Folosirea termenului „locaţie” pentru sensul de „loc” a intrat în limba română, mai recent, din engleză, însemnând un anumit loc sau o anumită poziţie. Primul sens al acestui cuvânt este altul în dicţionar. Locaţie înseamnă, mai întâi, închiriere, chirie plătită pe anumite lucruri luate în folosinţă temporară. În domeniul juridic, contractul de locaţie sau locaţiune e un fel de contract de închiriere pe o perioadă determinată.

Iniţial, cuvântul a intrat în română cu sensul din franceză, care desemnează activitatea de a închiria ceva şi rezultatul ei, dar, în Dicţionarul explicativ al limbii române din 2016 (Editura Univers Enciclopedic), apare şi al treilea sens ‒ un loc anume, un loc precis determinat. Acest al treilea sens, neconsemnat în ediţiile anterioare ale DEX-ului, provine din limba engleză (care are la bază tot latinescul locatio, -onis) şi uzul a devenit normă, deoarece mass-media îl utilizează în diverse contexte, pentru cuvinte precum spaţiu, teritoriu, regiune, aşezare etc.

Prin urmare, dacă sensul de „loc” este notat în DEX, atunci exemplele de tipul „Harghita este o locaţie ideală pentru vacanţele de vară” ar putea înlocui firescul „Harghita este o destinaţie ideală pentru vacanţele de vară”.

Oare generaţia Tik-Tok se întâlneşte în locaţie sau doar apelează la share location?

Prof. Nicoleta GRĂDINARIU

Comentarii:

comentarii