Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (3)Opinia unui redegist: „În România este linişte, dar în ţara mea nimeni nu mai munceşte, e un haos de nedescris” | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 22 ianuarie 2023
Home » Societate »
Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (3)
Opinia unui redegist: „În România este linişte, dar în ţara mea nimeni nu mai munceşte, e un haos de nedescris”
<h5><i>Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (3)</i></h5>Opinia unui redegist: „În România este linişte, dar în ţara mea nimeni nu mai munceşte, e un haos de nedescris”

Dosarele revoluţiei desecretizate de SRI (3)
Opinia unui redegist: „În România este linişte, dar în ţara mea nimeni nu mai munceşte, e un haos de nedescris”

  • Un inginer din Ciuc îşi rupea cămaşa de revoluţionar ce era, înjurându-i pe români că nu reacţionează. Doar că ÎN ACEL MOMENT Ungaria era practic sub ocupaţia Armatei Roşii, cei 100.000 de ostaşi începând să se retragă abia în 1990. România îi expediase pe ruşi acasă încă din anul 1958

Pentru a avea o idee ce făcea Securitatea cu câteva zile înainte de 22 decembrie, dăm câteva exemple. În 17 decembrie 1989, cei din Braşov raportează situaţia cetăţenilor străini cazaţi în obiectivele turistice de pe raza judeţului: Cioplea – 36 din URSS; mai apar 4+4 din URSS la alte două hoteluri, în total 44. Asta e o ciudăţenie, ruşii erau foarte mulţi în raport cu alţii (13 din Spania, 11 din Ungaria, 4 din Iran, 8 din Polonia etc.) şi se aflau în România cu aproape o lună înainte de Crăciunul ortodox pe stil vechi, când veneau de obicei.

Altă informaţie reflectă veşnica dihonie românească: emigraţia din Marea Britanie (organizaţia FREE Romania) a convins BBC să nu mai facă al doilea episod dintr-un film turistic despre Poiana Braşov, sub motivul că „se face prea mare propagandă României”.

Într-o notă privind activităţile desfăşurate de fosta Securitate Judeţeană Harghita în perioada 15-22 decembrie 1989, se spune: „S-au derulat măsuri intensificate de supraveghere a activităţii desfăşurate pe teritoriul judeţului de cadre şi agenţi ai serviciilor străine de informaţii, precum şi de cetăţeni străini, suspecţi de apartenenţă la acestea şi existenţi în zonă în acel interval. Măsuri similare s-au derulat şi cu privire la legături ale acestora din rândul cetăţenilor autohtoni”. După cum ne-am obişnuit, harghitenii strălucesc prin stilul lapidar.

O informare a Securităţii Bacău relatează desfăşurarea unei percheziţii la un poet din Tg. Ocna, de unde s-a confiscat manuscrisul a 6.440 de versuri „cu un conţinut tendenţios”, dispunându-se distrugerea acestuia. Nu ştim dacă au mai avut timp să distrugă manuscrisul şi nici n-am reuşit să-l identificăm pe poetul în cauză (reamintim că toate numele din cele 13 volume sunt anonimizate).

Securitatea semnala totodată vizita unei delegaţii din Canada la Avicola Bacău, unde una dintre persoanele delegaţiei se interesa de detalii tehnice privind obţinerea unor specii de curci cu productivitate sporită, la care achiesa şi ambasadorul Canadei, prezent în delegaţie.

Securitatea Bihor confiscă de la un cetăţean de naţionalitate maghiară 3 volume din controversata Istorie a Transilvaniei editată la Budapesta şi 20 de reviste cu materiale aparţinând ofensivei revizioniste a ţării vecine. Un cetăţean ungar a fost prins cu o scrisoarea iredentistă redactată de un locuitor din Gheorgheni, Harghita; se descriu numeroase acţiuni de „influenţare pozitivă”, fiind vorba atât de români predispuşi la acţiuni protestatare, cât şi despre maghiari cu atitudini iredentiste, care „proferau injurii la adresa poporului român şi a RS România”.

Securitatea Bistriţa-Năsăud se preocupa de 33 de cetăţeni români fugiţi recent în Ungaria, dintre care unii s-au angajat „în acţiuni ostile statului nostru”, dar şi de un ceapist din Archiud, care, în prezenţa colegilor de lucru, „a încercat să conteste legitimitatea apartenenţei Transilvaniei la ţara noastră, şi-a manifestat dispreţul faţă de români pe considerentul că el este ungur”.

Se aveau permanent în vedere ambasadele occidentale, aşa cum procedau de altfel şi adversarii noştri de atunci. O notă insera toate activităţile protocolare organizate de diplomaţii occidentali în perioada 11-17 decembrie 1989, iar alta relata că „în a doua jumătate a zilei de 21 decembrie, mai mulţi diplomaţi de la ambasadele Angliei, Franţei, RF Germaniei, Italiei, SUA, Greciei, Spaniei, Olandei şi altele au părăsit în mod repetat sediile misiunilor diplomatice, deplasându-se în zonele de desfăşurare a evenimentelor, unde au foto-filmat aspectele observate. Este de evidenţiat că ataşaţii militari adjuncţi la Ambasada Franţei au intrat în rândul demonstranţilor din faţa Hotelului Intercontinental”. Tot acolo s-a aflat şi „ambasadorul Olandei, care a dat mai multor persoane numărul de telefon 33.25.27 de la reşedinţa sa, solicitându-le să-l sune, pentru a-l informa cu desfăşurarea în continuare a lucrurilor”.

