Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
La Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, în anul 2021, în cadrul proiectului „Promovarea identităţii naţionale româneşti prin lucrări reprezentative”, cofinanţat de Secretariatul General al Guvernului, a văzut lumina tiparului lucrarea Românii din fostele scaune secuieşti (secolele XVI-XXI). Atestări documentare, conscripţii, statistici, recensăminte, de Ioan RANCA, Vasile LECHINŢAN şi Ioan LĂCĂTUŞU.
Primele două volume referitoare la românii din scaunele Mureş şi Giurgeu au apărut sub semnătura eruditului arhivist şi istoric Ioan Ranca din Tg. Mureş, iar documentarea pentru volumele referitoare la scaunele Odorhei şi Treiscaune a fost continuată de Ioan Ranca împreună cu regretatul istoric clujean Vasile Lechinţan şi arhivistul Ioan Lăcătuşu din Sf. Gheorghe.
Volumul de faţă cuprinde informaţii din conscripţii (din perioada 1614-1820) şi recensămintele de stat (din perioada 1850-2011) pentru scaunele Odorhei şi Treiscaune şi informaţii din conscripţia din anul 1820 şi din recensămintele de stat (din perioada 1850-2011) pentru scaunele Mureş, Ciuc, Giurgeu şi Casin.
În acest fel, lucrarea oferă o viziune generală asupra evoluţiei (involuţiei) demografice a populaţiei româneşti din arealul studiat, în ultimele 4 secole, punând în evidenţă, pe baza unor surse documentare riguroase, marile pierderi etnice suferite de românii din această parte de ţară.
Editura Eurocarpatica mulţumeşte tuturor celor care au contribuit la apariţia acestei lucrări de referinţă privind istoria românilor din fostele scaune secuieşti: membrii familiei Ioan Ranca – profesorul Mihai Ranca şi medicul Mihaela Stan, colaboratorilor Marius Dănilă, Ana Dobreanu şi Ciprian Hugianu, tehnoredactorilor Erich Mihail Broanăr şi Ciprian Hugianu, lectorului-corector Tatiana Scurtu, Direcţiilor Judeţene de Statistică ale judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş şi, nu în ultimul rând, Secretariatului General al Guvernului României.
Până la oferirea posibilităţii de lecturare a volumului pe site-ul bibliotecii virtuale Eurocarpatica, publicăm în presa locală o succintă prezentare a lucrării, în mai multe episoade.
***
Importanţa cercetărilor privind istoria românilor din fostele scaune secuieşti de pe teritoriul actual al judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş constă în conştientizarea opiniei publice asupra trecutului unei zone din centrul României în care, alături de secui/maghiari şi de alte etnii, românii, deşi numeric minoritari, au contribuit la stabilitatea echilibrului de armonie interetnică, la civilizaţia materială şi spirituală a zonei. Problema este de mare actualitate, în condiţiile în care procesul de asimilare etnică a românilor din zonă continuă, atât pe cale naturală (accentuată de evoluţiile mişcării migratorii în contextul situaţiei postdecembriste din societatea românească, cât şi a contextului geopolitic european), cât şi a demersurilor întreprinse în scopul înfăptuirii dezideratului politic al autonomiei pe criteriul etnic maghiar în aceste judeţe promovat de liderii politici şi civici ai formaţiunilor maghiare, cu sprijinul Budapestei.
Importanţa acestui demers al cercetărilor trecutului românesc în fostele scaune secuieşti a fost prevăzută, cu o premoniţie demnă de toată lauda, de savantul clasicist clujean, apologet al problemei, I.I. Russu, şi continuată de discipolii săi, în primul rând de distinşii arhivişti şi istorici Ioan Ranca din Tg. Mureş şi Vasile Lechinţan din Cluj-Napoca; lucrarea de faţă se încadrează în şcoala istorică fundamentată de marele savant şi discipolii săi.
