Nu migraţia este ameninţarea majoră, ci limitele între naţiuni, culturi şi religii ne fac să gândim că viaţa unor oameni contează mai mult decât a altora | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 20 septembrie 2021
Home » Cultură » Nu migraţia este ameninţarea majoră, ci limitele între naţiuni, culturi şi religii ne fac să gândim că viaţa unor oameni contează mai mult decât a altora
Nu migraţia este ameninţarea majoră, ci limitele între naţiuni, culturi şi religii ne fac să gândim că viaţa unor oameni contează mai mult decât a altora

Nu migraţia este ameninţarea majoră, ci limitele între naţiuni, culturi şi religii ne fac să gândim că viaţa unor oameni contează mai mult decât a altora

Criza globală economică şi politică depinde în mare măsură de diferenţele dintre societăţi şi dintre ţări. Atât Balcanii, cât şi sudul Caucazului se confruntă cu aceste provocări într-un cadru istoric caracterizat de schimbări continue, decepţii sociale şi într-un context definit de tranziţia de la o versiune socialistă la o „autentică” democraţie şi economie de piaţă, conflicte etnice şi crize constante.

Cultura – având capacitatea de a genera reflecţii, de a construi şi demonta sensuri – a acţionat mereu ca un facilitator al proceselor sociale, dar translaţia interculturală poate oferi mai mult: comparaţie directă, emulaţie, modele hibride de practici (emancipatoare) etc. Iar artiştii mereu au fost buni la aşa ceva. Zilnic, cu contexte schimbate şi resurse limitate, sectoarele artistice în aceste regiuni demonstrează că au un potenţial imens, nu numai interogând modelele existente ale producţiei sociale, ci şi propunând şi experimentând noi modele ale vieţii.

Pentru a realiza o scală a diferenţelor sociale, aceste experimente trebuie schimbate în timp şi spaţiu – şi aceasta este ideea proiectului Caucasus-Balkan Express. Folosind metafora unei căi ferate care uneşte Balcanii de sudul Caucazului, proiectul urmăreşte construirea de legături, stimularea reflecţiei, facilitarea cooperării între artişti şi producţiile artistice în cele două regiuni.

Programul a inclus întâlniri cu artişti locali, explorarea urbană, prezentări şi dezbateri publice pe teme de artă şi spaţiu public, politici culturale şi cooperări internaţionale.

Proiectul Caucasus-Balkan Express este iniţiat de 4 organizaţii din diferite ţări balcano-caucaziene şi are suportul financiar al municipalităţilor din Cluj-Napoca, Ljubljana, a Institutului Cultural Român, Ministerului Culturii din Slovenia şi a Uniunii Europene.

Printre altele, acest proiect promovează şi candidatura oraşului clujean pentru titulatura de Capitală a Culturii Europene în 2021.

 „Graniţa temporară”

granita1Alături de artişti din Armenia, Georgia şi Slovenia, din proiect a făcut parte şi Vilmos Koter – un artist din Miercurea-Ciuc, care a absolvit în Cluj-Napoca şi (printre alte proiecte) a participat şi la Bienala Geumgang din Coreea de Sud.

Una din acţiunile sale din cadrul proiectului a presupus ridicarea unui gard de lemn într-o stradă pietonală din centrul Capitalei Sloveniei, gard care, pentru trecători, s-a transformat într-o graniţă. De aici şi numele de Graniţa temporară dat acestei acţiuni.

Filmuleţul cu această acţiune a fost făcut public recent – deşi experimentul e mai vechi – şi datorită lui a apărut ideea de a scrie despre acest proiect.

În cadrul descrierii experimentului, Vilmos Koter afirma:

„Pentru un timp, după căderea Cortinei de Fier, în Europa percepţia oamenilor asupra graniţelor s-a schimbat puţin, devenind o memorie a trecutului. Dar, recent, pentru a preveni şi a bloca intrarea refugiaţilor şi imigranţilor din Estul Mijlociu şi Africa, masa politică europeană, încurajată de panică, a început să-şi fortifice graniţele prin construirea de garduri şi bariere. Turcia, Grecia, Spania, Bulgaria, Macedonia, Ungaria şi Franţa (în 2015 – n.n.) deja au construit garduri anti-imigranţi, iar Austria, Slovenia, Croaţia plănuiesc (n.n. – situaţia era valabilă tot pentru 2015) aceleaşi acţiuni pentru a menţine oamenii în afara Europei.

granita2Vreau să simulez ce înseamnă graniţele pentru noi, oamenii, în viaţa de zi cu zi şi am plasat una pe o stradă din centrul Ljubljanei, un gard închis care să blocheze trecătorii şi să îngreuneze puţin traficul pentru oameni. Ei au putut interacţiona şi muta anumite segmente ale gardului pentru a-şi elibera drumul. Făcând asta, oamenii schimbau mereu forma şi poziţionarea structurii. Câteodată, am intervenit şi mutat câteva segmente pentru a reface graniţa.

În momentul în care ne confruntăm cu o graniţă apar conflicte şi începem să luptăm, iar asta este normal. Cu toate că nu au fost incidente serioase de-a lungul intervenţiei publice, oamenii nu au fost încântaţi de faptul că nu puteau traversa strada fără a fi implicaţi în acţiune (n.n. – de a muta gardul şi a-şi croi drum). Unii au fost dispuşi să o facă, alţii nu.

Am putea crede că migraţia este o ameninţare majoră la normele noastre de viaţă, dar limitele între naţiuni, ţări, culturi, religii şi societăţi sunt cele reale care ne separă şi ne fac să gândim că vieţile unor oameni contează mai puţin sau mai mult decât a altora”.

LIVIU C.

Foto: Nada Zgank

 

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.