Tură prin Călimani, cu acces de la Monumentul Mausoleu de la Secu | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 8 august 2020
Home » Timp Liber » Tură prin Călimani, cu acces de la Monumentul Mausoleu de la Secu
Tură prin Călimani, cu acces de la Monumentul Mausoleu de la Secu
În dreapta, se poate vedea Vârful Pietrosul, cel mai înalt din Călimani

Tură prin Călimani, cu acces de la Monumentul Mausoleu de la Secu

Deşi pentru montaniarzii de modă veche, cei care pornesc la drum cu rucsacii în spate, Munţii Călimani sunt destul de greu accesibili dinspre Topliţa, există, totuşi, un drum care permite accesul către o serie de obiective atractive: cascade, Lacul Iezer şi creasta Călimanilor. Este vorba de drumul forestier care pleacă de la Monumentul Mausoleu de la Secu.

Fiind un drum forestier, starea lui este precară. Totuşi, cu grijă, poate fi parcurs chiar şi cu maşini mici. Acesta urcă pe Valea Lomaşului, iar după 9 km de la intersecţia cu DN 15 ajungem la primul obiectiv: Schitul cu hramul „Duminica tuturor Sfinţilor”. Aici, traseul se bifurcă, oferind două posibilităţi: traversarea pârâului Purcelul şi urcare prin zona Deluţ, respectiv continuarea traseului pe Valea Lomaşului.

Doar drumul care însoţeşte Valea Lomaşului permite şi accesul maşinilor mici. Dacă se alege această variantă, după aproximativ 3 km se ajunge în Poiana Puturosul, la confluenţa Lomaşului cu pârâul Puturosul. Tot acolo sunt şi câteva cabane, unde se poate sta, printre acestea fiind şi cabana La Gura Puturosului. Pe jos, distanţa de la Monumentul de la Secu până la cabană s-ar face în aproximativ 3 ore. Marcajul este crucea roşie, până la schit, după care continuă cu crucea albastră.

Din poiană pornesc câteva trasee care pot fi străbătute şi pe jos. Urmând triunghiul albastru, în aproximativ 3 ore şi jumătate se poate ajunge la Cascada Lomăşiţa, iar după încă o oră pe Vârful Reţitiş. Urcând pe pârâul Puturosul, pe cruce albastră, în cel mult 4 ore ar trebui să se ajungă la Lacul Iezer.

Înainte cu 10 minute să se ajungă la lac, este amenajat un popas în platoul Dealul Ciont. Din acest platou marcajul cruce roşie ne duce către Şaua Reţitiş (jumătate de oră), moment în care părăsim pădurea şi intrăm în zona de jnepen. Din şa avem acces, spre dreapta, către Vârful Bradul Ciont (1.899 metri) sau spre stânga către staţia meteo, vârful Pietricelul (1.993 metri), către fosta exploatare minieră de sulf, dar şi către principalele vârfuri din Călimani – Negoiu Unguresc (2.081 metri) şi Pietrosul (2.100 metri – potrivit calimani.ro, 2.103 metri – altor surse).

Locuri de campare sunt amenajate atât în apropiere de Lacul Iezer, cât şi pe traseul dintre staţia meteo şi cele două vârfuri principale.

Traseu pentru pasionaţii de off-road

Această zonă este atractivă şi pentru pasionaţii de off-road. Cei care pornesc la drum pe traseu la volanul unei maşini de teren, de la Schitul „Tuturor Sfinţilor”, pot alege să-şi continue excursia prin Deluţ – a fost traseul ales de noi în tura de observare a bujorului de munte (rhododendron).

La noi, rhododendronul se întâlneşte în special în Carpaţii Orientali şi Meridionali, unde preferă versanţii însoriţi. Planta creşte spontan în tufe pitice în zona alpină, care uneori acoperă suprafeţe destul de extinse. Este o plantă perenă şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Culoarea florilor este de un roz către roşu aprins, acestea fiind grupate astfel încât dau senzaţia de buchete în vârful ramurilor. Perioada maximă de înflorire este în a doua parte a lunii iunie, însă la altitudini mai mari, sau dacă zăpada persistă mai mult, această perioadă se prelungeşte până la început de iulie.

Revenind la traseul nostru, de la Schitul „Tuturor Sfinţilor”, am continuat pe marcajul cruce roşie (dar cu maşină de off-road), urcăm spre Ariniş, ocolim, pe deasupra, unitatea militară, iar un prim popas a fost cariera de la Deluţ, aflată la aproximativ 10 minute de schit. Fără legătură cu cariera, aici am avut şi posibilitatea să gustăm câteva frăguţe.

Cariera de la Deluţ

De acolo mai facem aproximativ 15-20 de minute până în Dealul Alb, de unde ne îndreptăm spre Bradul Ciont. Lăsăm maşina în popasul amenajat în poiană, iar în 5-10 minute, pe jos, suntem la Lacul Iezer.

Lacul Iezer

De la lac ne-am întors la maşină şi ne-am îndreptat spre zona de creastă, ieşind în Şaua Reţitiş. De acolo ne-am îndreptat spre staţia meteo. Au început să apară şi primele pâlcuri de bujori de munte, dar, din păcate, perioada lor de maximă înflorire era trecută. Am ocolit staţia meteo (situată la cea mai mare altitudine din judeţul Harghita) şi am continuat pe drumul care duce către fosta mină de sulf. Iubitorii muntelui asociază această exploatare cu o „uriaşa cicatrice”, care se află pe versantul nordic. Dacă cu ani în urmă acolo era stabilită o comunitate în adevăratul sens al cuvântului, acum a rămas doar impactul antropic, cu efecte pe termen lung asupra ecosistemului.

„Deoarece asigurarea navetei câtorva mii de muncitori presupunea costuri ridicate de transport, câteva ore zilnice datorate accesului şi retragerii şi, eventual, construirea unui cartier muncitoresc întreg în Vatra Dornei, lângă carieră au apărut în scurt timp blocurile muncitoreşti. Acestea au fost complementate de o cantină incredibil de bine aprovizionată, date fiind vremurile, care la masa de prânz oferea zilnic fripturi gigant, o alimentară unde muncitorii găseau din belşug alimente precum carne, lactate şi ulei, o raritate chiar şi în marile oraşe, un dispensar etc. La apogeul exploatării, în perimetrul minier ajunseseră să locuiască peste 8.000 de oameni”. (sursa: carpati.org).

Fosta exploatare de sulf

Acum, din acea mină se vede doar o „groapă” gigantică.

Noi ne întoarcem spre staţia meteo, unde şi lăsăm maşina. În apropierea ei vedem şi bujorul de munte, cel pentru care ne pornisem la drum. Nu mai forma covorul rozaliu pe care-l alcătuieşte florile lui care acoperă suprafeţe mari atunci când e la maturitate, dar a fost suficient încât să ne bucurăm de prezenţa lui.

La întoarcere, din platoul Bradul Ciont, am coborât pe pârâul Puturosul (marcaj cruce albastră), drumul care însoţeşte cursul de apă ieşind în Poiana Puturosul şi cabana amintită mai sus. Peste alte 30 de minute, ajunsesem la drumul naţional, iar ieşirea noastră în Călimani după „vânarea” bujorului de munte luase sfârşit.

LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.