De la secretar la pensionar: Satisfacţii şi mari nemulţumiri | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 22 septembrie 2021
Home » Societate » De la secretar la pensionar: Satisfacţii şi mari nemulţumiri
De la secretar la pensionar: Satisfacţii şi mari nemulţumiri

De la secretar la pensionar: Satisfacţii şi mari nemulţumiri

Asistăm de ani buni la o adevărată invazie a delincvenţilor în viaţa politică. Aceştia au secătuit România şi au facilitat plecarea în străinătate a foarte multor români – şi ne plângem că nu mai avem meseriaşi în ţară • Olguţa Vasilescu nu cunoaşte propria atribuţie ca ministru. Este depăşită de evenimente • Ce face preşedintele Organizaţiei pensionarilor PSD Harghita? El trebuie să intervină legal la conducerea partidului pentru cei pe care-i reprezintă

 

L-am cunoscut pe domnul Vasile Vancu Almăşan chiar la locul său de muncă, la primărie, în anul 1998, în funcţia de secretar al oraşului Topliţa, pe atunci.

Despre modul în care şi-a făcut datoria în relaţiile directe şi indirecte cu locuitorii oraşului nu este necesar să amintesc.

Cei care îl cunosc spun că este un om care a ştiut şi ştie ce vrea, experienţa acumulată în domeniu ajutându-l să prevadă problemele comunităţii. Fiind dotat cu o mare capacitate de analiză şi sinteză, a găsit aproape de fiecare dată soluţiile optime legale la problemele concrete întâlnite.

Apropierea de oameni, calitatea de a-i asculta, de a le rezolva problemele şi a-i îndruma pe calea legală, de a fi permanent receptiv şi în cunoştinţă de cauză sunt tot atâtea virtuţi care l-au reprezentat şi îl reprezintă pe fostul secretar al municipiului Topliţa, Vasile Vancu Almăşan.

Un fapt relevant este că niciodată nu s-a lăsat bătut, fiind un adevărat luptător pentru adevăr şi un om al legii, cum se spune.

– Domnule Vasile Vancu Almăşan, într-un alt articol aţi amintit despre importanţa şi complexitatea funcţiei de secretar al unei unităţi administrativ-teritoriale…

– Eu, în funcţia de secretar al Topliţei, am fost şi am rămas un om al legii, prezenţa mea în această funcţie trebuind să fie înţeleasă ca un act de mare răspundere faţă de comunitate, de angajament responsabil. Pentru a fi înţeles mai bine, doresc să prezint celor interesaţi un scurt istoric al funcţiei secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

Funcţia de secretar reprezintă o instituţie tradiţională de o importanţă aparte, atât în administraţia publică românească, în Uniunea Europeană, cât şi în întreaga lume. Este o denumire apărută în secolul al IV-lea î. Hr., între primii care au fost numiţi „secretari” a fost şi profesorul şi învăţatul Aristotel, care era considerat ca un „secretar al naturii”, datorită variatelor sale cunoştinţe enciclopedice din domeniul istoriei, retoricii, metafizicii, geografiei, ştiinţelor naturii şi altele. Ca funcţie administrativă a apărut tot în acea perioadă, în Atena anilor 430- 460 î.Hr., în procesul organizării instituţiilor democratice în această cetate.

Este cunoscut faptul că Atena a fost prima cetate organizată pe principii democratice, cu o constituţie bine fundamentată, care permitea accesul oricărui cetăţean la funcţii importante din cetatea-stat, unde se asigura o rotire a celor care conduceau treburile obştii, fiind impuse şi anumite condiţii de vârstă, cetăţenie şi altele. Principalele instituţii democratice ateniene erau: Adunarea Poporului; Consiliul celor cinci sute (organism considerat prima magistratură, care avea rolul de a pregăti decretele adunării, hotărârile acesteia, dar şi de a aplica deciziile, având o funcţionalitate cu caracter permanent, asigurat printr-un comitet de conducere, format din 9 membri, la care se adăuga un secretar. Acesta este momentul în care apare ca funcţie de stat, cea de secretar. Această funcţie o regăsim şi în altă cetate-stat, Florenţa anilor 1400-1600, când cunoscutul cărturar Machiavelli a fost angajat la a doua cancelarie, cu însărcinarea de a rezolva problemele interne ale acesteia, încredinţându-i-se şi funcţia de secretar al celor zece. Este de notorietate faptul că la Florenţa erau angajaţi în slujbe politice „oameni învăţaţi, pătrunşi de cultura clasică, unii care să ştie să scrie elegant latineşte şi să facă discursuri elocvente.”