Cartea îşi propune să prezinte documentar şi statistic în special fenomenul demografic românesc în zona actualelor judeţe Covasna, Harghita şi Mureş, pe baza lustrelor, conscripţiilor, urbariilor, statisticilor şi recensămintelor, dar şi a altor surse documentare din arhive şi biblioteci.
Volumul încorporează rezultatele unei munci de peste patru decenii a fiecărui autor în parte, constând în parcurgerea documentelor scrise în limbile maghiară, latină şi germană, inclusiv a peste 450 de fascicole reprezentând conscripţiile nominale ale populaţiei aservite, iobagi şi jeleri români, din tot atâtea sate din sud-estul Transilvaniei; la acestea se adaugă rezultatele cercetărilor întreprinse de „Grupul de la Sfântu Gheorghe”, respectiv actualele instituţii, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita.
Continuând preocupările distinşilor săi înaintaşi, David Prodan, Ion I. Russu şi Ştefan Pascu, istoricul şi arhivistul Ioan Ranca a cercetat cu migală şi scrupulozitate, ca nimeni altul, problematica antroponimelor românilor din fostele scaune secuieşti, în cadrul unui proiect amplu, care, în final, urma să se materializeze în 4 volume. Au apărut doar două, respectiv: „Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii”, vol. I, Scaunul Mureş şi Vol. II, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin. Documentarea pentru volumele referitoare la românii din scaunele Treiscaune şi Odorhei a fost continuată de Ioan Ranca împreună cu Ioan Lăcătuşu, dar nefinalizată din cauza înrăutăţirii stării de sănătate a eruditului istoric din Tg. Mureş.
Cele două cărţi dedicate românilor din scaunele Mureş, Ciuc, Giurgeu şi Casin sunt lucrări grele şi anevoioase, realizate de un singur om, depunând o adevărată muncă de Sisif, migăloase şi deloc atractive, ocolite chiar şi involuntar de cercetători. Volume de o asemenea factură şi complexitate sunt de regulă elaborate de institute specializate.
La rândul ei, Ioana Cristache-Panait a publicat, în continuare, „alte mărturii ale originii etnice româneşti a aşezărilor din sud-estul Transilvaniei” şi alte documente despre prezenţa şi circulaţia cărţii bisericeşti în acest areal (Studiile din Românii şi secuii de I.I. Russu şi anuarele Angvstia). Academicienii Ioan Aurel Pop, Nicolae Edroiu, Ioan Bolovan şi istoricii Cornel Sigmirean, Elena Mihu, Ana Grama, Mihai Racoviţan, Virgil Pană, Ana Hancu, Beatrice-Milandolina Dobozi, Dorel Marc, Liviu Boar, Ana Dobrean ş.a., preoţii profesori acad. Mircea Păcuraiu, Alexandru Moraru, Ilie Moldovan, Dorel Man, precum şi alţii au semnat lucrări ce pun în evidenţă noi informaţii documentare despre continuitatea românilor, despre istoria bisericilor ortodoxe şi greco-catolice, a şcolilor confesionale, cât şi evoluţia secuizării românilor din Arcul intracarpatic.
Cunoaşterea schimbărilor demografice intervenite în structura etnică şi confesională a tuturor localităţilor din Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, este înlesnită în prezent de punerea în circulaţie în limba română a datelor recensămintelor efectuate pe teritoriul Transilvaniei, începând cu anul 1850 şi terminând cu anul 1941, prin grija cercetătorilor Catedrei şi Laboratorului de Sociologie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub coordonarea prof. univ. dr. Traian Rotariu şi prin lucrările semnate de cercetătorul budapestan Varga E. Árpád.
O analiză complexă a structurii etnice şi confesionale a comunităţilor româneşti din judeţele Covasna şi Harghita este redată în teza de doctorat cu tema Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita (teză de doctorat susţinută la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub conducerea ştiinţifică a prof. univ. dr. Traian Rotariu), autor Ioan Lăcătuşu, lucrare apărută la Editura Universităţii „Petru Maior”, Tg. Mureş, 2008.
