Un premiu pentru o viaţă

septembrie 9, 2016 in Societate

Sau, poate, un premiu care îţi va aminti mereu că nu ai trăit degeaba!

După cum unii dintre dumneavoastră îşi amintesc, la sfârşitul lunii trecute, jurnalul nostru a publicat o informaţie privitoare la instituirea Premiului Veress „Pro Vita”, care are o valoare brută de 500 de euro, urmând a fi decernat cu prioritate persoanelor de cetăţenie română, „medici sau de alte specialităţi, care au depus o activitate practică (…) pentru diminuarea ratei suicidare în România”.

Cu sublinierea că acest premiu reprezintă o frumoasă recompensă materială, alături de o meritată „Diplomă de excelenţă”, iată un interviu realizat recent cu dr. Veress Albert, cel care l-a propus spre aprobare conducerii Fundaţiei „Cry for Help”, în cadrul căreia fiinţează.

– De ce un astfel de premiu, domnule doctor?

– Atunci când am luat decizia, cred că a fost momentul în care, după experienţa acumulată, am înţeles foarte bine că preocuparea de prevenire a suicidului, de intervenţie în criza suicidară sau misiunea de tratarea a urmaşilor celor care au ales să părăsească astfel această Lume, se bazează pe activitatea unor persoane fizice sau a unor organizaţii non-guvernamentale care nu sunt nici motivate oficial, nici plătite, dar fac ceva ce nu li se cere, o fac benevol. Gândindu-mă însă la zicala potrivit căreia „dacă sădeşti un pom, nu ai trăit degeaba!”, aş putea spune, adaptând-o la tematica în discuţie, că „dacă ai salvat o viaţă, nu ai trăit degeaba!”.

Acesta a fost primul motiv, dar nu a fost singurul, întrucât, încă din primele decenii ale secolului XX, potrivit datelor statistice de care dispunem, pot afirma că judeţul Harghita s-a aflat constant pe primele două, trei locuri în topul deceselor prin suicid, lucru care m-a preocupat de-a lungul întregii mele cariere. Poate tocmai aşa se şi explică şi faptul că, mâine, îmi va fi decernat un premiu, care mă bucură şi mă onorează deopotrivă.

– Ne puteţi relata mai multe despre acest eveniment?

– Nu, deoarece nici eu nu prea cunosc alte detalii, dar sunt sigur că, dumneavoastră, jurnaliştii, le veţi afla. Pot să vă mărturisesc însă că, dacă până acum eu am fost cel care am oferit premii, şi mă gândesc la Premiul Veress pentru balintieni, pe care l-am fondat eu şi soţia, sau la premiul Veress instituit în comuna mea natală, în memoria părinţilor decedaţi, de care beneficiază un tânăr student, acum, când lucrurile s-au inversat, mă încearcă un altfel de sentiment, unul care îmi dă certitudinea că nu am trăit degeaba.

– Revenind la Premiul Veress „Pro Vita”, v-aş ruga să-mi spuneţi din ce se compune fondul de premiere?

– Din donaţii şi din suma corespunzătoare celor două procente direcţionate din impozitul datorat statului pe veniturile realizate şi pe pensiile care depăşesc un anumit plafon, de către persoanele care doresc să ne susţină, sprijinind în acest mod o cauză nobilă.

– Premiul se va acorda, dacă am reţinut bine, începând chiar din 2016. Când, unde şi cui?

– El va fi decernat în 4 noiembrie, la Cluj-Napoca, în cadrul şedinţei festive organizată cu ocazia Zilei Naţionale de Prevenţie a Suicidului, la care am fost invitat şi eu pentru a susţine, pe parcursul a 30 de minute, un referat ştiinţific. Cât priveşte personalitatea nominalizată de către Fundaţia „Cry for Help” pentru a-l primi, dorim să fie o surpriză. Ceea ce pot totuşi să vă spun ţine de preocupările sale de a forma o şcoală anume, prin care intervenţia în criza suicidară devine mult mai eficientă şi, desigur, de implicarea sa în problematica specifică domeniului, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

– În ultima parte a discuţiei noastre vă propun să-i avem în vedere pe oamenii obişnuiţi, idee în care vă rog să-mi spuneţi ce credeţi că pot face ei spre a nu rămâne eroi necunoscuţi în lupta pentru salvarea unei vieţi şi, desigur, pentru a deveni candidaţi la câştigarea Premiului „Pro Vita”…

– Voi începe cu ultima parte şi voi arăta următoarele: persoana candidată la acest premiu poate fi desemnată de fondator, sau poate fi recomandată de altcineva care îi cunoaşte fapta sau, după caz, faptele.

Cu alte cuvinte, poate candida oricine, indiferent de poziţia socială şi indiferent de câte clase a terminat. Poate fi un preot, un profesor, un asistent medical, un lucrător al gliei, care, într-un moment anume, a salvat viaţa unui om aflat pe punctul de a şi-o pierde, cu sau fără voie. Totul e să aflăm şi noi, cei de la Fundaţia „Cry for Help”, despre isprava sa…

– Tangenţial cu tematica pentru care a fost instituit premiul, le puteţi reaminti cititorilor noştri numerele telefonice gratuite pentru prevenţia în criza suicidară?

– Desigur, cu mare plăcere şi cu îndemnul de a fi folosite dacă o situaţie anume o impune: pentru Bucureşti – 117.123; pentru Harghita – 054.800.808 şi pentru Cluj-Napoca – 0800.801.201.

– Vă mulţumesc şi, în numele jurnalului „Informaţia Harghitei”, vă doresc ca mâine să aveţi parte de o zi frumoasă, asemenea momentului ce vi s-a pregătit!

ŞTEFANA DRĂGHICI