Această funcţie o găsim în toate perioadele dezvoltării societăţilor. De exemplu renumitul Winston Churchill, politician britanic şi prim-ministru al Marii Britanii, recunoscut printre cei mai mari oameni de stat ai secolului XX, la începutul carierei a fost secretar al statului, după care a devenit Primul Lord al Amiralităţii, îndeplinind în continuare şi funcţia de secretar. Regăsim această funcţie în toate conducerile organismelor internaţionale, de la secretarul general al ONU,la fostele şi actualele partide politice.

– Ţinând cont de importanţă, ce pregătire implică funcţia de secretar?

– Indiferent de nivelul pe care îl ocupă în administraţia centrală de stat, de exemplu ministru secretar de stat, în administraţia de la nivel judeţean, secretar al judeţului sau locală, secretar al comunei, oraşului, municipiului, această funcţie solicită o pregătire deosebită în toate domeniile de activitate, secretarul trebuind să cunoască bine legislaţia din fiecare domeniu de competenţă a acestuia. Tocmai pentru a „răsplăti” complexitatea muncii, sunt ţări în care organigrama administraţiei locale pleacă de la secretar.

– În România, cum s-a instituit funcţia de secretar?

Instituţia secretarului a apărut şi la noi în ţară sub influenţa europeană, mai precis în timpul revoluţiei franceze, într-o perioadă de intensă activitate administrativă. Funcţia a apărut şi a evoluat continuu ca o necesitate firească, obiectivă, nicidecum ca un moft al uneia sau alteia dintre forţele politice ale societăţii. Instituţia a fost impusă şi de organizarea şi dezvoltarea continuă a colectivităţilor locale, de creşterea rolului acestora în viaţa economică şi socială. Ca şi primarul, secretarul este al întregii colectivităţi locale, al unităţii administrativ-teritoriale şi se află în serviciul acesteia.

Sub aspect legal, secretarul localităţii este cel mai vechi funcţionar public din România postrevoluţionară, definit încă de Legea nr. 69 pe 1992. Secretarul localităţii este persoana care asigură continuitatea şi permanenţa administraţiei publice locale.

– Ce funcţii aţi mai îndeplinit în afară de secretar al Topliţei?

Vicepreşedinte al Asociaţiei secretarilor din judeţul Harghita; prim-vicepreşedinte al Federaţiei Secretarilor Unităţilor Administrativ Teritoriale din România; membru în Asociaţia secretarilor de municipii.

– Aţi fost în conducerea PDSR, actualul PSD Harghita până în 1996.

– Am fost, dar datorită Legii Administraţiei Publice Locale, care prevede în mod imperativ faptul că secretarul nu poate face parte din nici un partid politic şi din alte cauze pe care nu le expun, m-am retras.

– Să revenim la afirmaţia că aţi fost şi sunteţi un om al legii.

– Şi dumneavoastră şi eu, ca mulţi alţii, am fost crescuţi de părinţi, oameni simpli dar harnici, respectuoşi şi care, tot timpul, alături de profesorii şi învăţătorii de la şcoală, ne-au învăţat numai lucruri bune. Aşa se explică faptul că sunt un om al respectării şi aplicării corecte şi la timp a legilor. Eu, în funcţia de secretar am avut în partea stângă Constituţia, în dreapta legile şi la mijloc morala creştină, respectul faţă de oameni. Să ştiţi dumneavoastră şi cititorii că „drumul către adevăr se întemeiază pe lege”. Dacă nu pe legea aceea dură, făcută parcă pe măsura criminalilor, atunci măcar pe o lege morală mai blândă, care nu condamnă la încarcerare, ci doar îi invită pe impostori să se dea la o parte. Noi trăim multe zile în timpul fărădelegii, pentru că asistăm de ani buni după 1989 la o adevărată invazie a delincvenţilor în viaţa politică. Spre deosebire de borfaşii altor vremuri, care se ascundeau în întuneric, confraţii lor contemporani se caţără spre vârfurile puterii publice şi de acolo de sus caută să-i anatemizeze pe toţi nevinovaţii, pentru a-i face să pară egali cu ei în ticăloşie. Invit pe toţi cetăţenii să respecte legea scrisă, corectă, care apără interesele României şi ale lor, indiferent de etnie, pentru că trăim şi muncim împreună.

