Patrimoniul construit al Borsecului – documentare, valorificare, dialog

decembrie 15, 2023 in Societate

Interviu cu Fazakas Emese, preşedinta Asociaţiei Culturarium

Eveniment organizat de Asociaţia Culturarium, cu sprijinul Consiliului Judeţean Harghita

Patrimoniul, în înţelesul său clasic, reprezintă o moştenire pe care generaţiile viitoare o primesc de la predecesorii lor. Pentru a avea o moştenire de valoare, datoria fiecăruia este de a contribui la conservarea patrimoniului, parte a culturii unei comunităţi, a unui popor.

Majoritatea fondului construit din staţiunea Borsec provine din secolul al XIX-lea şi reprezintă o valoare culturală care se pierde din cauza unor probleme multiple. Totuşi, există încă valori care pot fi salvate, dar acest lucru impune necesitatea unui demers de recuperare, documentare şi conservare.

Fazakas Emese, preşedinta Asociaţiei Culturarium, şi-a stabilit un obiectiv ca prin proiectele derulate de asociaţie să conserve la nivel de imagine patrimoniul arhitectural, elementele vulnerabile ale clădirilor abandonate şi degradate: decoraţiile din traforaje din lemn a galeriilor şi verandelor, stâlpi, jgheaburi, frontoane şi alte execuţii meşteşugăreşti.

În continuare vă invităm să citiţi un interviu acordat de Fazakas Emese, preşedinta Asociaţiei Culturarium.

– Când cineva îşi doreşte să salveze un lucru, un simbol, ceva ce poate fi material sau imaterial, înseamnă că acea persoană are un respect deosebit şi trăieşte pentru cultură. Când v-a încercat pentru prima dată acest sentiment şi cum l-aţi materializat?

– Interesul meu pentru clădiri în general izvorăşte din perioada în care eram eleva Liceului de Artă din Târgu Mureş, istoria artelor fiind una dintre materiile mele preferate. Mai târziu, la secţia sculptură din Cluj, aprecierea mea pentru ceea ce consideram frumos a crescut odată cu realizarea faptului că orice lucru bun necesită atenţie sporită, săptămâni întregi de lucru: documentare, schiţare, machetare, modelare, turnare, finisare, patinare etc. Am început să apreciez orice obiect făcut cu minuţiozitate şi profesionalism, iar petrecând vacanţele acasă la Borsec şi făcând întotdeauna turul clădirilor în paragină, mi-a părut rău văzând cum munca valoroasă a unor meşteri (poate chiar a străbunicului meu, el fiind dulgher în perioada în care se construia masiv) stă să cadă. Totodată, mă fascina şi gândul că pe vremuri cam fiecare proprietar făcea un efort să-şi împodobească casa, folosind motivele care erau la modă pe vremea respectivă, lucrând fiecare element manual, uneori cu scule rudimentare. Cum să nu-ţi fie dragi acei oameni cărora nu numai funcţionalitatea clădirilor era importantă, ci şi aspectul lor estetic? Efortul lor a dat imaginea staţiunii aşa cum o ştim astăzi, iar munca lor reprezintă o valoare care trebuia adusă cumva în lumina reflectoarelor.

Preocuparea pentru clădirile noastre ne caracterizează pe toţi din Asociaţia Culturarium, ideile tuturor au fost puse laolaltă, din care ulterior s-a conturat proiectul pe care l-am coordonat.

– Cine sau ce este Asociaţia Culturarium? Ce obiective are şi care sunt principalele acţiuni derulate şi cu ce rezultate?

– Asociaţia Culturarium este foarte tânără. Cei cinci membri, fiecare şcolit prin alte oraşe şi reîntors mult mai puţin recent pe meleagurile copilăriei, duceau lipsa unor anumite tipuri de activităţi şi, decât să aştepte să facă alţii, s-au apucat ei să contribuie la activităţile şi viaţa culturală a Borsecului.