Foarte multe informaţii redau reacţiile cetăţenilor vizavi de evenimentele de la Timişoara, unele pro, altele contra. Din Miercurea-Ciuc este reţinută opinia unui fost condamnat de etnie maghiară, care afirma că „pentru reuşită ar trebui ca astfel de revolte să aibă loc în mai multe locuri deodată, pentru că atunci nu vor putea fi înăbuşite. Trebuie folosit prilejul vizitei conducerii de partid şi de stat în Iran”, iar din Covasna, un mic meseriaş era „bucuros de ce se întâmplă la Timişoara. Regret că nu pot fi acolo, dar aştept momentul când acţiunea se va extinde şi la noi”.

Securitatea Judeţeană Alba sesiza că se observă tendinţa cadrelor maghiare, la obiectivele economice de interes naţional, „de a ocupa funcţii de conducere şi apoi favorizarea celorlalţi etnici maghiari” Totodată, acestea „manifestă aproape în totalitate o atitudine de aprobare tacită a propagandei duşmănoase ce se desfăşoară împotriva ţării noastre”.

N-ar fi de omis faptul că, referitor la evenimentele din Timişoara, acelaşi inspectorat judeţean folosea în 20 decembrie 1989, vizavi de comentariile populaţiei, formulări de genul: „acţiunile anarho-protestatare desfăşurate zilele trecute la Timişoara, adoptând o poziţie ostilă orânduirii noastre socialiste”.

Securitatea aduna informaţii despre oamenii care se exprimau, într-un fel sau altul, în favoarea „schimbărilor” ce se petreceau în conducerile partidelor comuniste din jurul României, mulţi maghiari „din judeţele Covasna, Harghita şi Satu-Mare au făcut interpretări tendenţioase cu privire la hotărârea majorării burselor studenţeşti”, în ideea că studenţii au fost aceia care au declanşat acţiuni în Polonia, Cehoslovacia şi Bulgaria, iar a lor noştri li s-a pus „pumnul în gură cu această majorare”. Un inginer din Miercurea-Ciuc, cu nume anonimizat, spunea că „poporul român este o adunătură de inculţi lipsiţi de civilizaţie. Dacă actuala conducere le-ar da şi mâncare suficientă, nu ar avea de ce să se mai teamă. Este un popor mizerabil, deoarece şi acum, când toate naţiunile civilizate au trecut la transformări radicale, el nu a reacţionat în nici un fel”. Aţi văzut ce vână de revoluţionar aveam în frumosul nostru municipiu reşedinţă de judeţ? Omul uita cu desăvârşire că la acea oră Ungaria era sub ocupaţia Armatei Sovietice, aflată acolo din 1944. Retragerea celor 100.000 de militari sovietici a început abia la 12 martie 1990, fiind nevoie de 35.000 de vagoane pentru a transporta tot arsenalul rusesc. Ultimul contingent al Armatei Roşii a plecat din România la 17 august 1958. Fiecare om cu subiectivismul său, dar e prea de tot să confunzi în aşa hal realităţile…

Mulţi „turişti” îi contactau pe greco-catolici, penticostali, protestanţi şi catolici, dar şi membri ai unor organizaţii caritabile, instigând „la acţiuni anarho-contestatare vizând destabilizarea climatului intern”. Interesant este că Securitatea găsea şi străini cu opinii convenabile regimului: un redegist aflat la Rovinari pentru asistenţă tehnică arăta că „în România este linişte, dar în ţara mea nimeni nu mai munceşte, e un haos de nedescris, iar economia a ajuns într-o stare deplorabilă”, iar un sovietic sosit la Nicolina Iaşi pentru recepţia unor produse opina că „este bine că România are o poziţie fermă acum când, practic, majoritatea conducerilor din ţările socialiste cedează, încercând să depăşească greutăţile prin mişcări reformatoare, fără rezultate pozitive, întrucât situaţia continuă să se agraveze”.

Într-o notă-bilanţ se accentuează că „serviciile speciale străine, fără nici o excepţie, dar îndeosebi cele ale statelor membre NATO, Comunităţii Economice Europene, Japoniei şi Israelului, subordonându-se concepţiei spionajului total, şi-au sporit substanţial preocupările pentru a realiza pătrunderi informative în sectoare importante ale activităţii politice, militare, economice, tehnico-ştiinţifice şi sociale româneşti”.

Ce ştiu din surse de după revoluţie este că vizitele sau trecerile prin Harghita ale membrilor Ambasadei Ungariei şi Olandei erau atât de insistente şi agresive încât în apropierea lui decembrie 1989 ofiţerii diviziunii anti-KGB îi secondau bară la bară, la vedere, astfel că cei în cauză nu mai puteau lua legătura cu persoanele de contact din teren. Se ştie că, în scenariul prăbuşirii comunismului, România fusese repartizată Olandei şi Franţei, ale căror organe informative erau extrem de active pretutindeni. Pare-se că Olanda mai crede că lucrurile sunt valabile şi astăzi.

Şi, dacă tot am ajuns la prietena noastră Austria, Securitatea informa în 20 decembrie că ministrul austriac de interne a afirmat într-un interviu că ambasadoarea Austriei la Bucureşti va fi rechemată la Viena, iar „Austria va întrerupe toate relaţiile economice cu România”.

Le-a întrerupt aşa de frumos că astăzi joacă tontoroiul pe circa o treime din resursele ţării, obţinute aproape gratis. De aia trebuia să ne democratizăm, că de la Ceauşescu şi Securitate n-ar fi căpătat nimic… (Va urma)

Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.