Vedeţi ce se întâmplă: oameni care prin mijloace frauduloase au averi şi bani fără măsură, unele pe numele lor, altele pe rude, prieteni şi ne întrebăm de unde, mai ales dacă sunt bugetari şi fără să fi moştenit averi, terenuri, păduri şi aşa mai departe. Aceştia au secătuit România şi au facilitat plecarea în străinătate a foarte multora să îşi facă un trai mai bun şi ne plângem că nu mai avem meseriaşi în ţară. Meseriaşi avem, muncitori, profesori, medici, toate categoriile socio-profesionale. Dar, dacă se respecta legea de fiecare dintre noi, nu ajungeam în acest stadiu.

– Vă simţiţi dator faţă de comunitatea pe care aţi slujit-o din 1992 şi până la 1 aprilie 2017, ca secretar al localităţii?

– Din funcţia de secretar eşti conştient că ai datoria să-ţi slujeşti comunitatea, interesele ei, problemele multe şi unele complicate, să le rezolvi, bineînţeles, în limitele şi spiritul legilor. Cred că mi-am îndeplinit normal şi legal sarcinile şi atribuţiile secretarului faţă de comunitate, dar recunosc că puteam să fac mai mult. În tot ceea ce se vede în oraş, am şi eu o părticică de contribuţie. Am reuşit să asigur funcţionarea normală a administraţiei publice locale, ştiind faptul că aleşii vin şi pleacă iar secretarul, dacă îşi face datoria în spiritul Constituţiei şi al legilor, asigură continuitate, ca activitatea să nu sufere, fiindcă este reprezentantul legislativului şi nu al politicului.

În concluzie, la încheierea muncii de secretar al Topliţei, sunt mulţumit cum am muncit. Nu mi-e ruşine să privesc în ochii celor cu care am muncit şi am lăsat loc de bună ziua, plecând cu fruntea sus, cu aceeaşi avere pe care am avut-o la numirea în funcţia de secretar şi la încheierea muncii.

Asta nu înseamnă că sunt cel mai prost secretar din „sud vestul Europei”!

——————–

– După 48 de ani de muncă sunteţi mulţumit de pensia stabilită?

– Nu sunt mulţumit de pensia stabilită, după 48,5 ani de lucru şi cotizare şi tocmai de aceea m-am adresat ministrului Muncii şi Justiţiei Sociale, Olguţa Vasilescu. Mi-a răspuns că nu este de competenţa ei, ci a Guvernului şi Parlamentului.

M-am adresat primului ministru, preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Primul ministru şi preşedintele Senatului au înaintat petiţia, în conformitate cu legea, ministrului Olguţa Vasilescu, competenţa fiind a dânsei.

Preşedintele Camerei Deputaţilor mi-a răspuns elegant: ,,Am primit memoriul dumneavoastră prin care ne prezentaţi punctul de vedere cu privire la iniţiativa Guvernului de a modifica Legea pensiilor. Am luat act de propunerea dumneavoastră, urmând a fi analizată de către Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor şi avută în vedere la dezbaterea modificărilor legislaţiei la care faceţi referire. Mulţumindu-vă pentru colaborare, primiţi, vă rog, expresia alesei mele consideraţii. Cu deosebită stimă, Adrian Solomon, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.”

Comentez această situaţie prin prisma că Olguţa Vasilescu nu cunoaşte propria atribuţie ca ministru. Este depăşită de evenimente, fapt ce rezultă din răspunsul prim-ministrului Tudose şi al lui Tăriceanu, preşedintele Senatului, care au trimis petiţia pentru rezolvare domniei sale.

Apreciez sincer deosebitul respect faţă de lege şi cetăţeni al domnului Adrian Solomon.

Vedeţi, aşa am procedat şi eu cu cetăţenii. Care nu au vrut să înţeleagă, le-am copiat articole din lege şi le-am explicat în zadar. Primarul spune că din cauza secretarului nu poate să le rezolve unele probleme, fără a le spune că legea prevede aşa şi nu cum s-a spus în campania electorală.

Închei cu precizarea: PSD-ul este la comandă. Ce face preşedintele Organizaţiei pensionarilor PSD Harghita? Pentru ei el trebuie să intervină legal la conducerea partidului prin adrese bine justificate. Nu a făcut nimic, eu, da.

În România, dacă cuantumul pensiei este stabilit pe principiul contributivităţii, din prima zi de muncă până în ultima, să se aplice la toţi, indiferent unde şi ce funcţie a avut, sau să modifice legea în favoarea tuturor.

În acest mod se asigură venituri echitabile, în raport cu necesităţile vieţii, corelate cu aportul avut în timpul muncii şi contribuţia la bugetul fondului de pensii.

VASILE GOTEA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.