Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Dr. Máthé István despre Lacul Sfânta Ana: „Vorbim deja despre un lac eutrof, care tinde spre hipertrof, care devine de fapt un heleşteu” | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Agricultură/Ecologie » Dr. Máthé István despre Lacul Sfânta Ana: „Vorbim deja despre un lac eutrof, care tinde spre hipertrof, care devine de fapt un heleşteu”
Dr. Máthé István despre Lacul Sfânta Ana: „Vorbim deja despre un lac eutrof, care tinde spre hipertrof, care devine de fapt un heleşteu”

Dr. Máthé István despre Lacul Sfânta Ana: „Vorbim deja despre un lac eutrof, care tinde spre hipertrof, care devine de fapt un heleşteu”

  • Turismul haotic, nerespectarea şi/sau lipsa unor reguli, a infrastructurii adecvate şi, mai abitir ca acestea la un loc, popularea voluntară cu caras argintiu, au condus la degradarea singurului lac vulcanic din România. În absenţa unor măsuri concrete, Lacul Sfânta Ana – un monument al naturii care rezistă de 10.000 de ani – riscă să ajungă o baltă cu miros respingător

La sfârşitul lunii iunie, erau programate primele acţiuni de îndepărtare a carasului argintiu din Lacul Sfânta Ana, o specie invazivă, a cărei introducere a fost şi rămâne o ameninţare la adresa ecosistemului, cu consecinţe nebănuite de cei care se fac vinovaţi de această acţiune.

Punerea în practică a demersului necesită aprobarea Agenţiei de Protecţia Mediului, iar solicitarea cade în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), împuternicită prin lege cu administrarea zonelor destinate, între altele, protecţiei şi menţinerii diversităţii biologice şi resurselor naturale. Fireşte, cererea trebuie să fie însoţită de un studiu, care să prezinte, pe scurt, starea, problematica şi necesitatea acţiunii, care încă nu este finalizat… 

„ANANP este pe ultima sută de metri la întocmirea studiului, ceea ce înseamnă că foarte curând vor depune cererea de aprobare, iar acţiunea va putea să înceapă”, ne spune Dósa Levente, directorul executiv al Asociaţiei „Szent Anna – Sfânta Ana”.

Peştii ar urma să fie scoşi cu ajutorul unor vârşe, un soi de unelte de pescuit mari şi lunguieţe, fiecare alcătuită dintr-un coş făcut din plasă, cu gura îngustă şi întoarsă înăuntru, în formă de pâlnie. „Vârşele au nişte aripi, care direcţionează peştii în capcană, ei trec printr-un rând de plasă care se subţiază şi ajung într-un fel de coş, tot din plasă, de unde nu mai pot ieşi”, ne povesteşte interlocutorul nostru.

Întârzierea curge în defavoarea Lacului Sfânta Ana

„E mai rău ca în primăvară”, ne spune conferenţiarul universitar doctor Máthé István de la Universitatea Sapientia, Catedra de Bioinginerie din Miercurea Ciuc. El a studiat minuţios acest fenomen, alături de cercetători de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, de la Institutul de Limnologie Balaton din Tihany, Ungaria şi împreună cu ihtiologul Imecs István.

Că lacul se transformă, şi nu în bine, o confirmă numeroasele analize fizico-chimice, algologice, bacteriologice şi microbiologice derulate din 2011 încoace şi cuprinse în studiile elaborate până în prezent despre Lacul Sânta Ana.

Specialistul ne povesteşte că în ultimii ani se constată „o schimbare majoră” în privinţa calităţii apei Lacului Sfânta Ana, dar şi la nivelul speciei dominante de alge.

„Avem o creştere continuă a cantităţii de alge în ultimii 10 ani şi am putut evidenţia şi o schimbare legată de biodiversitatea acestora. Dacă între anii 1941-2017, alga dominantă în lac era o specie de dinoflagelate din genul Peridinium, care se înmulţea mai ales vara, în lunile iulie şi august, dând apei o culoare brun-deschis, din 2017 şi mai evident din 2018 specia dominantă este o algă verde din genul Cosmocladium, care a colorat apa lacului în verde”, a explicat conferenţiarul dr. Máthé István.

Cândva albastră ca cerul senin, limpede şi pură aproape ca apa distilată, în ultimele două primăveri, imediat după topirea zăpezii, apa lacului devine verde şi culoarea ei se intensifică puternic odată cu înmulţirea algelor, în lunile toride. În paralel, începând din 2012 specialiştii au constat şi scăderea remarcabilă a transparenţei apei.

