Perspectiva, dincolo de muştarul de pe masă… | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 27 noiembrie 2021
Home » Agricultură/Ecologie » Perspectiva, dincolo de muştarul de pe masă…
Perspectiva, dincolo de muştarul de pe masă…

Perspectiva, dincolo de muştarul de pe masă…

Cu o lună de zile în urmă, în Harghita debuta promiţător campania de recoltare a cerealelor. Totul mergea foarte bine şi totul părea să contureze destul de vizibil limita de încadrare în termenul propus, înainte de a se schimba vremea.

Dar n-a fost să fie, pentru că, îmi spunea ing. Török Eugen, directorul executiv al Direcţiei agricole judeţene, ploile aşteptate în sprijinul cartofului au întârziat mult şi când au venit au venit degeaba, că nu mai foloseau la nimic. Aşa se face că, vrând-nevrând, şi recoltatul cerealelor s-a prelungit, lăsând în urmă data de încheiere a recoltării înregistrată acum un an.

La ora la care aceste rânduri văd lumina tiparului, e posibil să se fi intrat în linie dreaptă, grâul strâns de pe cele 12.044 hectare, secara (650 ha), triticalele (700), orzul (250), orzoaica de primăvară (5.928) şi ovăzul (3.710) să fi fost puse, în mare măsură, la adăpost.

O parte din grâu va ajunge la furajare!

Şi dacă din punct de vedere cantitativ producţia de cereale este una care dă satisfacţie, din punct de vedere calitativ grâul pentru panificaţie ridică probleme serioase, situaţie valabilă „atât pentru ţara noastră, cât şi pentru alte ţări afectate de ploile şi temperaturile scăzute din lunile mai, respectiv iunie”.

Astfel, apreciază d-l Török, e posibil ca preţul grâului să scadă foarte mult, să ajungă la un nivel care nu a mai fost atins de vreo opt ani, în Europa şi chiar la nivel mondial!

Încercând să văd totuşi partea plină a paharului, atât cât se poate vedea, mai reţin aici faptul că, în momentul de faţă 1 kg de grâu se vinde, pentru panificaţie, cu 0,55 lei, faţă de 0,74 lei cât a fost în urmă cu un an, iar un alt kilogram, pentru furajare, cu 0,50 lei, preţ care ar putea creşte având în vedere că producţia de porumb din multe zone ale ţării este compromisă din cauza secetei…

Despre paie numai de bine…

Şi asta întrucât, de pe cele 15.586 ha complet eliberate, ele au fost strânse aproape fir cu fir, „ceea ce nu s-a mai întâmplat de mult timp, aşa cum nu s-a întâmplat să mai vedem urme ale focului pus întru’ pârjolirea suprafeţelor ce se doreau a fi repede curăţate”.

Explicaţia are la bază completarea necesarului de furaje grosiere, folosite în fermele zootehnice ca hrană sau ca aşternut; achiziţionarea de maşini pentru balotat şi frica, cea care, după cum se spune, păzeşte bostănăria! Şi frica de a pierde subvenţia de la APIA, sau de a primi o amendă consistentă de la Garda de Mediu pentru poluare, recurgând la soluţia cu pusul focului, se pare că a instituit, măcar parţial, disciplina pe o zonă în care erau destule probleme.

Cartoful, în chinurile facerii…

…a spulberat, dar a şi alimentat, multe speranţe, chiar din perioada de debut a plantării, şi iată de ce: când 75% dintre tuberculi ajunseseră sub brazda trasă pe suprafeţele planificate a-i primi a venit vremea ploioasă şi răcoroasă, lăsând pentru mai târziu introducerea în calcul a celorlalte 25 de procente. După ce timpul s-a stabilizat, cartofii au legat mult, însă excesul de apă acumulat în sol atrăgea atenţia asupra pericolului cu numele de mană. A trecut însă şi asta după ce, de la caz la caz, s-au făcut 4, 5 sau 6 stropiri menite a o pune la respect. Dar, dintr-o dată, „aşa ca un trăsnet, vremea a devenit capricioasă şi alternanţa zilelor reci şi ploioase, cu zilele calde şi secetoase şi-a pus amprenta pe producţie”. Una medie, potrivit prognozei, cifrată undeva în jurul a 16.000 kg/ha, care ar fi arătat cu totul altfel dacă vremea ar fi fost favorabilă culturii şi, desigur, cultivatorilor, în condiţiile în care producătorii mici de cartofi au cam ieşit din decor!

Cu sublinierea că şi la cartofi a început, în zona Ciucului de Sus şi de Jos, recoltarea eu trec la…

…muştarul domnului Török

O cultură aşezată pe vreo 5 hectare ale fermei de familie, singura din judeţ profilată pe producţia de boabe destinată obţinerii muştarului de masă, care avea să le aducă membrilor ei o surpriză nesperată, mai ales că, imediat după primul an, au fost nevoiţi să reducă suprafaţa iniţială din cauza importurilor care au faultat puternic preţul de valorificare.

Au redus, însă au şi păstrat atât cât au considerat că trebuie păstrat, pentru a convinge oamenii că şi muştarul poate fi o alternativă la culturile tradiţionale ale locului, ştiut fiind că în Harghita există chiar o unitate procesatoare care are ca obiect de activitate producerea muştarului de masă.

Acum, în 2016, totul a mers şnur: recoltatul s-a efectuat într-o zi, selectatul boabelor s-a făcut a doua zi, iar vânzarea boabelor, la un preţ foarte bun, s-a făcut integral în a treia zi. Şi nu către beneficiarul cunoscut, ci către fermierii din judeţ, care vor sau trebuie să beneficieze de avantajele îngrăşământului verde. Vor pentru că doar aşa pot obţine subvenţie prin M10, Pachetul 4 – „Culturi verzi”, sau pentru că, preciza şeful DA Harghita, având peste 15 ha, sunt obligaţi să o facă, alocând minimum 5% din suprafaţă acestor culturi.

Cu gândul la câştigul ce poate rezulta dintr-o asemenea practică, încerc să întrezăresc perspectiva dincolo de borcanul de muştar, chiar aici, în judeţ, unde perseverenţa unui specialist susţinut de familie a făcut ca, numai din sămânţa de muştar recoltată în ferma proprie, suprafaţa ce beneficiază de o sursă importantă de nutrienţi asiguraţi de culturile verzi să crească cu încă 300 de hectare pe judeţ. Asta ca să nu mai vorbim de restul avantajelor, directe şi indirecte, pentru fermier…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.