Veriga de legătură, mediatorul sanitar! | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 28 septembrie 2021
Home » Societate » Veriga de legătură, mediatorul sanitar!
Veriga de legătură, mediatorul sanitar!

Veriga de legătură, mediatorul sanitar!

Acum câteva zile am cutreierat imaginar, alături de doamna Olimpia Simona Zoga, Cartierul Moglăneşti, cel în care îşi duc traiul majoritatea romilor din municipiul Topliţa. Tânăra Simona aparţine acestei etnii, în mijlocul căreia a revenit după ce a terminat cursurile Facultăţii de Administraţie Publică din Târgu Mureş, aşa cum a revenit şi sora ei, absolventă a Facultăţii de Geografie şi Turism din Cluj-Napoca.

Sinceră să fiu, m-am bucurat să o cunosc şi să discut cu ea despre viaţa celor 870 de persoane, cărora încearcă să le fie de folos în calitatea sa de mediator sanitar, împreună cu o altă doamnă ce provine tot din rândul romilor.

Şi nu e uşor deloc, dar îi place ce face, aşa că, fără să stau pe gânduri, am ascultat-o atent, vizualizând traseul străbătut de ea aproape zilnic…

Cu un ghid bun…

…drumul nu a fost deloc anevoios, mai ales că reperele erau cât se poate de vizibile. Aşa am descifrat că, din totalul celor 870 de oameni, în jur de 170 nu sunt asiguraţi medical, că cei peste 300 de copii, cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani, beneficiază de serviciile unui medic de familie şi că Simona, împreună cu colega ei, fac tot ce pot pentru ca nou-născuţii să fie toţi înscrişi la un astfel de cabinet. Sens în care lunar fac catagrafierea copiilor, îi identifică pe cei ce trebuie vaccinaţi şi discută cu părinţii despre vaccinuri şi importanţa administrării lor, atrăgându-le atenţia că, în cazul în care ar apărea probleme deosebite ce ţin de sănătatea acestora, sau şi mai rău, vor răspunde pentru neglijenţa manifestată faţă de cei mici.

De curând, Simona a avut iniţiativa să meargă la ei acasă cu o înştiinţare scrisă, prin care, pe bază de semnătură, părinţii trebuie să-şi dea acordul că se vor prezenta la medicul de familie pentru a-şi vaccina copilul.

Când am întrebat-o dacă ştiu să semneze, mediatorul sanitar Olimpia Simona Zoga mi-a răspuns astfel: „Semnează cum pot! Important e însă faptul că înţeleg ce trebuie să facă şi fac ceea ce au înţeles!”.

Referitor la procentul de vaccinare a copiilor romi, „sunt şi restanţieri, de multe ori din grupa cuprinsă între 9 luni şi 5 ani”, dar pentru recuperare, înţelegere şi convingere, numărul deplasărilor la domiciliul părinţilor însumează kilometri buni.

Sărăcia predomină…

…şi lipsa de igienă este, după cum o caracteriza Simona, tristă. Degeaba se insistă asupra necesităţii igienei personale sau asupra igienei locuinţei, că nimic nu se schimbă. Dar, ca în toate, există şi excepţii despre care nu voi vorbi acum, pentru că revin la sărăcia care predomină şi întreb: de ce fac aceşti oameni atât de mulţi copii, dacă nu reuşesc să le asigure măcar acele minime condiţii de trai? Nu cumva pentru alocaţia pe care o primesc? „Nu neapărat”, spune d-na Zoga, deşi mărturiseşte că nu are un răspuns clar şi nici un studiu care să evidenţieze procentul de natalitate înregistrat în rândul populaţiei pe care o monitorizează din punct de vedere sanitar. Mai degrabă e tentată să creadă că familiile numeroase sunt specifice etniei romilor, ea însăşi provenind dintr-o astfel de familie. „Şi mama, şi tata au avut fiecare câte şase fraţi, iar noi suntem patru”. În ce fel vor evolua lucrurile sub acest aspect peste câţiva ani, ne-o vor spune poate sociologii sau statisticienii, întrucât, arăta interlocutoarea mea, multe dintre tinerele familii de romi folosesc şi ele metode contraceptive.

