Icoana Maicii Domnului de la Schitul Prodromu – Prodromiţa

iulie 14, 2016 in Religie

Icoana Maicii Domnului numită „Prodromiţa” este una dintre icoanele făcătoare de minuni păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte. Schitul Prodromu mai păstrează şi alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoana Sfântului Ioan Botezătorul şi icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc.

Schitul Prodromu a fost întemeiat în anul 1820, sub arhipăstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele domneşti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, în data de 7 iulie 1853, şi de Carol I al României, în data de 19 iulie 1871.

Zidirea ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc între anii 1852-1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul său, ieroschimonahul Nectarie. Schitul ţine de Mănăstirea Marea Lavră.

„Istoria Mănăstirilor Athonite”, carte în zece volume, scrisă de schimonahul Irinarh, menţionează: „Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, avându-şi locuinţa deasupra Mănăstirii Lavra, pe dealul ce se numeşte Palama, iată că într-o noapte, ieşind din chilie şi stând la rugăciune, văzu în partea dinspre răsărit, la locul ce se numeste Vigla, o doamnă şezând pe un tron precum cele împărăteşti, înconjurată de îngeri şi sfinţi, care tămâiau împrejur, cântând şi închinându-se Împărătesei a toate. Şi întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie, stareţul său, ce va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica Domnului voieşte ca în timpurile mai de pe urmă să se ridice în acele părţi un locaş dumnezeiesc, spre slava Sfinţiei sale”. Pe locul amintit va fi ridicat Schitul Prodromu.

Icoana Maicii Domnului de la Schitul Prodromu – Prodromiţa

Prodromiţa este una dintre icoanele nefăcute de mâna omenească, ci anume zugrăvite în chip minunat, prin dumnezeiască rânduire. Icoana a fost zugrăvită în chip minunat, în anul 1863, în Ţara Românească. În acel an, Părinţii Nifon şi Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfântul Munte Athos, mergând în ţară pentru trebuinţele schitului, aveau în inima lor o mare dorinţă pentru o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care să fie aşezată în biserica cea nouă, după cum mai toate mănăstirile Sfântului Munte au câte o icoană făcătoare de minuni.

Deci aflându-se Părinţii Nifon şi Nectarie în Iaşi, au început a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit şi cu viaţă plăcută lui Dumnezeu, care să le zugrăvească o icoană a Născătoarei de Dumnezeu. Şi au găsit un zugrav bătrân, Iordache Nicolau, cu care s-au învoit să le facă această icoană, după modelul primit de la părinţi. Însă s-au tocmit ca să lucreze potrivit rânduielii Sfintei Biserici Ortodoxe, „cu rugăciune şi post”, în timpul pictării, să citească zilnic Acatistul Maicii Domnului şi masa să o servească după încetarea lucrului din acea zi.

Bătrânul zugrav primi învoiala cu toată evlavia şi mulţumirea.

Iată ce scria el, în data de 29 mai 1863, despre zugrăvirea icoanei cea cu dumnezeiască minune săvârşită, într-o scrisoare păstrată în arhiva Schitului Prodromu: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, şi în vremea lucrului a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: După ce am terminat veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez faţa Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos; iar după ce am dat gata mâna întâia şi a doua, apucându-mă de noapte ca să termin de zugrăvit, privind eu la chipuri am văzut că totul a ieşit dimpotrivă, pentru care foarte m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. Şi aşa, făcându-se seară, m-am culcat mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, dar socotind că a doua zi sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul de lucru. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă să-mi lumineze mintea, ca să pot isprăvi Sfânta Icoană; şi când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desăvârşit, precum se vede. Eu văzând această minune, n-am mai îndrăznit a-mi pune condeiul pe ea, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi greşeală am făcut aceasta, ca să mai dau lustru la o asemenea icoană. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane”.

Icoana este zugrăvită pe lemn de tei, ea având un metru înălţime şi 0,70 metri lăţime. Zugravul a lucrat icoana în Mănăstirea Bucium, judeţul Iaşi. O caracteristică a acesteia este faptul că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credinţa cum că Sfintele Feţe au fost pictate în chip minunat de mână nepământească. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de întreaga noapte.

Icoana Prodromiţa a făcut multe minuni de-a lungul vremii. Maica Domnului a vindecat în chip minunat bolnavi de friguri, oameni surzi, pe cei care aveau dureri de cap şi măsele, bolnavi de ochi şi alte feluri de suferinţe.

Orice icoană a Maicii Domnului este făcătoare de minuni, pentru că prezenţa Maicii Domnului sălăşluieşte în orice icoană. Dar faptul că această sfântă icoană de la Schitul românesc Prodromu este nepictată de mână omenească dezvăluie o minune pe care însăşi Maica Domnului a arătat-o, ca semn al binecuvântării şi al ocrotirii poporului român. Prezenţa copiei Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului – o reproducere fidelă, în mărime naturală, a Icoanei făcătoare de minuni de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte pictura, cât şi ferecătura ei – este, de asemenea, un semn al purtării de grijă a Maicii Domnului pentru toţi credincioşii ortodocşi români. Copii ale acestei icoane se află şi la Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Vatra Dornei şi în Rusia, la Sankt Petersburg.

Preot Paraschiv OLTEAN