Avem interese şi aptitudini diverse, deci paleta obiectivelor este şi ea destul de largă: acţiuni culturale, artistice, educaţionale, păstrarea tradiţiilor, sensibilizare privind probleme societale, de mediu, promovarea turistică şi altele.

Ziua Copilului, SlanăFest, tabăra de creaţie pentru copii în colaborare cu Palatul Copiilor din Miercurea-Ciuc, excursie la Tejbánya a elevilor liceului tehnologic local cu sprijinul Consiliului Judeţean Harghita, recital de cântece şi poezii bisericeşti La masa lui Cristos cu sprijinul Fundaţiei Communitas sunt cele mai importante dintre proiectele noastre.

Dans şi muzică tradiţională în Borsec este un proiect în derulare şi se bucură de finanţare tot din partea Consiliului Judeţean Harghita.

Impactul acestor proiecte este uşor de măsurat atunci când publicul este reprezentat de copii – pe faţa lor se poate citi dacă apreciază evenimentele dedicate lor sau nu. Adulţii participă într-un număr mult mai mic la orice eveniment cultural, dar acest lucru nu înseamnă că acestea nu trebuie organizate. Cu paşi mici şi acţiuni diverse sperăm să implicăm mai mult comunitatea.

– Proiectul Patrimoniul construit al Borsecului – documentare, valorificare, dialog, are mai multe obiective. Cum sunt acestea realizate?

– Fotografiile de detalii şi de ansamblu, rezultatele unei munci pe teren a reprezentat primul obiectiv în vederea creării unei baze de date imagistice. Baza de date digitală este accesibilă publicului larg pentru a fi consultată în timpul procedurilor de renovare, dar va putea servi şi ca inspiraţie pentru construcţii noi.

Aducerea fotografiilor în spaţiul public sub forma unei expoziţii a fost al doilea obiectiv, care i-a permis publicului local, dar şi turiştilor să conştientizeze valorile practicilor meşteşugăreşti de odinioară, valoarea estetică reprezentată de acestea şi importanţa integrării imobilelor pentru păstrarea aspectului armonios, unitatea vizuală şi specificităţile de natură arhitecturală ale staţiunii.

Al treilea obiectiv a fost organizarea unei conferinţe pe tema păstrării valorilor arhitecturale specifice staţiunilor balneologice din ţară. Conferinţa a deschis dialoguri utile despre patrimoniu, clădiri istorice nepatrimoniale, urbanistică, importanţa implicării civice şi a condus la schimburi de idei şi experienţă în vederea elaborării unor planuri pe termen lung.

– Cât de importantă este implicarea şi sprijinul factorilor de decizie în conservarea patrimoniului construit, mai ales în locaţii cum este Borsec, o staţiune care pare să renască?

– Acum câţiva ani, reportajele făcute la Borsec au arătat clădiri în paragină, peste care au fost trase nişte plase pentru mascarea urâţeniei construcţiilor respective. În ultimii ani, şi presa a observat cum multe dintre clădiri – fie particulare, fie ale Primăriei – au fost renovate chiar frumos. Nouă ne este foarte clar că patrimoniul construit reprezintă un punct de interes şi în ceea ce priveşte turismul şi ar fi dezirabil ca oricine cu putere de decizie să se implice ferm în conservarea şi valorificarea acestuia.

Aşa cum ne-am dat seama din spusele celor din Băile Govora şi Herculane, ideal ar fi o bună colaborare între administraţia locală, investitori şi proprietari privaţi, dar cadrul de cooperare trebuie să includă atât specialişti, cât şi localnici în unele cazuri.

– Care consideraţi că este vina societăţii în care trăim? Care îi sunt valorile? Ce e de făcut?

– Societatea se schimbă în funcţie de realităţile existente. Haosul anilor ’90 a contribuit la starea în care se află azi unele clădiri, sunt situaţii nerezolvate şi acum: nimeni nu investeşte în clădirile care stau pe terenul altcuiva, de exemplu.