O privesc şi o admir pe Simona pentru ceea ce este şi pentru strădania ei de a schimba în bine viaţa membrilor comunităţii din care s-a ridicat. Este căsătorită şi, într-o zi, „cu ajutorul bunului Dumnezeu” va deveni mamă, una probabil model pentru alte fete tinere, aflate la început de drum.

Şi cum în ziua documentării mele în şcolile topliţene se făceau ultimele pregătiri pentru deschiderea noului an şcolar, am rugat-o pe „însoţitoarea mea de drum” să poposim pentru o clipă la cea din Moglăneşti, unde învaţă o parte din copiii familiilor de romi. „Sunt peste 100, din care în jur de 67 în clasele primare, 18 la grădiniţă, în grupa mică, şi alţii 30-31 înscrişi în Programul A doua şansă”.

Din aproape în aproape, am ajuns în punctul în care şi pentru copiii romi…

…suportul material al părinţilor este decisiv!

Asta, desigur, dacă copiii doresc să urmeze un liceu, o şcoală profesională sau chiar o facultate. De pildă, spunea Simona, din generaţia ei, 4-5 persoane au reuşit asta şi la fel s-a întâmplat cu fiecare generaţie ce i-a urmat.

Cât priveşte viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, e greu de dat un pronostic. De ce?! „Pentru că, trebuie ştiut, există romi-conservatori, care nu se abat de la tradiţia şi portul lor, şi romi-românizaţi, cum le spunem noi, care au o altă deschidere spre lume şi o altă dorinţă de a se integra în societate. Ei lucrează la salubritate, într-o fabrică de tricotaje, cu ziua sau chiar în străinătate. Ei doresc schimbarea în bine şi fac tot ce pot pentru asta”. Ceilalţi, mai conservatori, sunt, din câte am înţeles, şi mai săraci.

Cum e cu nunţile copiilor din aceste familii? E adevărat că se căsătoresc la dorinţa părinţilor de la o vârstă foarte fragedă? – am mai întrebat-o pe Simona. Răspunsul a fost afirmativ, cu accent pe faptul că asemenea cazuri sunt din ce în ce mai puţine. „Încercăm să îi convingem că nu e bine să procedeze aşa, dar încă nu pot spune că am şi reuşit pe deplin. Mai grav e că, dacă se ajunge, conform tradiţiei, să se fure fata, atunci încep scandalurile şi, implicit, problemele mai complicate”.

***

Cu gândul la o pereche de copii-miri, de vreo 12-13 ani, o rog din nou pe d-na Zoga să îmi spună care este situaţia cu certificatele de naştere şi cu abandonul nou-născuţilor în spitale. Aşa aflu că ea trece fiecare bebeluş pe o listă şi mai apoi se asigură că el a fost înregistrat la starea civilă şi la medicul de familie, unde va primi vaccinurile. „Sigur, mai sunt şi excepţii de genul certificatelor de naştere deteriorate sau excepţii generate de lipsa actelor celor doi părinţi, situaţie ceva mai complicată, dar care se poate rezolva”.

Legat de abandonuri, „da, există, dar, din fericire, nici acest fenomen nu este foarte frecvent!”.

Înainte de a ne despărţi, îi mulţumesc doamnei Olimpia Simona Zoga pentru că mi-a permis, să zic aşa, să privesc în spatele unei uşi întredeschise, spre a-i putea surprinde pe romi, la ei acasă. E adevărat, nu am văzut probabil decât foarte puţin din ceea ce le este specific, după cum la fel de puţin cred că am înţeles şi despre stilul lor de viaţă, dar nu-i nici o problemă! Într-o zi poate vom străbate împreună, de-a binelea, drumul către cartierul lor şi atunci primul lucru pe care îl voi face, va fi să găsesc o ghicitoare recunoscută în acea comunitate, pe care să o rog să îmi prezică viitorul…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.