp pulsul vremurilor, n-a pregetat să se dedice unei profesii ale cărei taine le descifrase de mic, pregătirea şi experienţa acumulate în industria lemnului folosindu-le pentru a închide cercul imaginar în care îşi desfăşoară acum activitatea firma sa. „Eu, dacă nu făceam acel proiect despre care v-am spus, n-aş fi avut niciodată maşinile şi sculele de tâmplărie pe care le am în prezent. Le-am cumpărat noi şi, fiind de ultimă generaţie, au un consum de energie electrică foarte mic. Dovadă că factura pe care o primesc la atelier este sub valoarea celei pe care o primesc acasă. Iată de ce le-aş recomanda persoanelor care vor să dezvolte o afacere, indiferent de domeniu, să facă proiecte şi să acceseze fonduri europene nerambursabile, că merită!”…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.