O radiografie economico-socială a judeţului Harghita

martie 2, 2016 in Economic, Societate

În cadrul şedinţei Colegiului Prefectural de luna trecută, Consiliul Judeţean Harghita a prezentat o temă interesantă care a lăsat printre şefii instituţiilor deconcentrate multe semne de întrebare. Este vorba de „Situaţia investiţiilor în judeţul Harghita şi a posibilităţilor de investiţie internă-externă, sprijinirea mediului de afaceri”.

Este, practic, o prezentare a situaţiei actuale a judeţului nostru şi care, pe alocuri, ne pune pe noi, harghitenii, faţă în faţă cu timişorenii.

O populaţie îmbătrânită

Potrivit analizei realizate în 2011, în judeţul nostru erau puţin peste 310.000 de locuitori, majoritatea fiind populaţie rurală – 178.449; în ceea ce priveşte populaţia urbană, aceasta este repartizată astfel: 57.105 mii trăiesc în municipii şi aproape 27 de mii în oraşe.

Un grafic destul de alarmant pentru judeţ este acela care arată că populaţia cu vârsta până în 39 de ani scade dramatic, în timp ce populaţia de peste 40 de ani se află în proces de creştere, datele fiind preluate de la Direcţia Judeţeană de Statistică. Şi tot legat de structura pe vârstă se mai arată că în ultimii 20 de ani populaţia de până în 19 ani aproape s-a înjumătăţit.

Astfel, dacă se ia în considerare o clasificare a ţărilor care spune că cele care au între 14 şi 20% de locuitori cu vârsta de peste 65 de ani sunt ţări cu populaţie îmbătrânită, atunci se poate afirma că judeţul Harghita este unul îmbătrânit, având peste 16% (50.000) de oameni de peste 65 de ani.

La această situaţie s-a ajuns, se precizează de către reprezentanţii CJ Harghita, şi din cauza faptului că nu sunt măsuri clare care să-i determine pe tineri să rămână în judeţ sau chiar în ţară. Lipsesc strategiile de tineret, se vorbeşte de nevoia de a ţine tinerii în ţară, dar sunt puţine măsuri concrete în acest sens în judeţ, astfel că majoritatea tinerilor iau în calcul realizarea unui viitor în afara graniţelor.

Populaţia activă şi cea inactivă

Dacă numărul persoanelor de peste 65 de ani din judeţul Harghita depăşeşte 50.000, cel al pensionarilor se află în jurul a 80.000.

Un lucru pozitiv vine dinspre şomaj, situaţia din octombrie 2015 arătând că rata şomajului din judeţ era de puţin peste 5% (7.183 şomeri), în scădere faţă de 2013.

Pe localităţi urbane, cel mai mare şomaj (în octombrie 2015) era înregistrat în Gheorgheni (peste 4%), urmat de Topliţa (peste 3%) şi Odorhei (aproximativ 2,5%). În Miercurea-Ciuc, şomajul se afla sub două procente.

În ceea priveşte populaţia activă, în judeţul Harghita sunt 59.700 de angajaţi, din care peste 17 mii în sectorul public şi peste 42 de mii în cel privat, salariul mediu, în august 2015, fiind de 1.256 lei.

Pe lângă proporţia dintre populaţia activă şi cea inactivă, un alt domeniu la care judeţul nu stă prea bine este cel al specialiştilor. Şi se precizează în raport: aproximativ 60% dintre şomeri sunt necalificaţi; 2.300 de întreprinderi nu găsesc personal calificat pentru posturile vacante; din cei peste 7.000 de şomeri, 5.000 aveau absolvite doar clasele primare sau gimnaziale; 60% din şomeri au menţionat că nu au fost angajaţi din cauza vârstei.

Implicarea firmelor şi a autorităţilor

Printre firmele judeţene s-a făcut un sondaj care urmărea o eventuală implicare a lor în formarea profesională a tinerilor. În urma acestuia s-au tras o serie de concluzii, şi anume: 66% dintre firme ar ajuta la elaborarea planului formării practice; 55% ar ajuta în recrutare; 79% ar asigura posibilitatea efectuării practicii; 51% ar oferi bursă; 71% ar oferi contract de muncă studenţilor cei mai buni după finalizarea studiilor.