Potrivit măsurătorilor efectuate sub coordonarea profesorului Máthé István, în primăvara anilor 2012 şi 2013 vizibilitatea apei, măsurată cu discul Secchi, era de şase metri, transparenţa ajungând până la fundul lacului. De-a lungul anilor, distanţa până la care se putea vedea în adâncimea apei – „vizibilitatea Secchi”, s-a micşorat considerabil, astfel încât, în primăvara acestui an, după topirea zăpezii, era de sub doi metri.

„Şi a mai scăzut de atunci, acum o săptămână era de 1,2 metri”, a precizat, ieri, dr. Máthé István. „Asta se datorează faptului că sunt din ce în ce mai multe alge. Astfel, lumina nu mai ajunge în adâncime, fotosinteza este inhibată şi, ca urmare, avem din ce în ce mai puţin oxigen dizolvat în apă, ceea ce poate duce la descompunerea în exces a algelor şi vieţuitoarelor din zona de fund a lacului. Şi dacă acest fenomen se amplifică, este probabil să emane miros neplăcut şi să apară spumă pe suprafaţa apei”, a detaliat profesorul.

Conjunctură şi fatalitate

Până nu demult, împrejurimile Lacului Sfânta Ana erau pline de turişti ieşiţi la picnic. În condiţiile în care problema WC-urilor nu a fost şi „nici acum nu este rezolvată în totalitate”, susţin cercetătorii, dejecţiile au ajuns, prin infiltrare, şi în lacul care, altminteri, alimentându-se natural doar din precipitaţii, ar fi fost puţin probabil să conţină cantităţi de azot şi fosfor în exces, substanţe care favorizează înmulţirea algelor.

Carasul argintiu, despre care specialiştii spun că este exclus să fi ajuns accidental în lac, aduşi de „raţele sălbatice de care se agaţă unele specii de peşti”, ci cel mai probabil aruncat intenţionat de pescari, este considerat „cea mai mare nenorocire”. Este o specie care rezistă în condiţii fizico-chimice ale apei şi la concentraţii de poluanţi pe care alte specii nu le pot suporta, supravieţuieşte la valori infime ale oxigenului şi la temperaturi cuprinse între 3 grade Celsius şi 40 grade Celsius. Dar rezistenţa şi dăinuirea acestei specii sunt asigurate şi de înmulţirea care sfidează limitele normalului.

Lanţul trofic al ecosistemului urmează cursul firesc: peştişorii mici se hrănesc cu zooplanctonul, care la rândul său se hrăneşte cu alge, peştele eliminând astfel singurul „duşman” natural al plantelor inferioare din mediul acvatic, care, favorizate de concentraţiile semnificative de azot şi fosfor, se înmulţesc în neştire, modificând calitatea apei lacului.

„Se ştie că anul trecut au fost parcate aproximativ 40.000 de autoturisme la Lacul Sfânta Ana, ceea ce înseamnă în jur de 120.000 de persoane. Credem că este un lucru bun că s-a interzis intrarea maşinilor şi parcarea acestora în crater, că a fost interzis turismul de tip picnic, la fel şi scăldatul. (…) Dacă înainte de 2010, în literatura de specialitate se vorbea despre Lacul Sfânta Ana ca fiind un lac oligotrof, de foarte bună calitate, sau mezotrof, de bună calitate, astăzi constatăm un proces de eutrofizare a lacului. Analizele pe care le-am făcut, cantităţile de alge, reducerea foarte mare a vizibilităţii Secchi ne arată clar că deja vorbim despre un lac eutrof, care tinde spre hipertrof, de cea mai proastă calitate, care de fapt devine un heleşteu”, a afirmat conf. univ. dr. Máthé István.

Înlăturarea grabnică a carasului argintiu din Lacul Sfânta Ana este prima măsură recomandată de specialişti, împreună cu reducerea surplusului de azot şi fosfor, prin promovarea turismului responsabil. Tot ei ne spun că ar fi o utopie să credem că s-ar putea înlătura complet această specie invazivă de peşte din lac, însă reducerea drastică a numărului lor ar permite refacerea zooplactonului, care, hrănindu-se cu alge, ar reuşi să ţină în frâu înmulţirea excesivă a acestora.

„Regenerarea nu va fi un proces rapid şi spectaculos, credem că este nevoie de câţiva ani pentru regenerare. Avem pilda golfului oraşului Keszthely la Lacul Balaton, unde modernizarea staţiilor de epurare, după anii ’80, a redus drastic cantităţile de fosfor şi azot aduse de pârâul Zala, dar scăderea algelor şi îmbunătăţirea calităţii apei au devenit vizibile abia după 7-10 ani”, a conchis dr. Máthé István.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.