În acelaşi timp, sub semnătura autorilor Vasile Lechinţan, Ioan Lăcătuşu şi Violeta Pătrunjel, în anul 2003 a apărut la Editura Grai Românesc din Miercurea Ciuc, cu binecuvântarea şi implicarea PS Ioan Selejan, episcopul Covasnei şi Harghitei, azi mitropolit al Banatului, volumul de sinteze monografice „Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură”, volum care cuprinde informaţii detaliate din conscripţiile şi recensămintele vremii, prezentate pentru fiecare localitate în parte.
După decembrie 1989 au fost elaborate mai multe lucrări de licenţă, de masterat şi grad didactic şi au fost finalizate cu succes peste 20 de teze de doctorat, având ca temă aspecte ale istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti din sud-estul Transilvaniei, având următoarele subiecte: Românii din scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al XIX, autor Liviu Boar,Editura Universităţii „Petru Maior”, Târgu Mureş, 2004; Comunităţi etnice şi elite locale în Covasna şi Harghita, autor Codrina Şandru, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2007; Aspecte etnoculturale specifice zonei Topliţei şi Mureşului, autor Dorel Marc, Teză de doctorat, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2009 (teză publicată în volumele Evoluţia habitatului tradiţional în zona Topliţei Mureşului Superior (sec. XVII-XX), Editura Ardealul din Tg. Mureş, 2009 şi Structuri ocupaţionale tradiţionale în zona Topliţei Mureşului Superior, Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2010 (în cadrul colecţiei Bibliotheca Historica); Administraţia publică teritorială, autor Codrin Dumitru Munteanu, Editura „Universul Juridic”, colecţia Monografii, Bucureşti, 2011; Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita (1850-1918), autor Nicoleta Ploşnea, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2012; Biserica Ortodoxă din estul Transilvaniei după cel de-al Doilea Război Mondial, autor Costel-Cristian Lazăr, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2013; Românii din fostele scaune secuieşti în Revoluţia de la 1848-1849, autor pr. Sebastian Lucian Pârvu; Sud-estul Transilvaniei în perioada 1900-1914. Studiu socio-politic, dr. Ana Dobreanu, Universitatea Craiova, 2013 ş.a. Zecile de comunicări ştiinţifice prezentate la manifestările cultural-ştiinţifice, organizate în cele 3 judeţe, după decembrie 1989, au fost publicate în anuarele Marisia, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”, Târgu Mureş, Angvstia, Sangidava şi Acta Carpatica.
În această perioadă, în ultimii peste 30 de ani, au apărut numeroase lucrări referitoare la sud-estul Transilvaniei din perspectiva istoriografiei maghiare, redactate în spiritul cunoscutelor teze referitoare la contestarea realităţilor istorice româneşti. Este mai actuală ca oricând remarca lui I.I. Russu despre „tendinţele marcante în istoriografia maghiară, din epoca dualistă şi din perioada interbelică, înspre o minimalizare a ponderii şi rolului populaţiei româneşti din părţile secuieşti, înspre o justificare prin mijloace ştiinţifice a unor interese politice de dominaţie şi deznaţionalizare”. Această politică „ştiinţifică” este continuată cu mai multă insistenţă şi în prezent.
Noile lucrări referitoare la istoria secuilor sau a „Ţinutului Secuiesc”, redactate de autori maghiari, cu sprijinul Academiei Maghiare de Ştiinţe, precum şi manualul de Istoria Secuimii editat de Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna, în anul 2012, continuă să prezinte istoria unui „Ţinut Secuiesc” exclusiv maghiar/secuiesc, fără să citeze lucrările referitoare la românii din secuime; problema maghiarizării românilor din zonă este trecută cu vederea, minimalizată sau prezentată ca un proces firesc, natural, interferenţele româno-maghiare nu se bucură de atenţia cercetătorilor maghiari, lucrările de istoria secuilor sunt redactate în scopul de a constitui argumente pentru dezideratul politic actual: obţinerea autonomiei pe criteriul etnic. Istoriografia maghiară trece sub tăcere intensele legături ale secuilor în istorie – datorită vitregiei condiţiilor de viaţă din zonă – cu românii din toate provinciile istorice româneşti. Sunt puţine studiile referitoare la dimensiunile mişcării migratorii de-a lungul timpului, de o parte şi alta a Munţilor Carpaţi.