Una dintre condiţiile de obţinere a forţei de muncă care să fie pusă la dispoziţia investitorilor este şi crearea unui protocol de cooperare cu un grup de întreprinzători, cu o şcoală profesională, cu administrarea locală şi judeţeană. Potrivit acestui protocol, grupul de întreprinzători ar trebui să contribuie la lansarea claselor în funcţie de nevoile de pe piaţă, să aibă un delegat în consiliul de administrare al şcolii, să facă propuneri care să fie incluse în formarea profesională teoretică şi practică. Grupul de întreprinzători ar trebui să ajute la recrutare, să primească practicanţi, să organizeze competiţii profesionale, să ofere burse şi contracte de muncă. În acelaşi timp, autorităţile publice ar trebui să acorde suport şcolilor care contribuie la piaţa de muncă locală şi care cooperează cu o organizaţie de întreprinderi care asigură cel puţin o mie de locuri de muncă; să asigure posibilităţi de dezvoltare profesională studenţilor cu un spirit de antreprenor.

O altă nişă care ar trebui avută în vedere ar fi cea a sectorului IT, dar şi altele în care salariile sunt mari. În acest sens se spunea că ar fi utilă înfiinţarea unor facultăţi în judeţ care să le ofere şansa absolvenţilor să obţină job-uri cu salarii bune. Iar o promisiune verbală a venit din partea Universităţii „Babeş-Bolyai”, care ar dori să deschidă o secţie de informatică.

Colaborarea cu alte judeţe şi concluziile trase

În urma unor discuţii avute cu reprezentanţi din alte judeţe din ţară şi străinătate, s-au tras şi câteva concluzii. Iar una dintre acestea ar fi faptul că lipsa unei autostrăzi ar frâna judeţul în dezvoltare, deoarece prima întrebare pusă de un investitor este „la câţi kilometri se află autostrada”.

Aşa o fi, dar lipsa autostrăzii nu i-au împiedicat în dezvoltare nici pe clujeni, nici pe sibieni, nici pe braşoveni, nici pe mureşeni şi nici alte multe zone din ţară.

O altă condiţie a dezvoltării economice prezentată în raport ar fi existenţa mai multor parcuri industriale într-un singur judeţ, în timp ce în Harghita nu există nici unul.

E drept că nu este nici un parc industrial. Dar pentru a realiza un parc industrial ai nevoie de forţă de muncă – calificată şi necalificată – iar un oraş cu nici 40.000 de locuitori nu cred că e în măsură să susţină un asemenea parc. De asemenea, nu trebuie uitată nici întrebarea pe care ar pune-o investitorii: „puteţi asigura, deodată, 50-100 de muncitori calificaţi?”.

Însă, o măsură pe care ar putea să o ia autorităţile locale şi care este recomandată în acest studiu este cea a reducerilor de taxe, de impozite locale, înfiinţarea sistemului ghişeului unic pentru reducerea birocraţiei şi întâlniri ale politicienilor şi ale unor şefi de instituţii cu întreprinzătorii. De subliniat că propunerea reducerilor de taxe şi impozite locale se practică în alte zone, la un schimb de experienţă cu timişorenii Camera de Comerţ de pe Bega spunând că nu le vine să creadă că în Harghita nu sunt asemenea facilităţi pentru investitori.

În continuare, raportul realizează o prezentare a situaţiei din Timişoara, unul dintre cele mai dezvoltate oraşe din ţară. Dar până să visăm că ne-am putea apropia de municipiul de pe Bega ne sunt oferite lipsurile din judeţ: infrastructura (autostrada); forţa de muncă calificată; pachete de atragere pentru investitori; investiţiile străine care sunt din ce în ce mai puţine.

Pentru lansarea economiei în judeţ se propune ca pe viitor să se organizeze conferinţe economice, achiziţii directe, monitorizarea proiectelor, licitaţiilor achiziţiilor publice, realizarea de cursuri de pregătire, oferirea de informaţii utile şi oportunităţi de investiţii etc.

Iar, în final, se vorbeşte despre scopul şi atribuţiile pe care ar trebui să le aibă Agenţia de Dezvoltare din Harghita. Printre acestea amintim: stimularea investiţiilor în judeţ; promovarea în cadrul administraţiilor publice locale a măsurilor care facilitează atragerea investitorilor; dezvoltarea relaţiilor de înfrăţire cu judeţele din ţările de unde vin investitorii; promovarea posibilităţilor din turism şi agricultură; elaborarea planurilor de înfiinţare a parcurilor industriale şi de incubatoare de afaceri.

LIVIU C.