S-a schimbat mult şi modul în care oamenii construiesc. A devenit accesibil orice material, cele cu care este simplu de lucrat, care durează mai mult, care au un coeficient de izolare mai ridicat, care sunt mai ieftine. Problema este atunci când sunt urmărite nişte trenduri sau modele care provin de pe alte meleaguri, nişte importuri de volume, forme care sunt străine locului.

Conştientizarea faptului că nu tot ce este vechi este şi urât, demodat, ţine de educaţia culturală, iar cultura este reprezentată prin acele mituri, poveşti, concepte, narative, valori şi arhetipuri care ajută omul să se autodefinească într-un anumit context, care dau sens şi prin care omul pricepe ce este valoros. Pe acestea trebuie lucrat.

– Unde găsiţi resurse pentru a fi parte a acestui proces? Mă refer aici la resurse interioare, materiale, umane…

– Resursa principală suntem noi, motivaţia noastră. Unele acţiuni ni se par atât de important de realizat, încât acceptăm să lucrăm pro bono: ne simţim bine şi în etapa de pregătire, şi în timpul acţiunii propriu-zise. Dar cum motivaţia nu plăteşte facturile, am depus proiectul la Consiliul Judeţean Harghita, finanţatorul principal, dar am primit ajutor şi din partea Primăriei Borsec, Romaqua Group Borsec, Fontana Spa&Balneo şi Papa la Şoni, pentru care suntem extrem de recunoscători.

– Dacă ar fi să trageţi o concluzie cu privire la activitatea de până acum, care ar fi aceea?

– Subiectul pe care l-am abordat a meritat tot efortul, pentru că a deschis un dialog care, sperăm, va continua şi în viitor. Ar fi ideal dacă s-ar crea un cadru de cooperare la nivelul administraţiei locale şi s-ar stabili strategii pe termen lung. Noi avem o listă lungă de idei privind posibilităţile de dezvoltare ale acestui proiect…

– Transmiteţi-le un gând tinerilor, dar şi decidenţilor care să reflecte cum ar trebui să acţioneze un individ, societatea în ansamblul ei, dar şi instituţiile responsabile de conservarea patrimoniului, pentru ca generaţiile viitoare să aibă ce moşteni şi păstra…

– Ca să păstrăm orice fel de moştenire, în primul rând trebuie s-o cunoaştem, s-o recunoaştem şi să ne pese de ea. La acest capitol educaţia poate contribui. De multe ori este nevoie de intervenţia cuiva „din afară”, de cineva care să atragă atenţia asupra unor aspecte lângă care poate trecem fără să le observăm. Trebuie să fim receptivi la informaţii şi să fixăm un scop comun care să ne dirijeze acţiunile. Trebuie să realizăm că aspectul oraşului este un bun comun şi să contribuim la acesta respectând un set de reguli comune, dacă ele există.

Autorităţile locale sau naţionale ar putea propune facilităţi, moduri de a sprijini persoanele care poate îşi doresc să efectueze intervenţii respectând regulile impuse, dar nu au puterea financiară necesară pentru a o face.

Probabil că ar fi loc pentru elaborarea unor scheme de ajutor modelate pe cazuri specifice ale clădirilor de patrimoniu.

– Cum ne putem responsabiliza pentru ca România să poată fi mândră de patrimoniul construit pe care îl are?

– În primul rând ar trebui trezită conştiinţa publică, iar în al doilea rând ar trebui conştientizat faptul că patrimoniul, cultura şi creativitatea merg mână-n mână şi pot sta la baza dezvoltării, dezvoltare de care este mare nevoie la noi.

Cred că atunci când patrimoniul construit este bine-conservat, bine-exploatat şi clădirile sunt atractive şi active, folosite fie în scop personal, fie în scop comunitar, iar armonia între spaţiul construit şi cel natural există, sentimentul mândriei vine de la sine.

Sursa foto: Pagina de Facebook a Asociaţiei Culturarium