Abordările teoretice maghiare referitoare la „Pământul secuiesc” sunt continuate şi completate cu preocupări sistematice în planul acţiunii politice, civice şi culturale.
Volumul de faţă este structurat astfel:
Comunităţilor româneşti din scaunele Mureş, Ciuc, Giurgeu şi Casin, cărora le-au fost prezentate pe larg, în volumele anterioare, informaţii referitoare la antroponimele româneşti din conscripţii, în volumul de faţă li s-au adăugat doar date privitoare la români, preluate din conscripţia urbarială din anii 1819-1820 şi informaţii statistice cuprinse în recensămintele populaţiei din perioada 1850-2011.
Pentru fiecare comunitate românească din scaunele Odorhei şi Treiscaune, păstrând formatul din volumele dedicate românilor din scaunele Mureş, Ciuc, Giurgeu şi Casin, în volumul de faţă sunt prezentate informaţii referitoare la antroponimele româneşti din conscripţii din perioada 1614-1848 şi datele statistice cuprinse în recensămintele populaţiei din perioada 1850-2011.
În acest mod, pentru toate cele patru foste scaune secuieşti, apoi comitate (judeţe): Ciuc, Mureş, Odorhei şi Treiscane, azi judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sunt reconstituite comunităţile româneşti, precum şi evoluţia (în majoritate, involuţia) demografică a acestora. Informaţiile referitoare la românii din scaunele Ciuc, Giurgeu, Casin şi Mureş, pentru perioada 1614-1820, care nu se regăsesc în volumul de faţă, pot fi consultate în volumele Ioan Ranca, Românii din Scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii Vol. 1: 1699-1821. Scaunul Mureş, Editura Ciubăncan, Cluj-Napoca, 1995; Românii din Scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii, Vol. II Scaunul Ciuc, Giurgeu, Casin, Editura Pax Historica, Târgu Mureş, 2020, volume postate pe platforma Bibliotecii digitale Eurocarpatica (www.eurocarpatica.ro).
Lucrarea de faţă cuprinde o Notă asupra ediţiei, un capitol „In memoriam” dedicat istoricilor Ioan Ranca şi Vasile Lechinţan, prefeţe, cuvinte înainte şi postfeţe la volumele I „Scaunul Mureş…” şi II „Scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin…” de Ioan Ranca, o Bibliografie selectivă abreviată, capitolele privind: Românii din scaunul Odorhei în antroponimele din conscripţii şi recensămintele vremii (1616-2011), Românii din scaunul Treiscaune în antroponimele din conscripţii şi recensămintele vremii (1616-2011), Românii din scaunul Ciuc în conscripţia urbarială de la 1820 şi recensămintele vremii (1820-2011), Românii din scaunul Mureş în conscripţia urbarială de la 1820 şi recensămintele vremii (1820-2011), precum şi anexe.
Pentru scaunele Odorhei şi Treiscaune, în lucrare sunt analizate principalele realităţi demografice surprinse în conscripţiile şi recensămintele efectuate în perioada 1614-2011 şi în surse demografice bisericeşti ortodoxe şi greco-catolice, până la recensământul din anul 1850, iar pentru scaunele Ciuc şi Mureş doar informaţiile din perioada 1820-2011.
Pentru comunităţile româneşti, din cele patru scaune menţionate, sunt prezentate pe larg datele din conscripţia urbarială de la 1820, cunoscută sub numele comisarului regal coordonator al operaţiunii – Cziraki Antal, precum şi datele oferite de recensămintele populaţiei întocmite de autorităţile de stat îndrituite din perioada 1850-2011.
Dr. Ioan Lăcătuşu
Ing. Ciprian Hugianu
