Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Sfinţi români şi străromâni: Sfântul Sava de la Buzău | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Religie » Sfinţi români şi străromâni: Sfântul Sava de la Buzău
Sfinţi români şi străromâni: Sfântul Sava de la Buzău

Sfinţi români şi străromâni: Sfântul Sava de la Buzău

„Pierderea” vieţii pentru Hristos, pentru Evanghelie şi pentru salvarea aproapelui este o jertfă supremă, o înaltă virtute. Sfântul Sava s-a născut în jurul anului 334, într-un sat din zona Buzăului, nu departe de râul Buzău, pe atunci numit „Mousaios”, într-o familie de creştini. Creştinii l-au păstrat în memoria lor ca pe un bărbat drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt. Sfântul Sava l-a avut drept duhovnic pe preotul din localitate, numit Sansalas, el fiind apropiat însă şi de preotul Gutticas, dintr-o localitate învecinată.

În perioada anilor 369-372, regele got Atanaric va dezlănţui o cumplită prigoană asupra creştinilor, în special în regiunile stăpânite de goţi. În apropierea sărbătorii Învierii Domnului, în anul 372, deoarece preotul lui duhovnic era plecat din localitate, Sfântul Sava şi-a îndreptat paşii spre biserica unde slujea preotul Gutticas. Pe drum însă, un bărbat luminos la chip l-a îndemnat să se întoarcă în localitate, căci preotul Sansalas se întorsese şi el. Neascultând de cuvântul străinului, Sava a fost învăluit de un vânt puternic, motiv pentru care, înfricoşându-se, s-a întors acasă.

Persecuţia goţilor, la început, consta din lepădarea de credinţa creştină, apoi distrugerea lăcaşelor de cult, aducerea obiectelor sacre din aur şi argint, trădarea slujitorilor şi obligaţia să jertfească idolilor sau zeilor, în special zeului Perun al seminţiilor germanice. În acel timp, când toată lumea se lepăda de creştinism, Sava a mărturisit tuturor că el rămâne credincios la Dumnezeu cel adevărat.

Fiind întrebat ce bogăţii are şi constatându-se că nu are nici aur, nici argint, nici pietre scumpe şi nici haine, s-a hotărât să fie eliberat. Persecuţia s-a intensificat din porunca lui Atanaric. Fiindcă toată „Goţia” era plină de creştini, Sava merge din sat în sat şi din cetate în cetate, întărind comunităţile creştine şi îndemnându-i să se ferească de idolii goţilor.

În noaptea celei de-a treia zi de Înviere a anului 372, păgânul Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, a năvălit în sat. Printre creştinii capturaţi, el i-a legat şi pe Sansalas şi pe Sava, pe care i-a şi muncit mai mult decât pe toţi ceilalţi. Târându-i pe pământ, prin lemne ascuţite şi prin pietre, păgânii aşteptau ca aceia să moară.

Văzând că Sfântul Sava a fost păzit nevătămat, orbiţi de mânie, l-au răstignit pe două osii mari şi l-au aruncat la pământ. În ascuns, o femeie creştină l-a dezlegat pe sfânt, însă acesta a rămas în acelaşi loc, nefugind. Mai mult, înfuriindu-se păgânii, l-au luat pe sfânt şi l-au spânzurat de o grindă, obligându-l să mănânce jertfe idoleşti. Batjocorindu-i pe zeii cei necuraţi, un slujitor păgân a aruncat în sfânt cu un drug de fier. Fiind păzit de rana cea de moarte, sfântul a rămas nevătămat.

După aceasta, păgânul Atharid a poruncit ca preotul Sansalas să rămână legat, iar Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios. Fiind speriaţi de minunile văzute, slujitorii păgânului au vrut să-l elibereze pe Sfântul Sava, însă acesta i-a rugat să îndeplinească ce li s-a cerut. Atunci, ei i-au legat de gât un lemn mare şi l-au aruncat spre înecare. După ce a murit, păgânii i-au scos trupul din apă şi l-au lăsat pe mal. Venind creştinii, au luat cu evlavie trupul mucenicului şi l-au îngropat într-ascuns.

Sfântul Sava a adormit în Domnul la vârsta de numai 38 de ani, în ziua de 12 aprilie 372. Sfântul Vasile cel Mare a cerut guvernatorului provinciei Sciţia, anume lui Iulius Soranus, să trimită în Capadocia trupul Sfântului Sava, prin câţiva bărbaţi vrednici de încredere. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea nepreţuitului dar. Sfintele Moaşte au fost însoţite şi de o scrisoare a Episcopului Bretanion al Tomisului, în care era descris martiriul Sfântului Sava.

Prăznuirea Sf. Sava de la Buzău se face în fiecare an la 12 aprilie.

Preot Vasile Budeanu,

Parohia Băile Tuşnad

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.