Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
În prima zi a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului s-a discutat şi despre situaţia minorităţilor româneşti din jurul frontierelor şi din Balcani, precum şi despre relaţiile bilaterale ale României cu statele de domiciliu, la lucrări fiind prezenţi, între alţii, reprezentanţi ai comunităţilor românilor din Ucraina, Bulgaria şi Serbia.
Preşedintele Asociaţiei „Basarabia” a românilor din regiunea ucraineană Odesa, Anatol Popescu, a vorbit despre problemele comunităţii româneşti din sudul Basarabiei şi a afirmat că în anii şcolari 2020-2021 şi 2021-2022, Guvernul României nu a mai oferit nicio bursă elevilor din clasele 1-6, aşa cum era preconizat în contextul crizei învăţământului românesc începută din 5 septembrie 2017, când preşedintele ucrainean de atunci a semnat noua lege a educaţiei. „Deci Guvernul României este restant pe ultimii trei ani de învăţământ, inclusiv acest an, cu bursele pentru elevii care învaţă în clasa întâi – a şasea în Ucraina. Este vorba în acest moment, cred că de peste 7.000 de burse, unde acest număr de elevi nu primeşte aceste burse. S-a demarat o procedură prin care se va relua probabil pe anul trecut de învăţământ şi pe anul acesta. Se face acum un concurs pentru asociaţii care ar putea gestiona aceste burse. Responsabil este Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, dar cu părere de rău nu s-a luat în considerare anul 2020-2021 deloc. Consecinţă directă, din 17 şcoli în care mai aveam clase cu predare în limba română în sudul Basarabiei, anul acesta în clasa întâi s-au deschis clase cu predare în limba oficială moldovenească, limba română evident, doar în 5 şcoli. Deci este o consecinţă directă cum nu a fost stimulată financiar înscrierea în clasa cu predare în limba română în ultimii trei ani de zile. Deci este o pierdere, în majoritatea cazurilor, irecuperabilă (…).
Imediat cu semnarea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina, statul ucrainean a redenumit în limbă moldovenească limba de predare în şcolile naţionale româneşti din sudul Basarabiei. Erau 18 şcoli la acel moment în 1998, care aveau predare integrală în limba română, pe care au redenumit-o în limbă moldovenească. Azi mai avem doar o singură şcoală unde avem doar clasă cu predare în limba română, numită tot limbă moldovenească, iar în restul şcolilor nici măcar în clasa întâi nu mai avem clase româneşti. E o ruşine atât pe obrazul Kievului cât şi al Bucureştiului. Cu părere de rău, chiar nu mai ştiu cum să revenim în normalitate”, a declarat Anatol Popescu.
Acesta a menţionat că în luna august au fost făcute demersuri pentru revenirea la denumirea de limbă română în şcolile din sudul Basarabiei, să existe aceeaşi programă de învăţământ ca în zona Cernăuţi şi Transcarpatia, unde se află majoritatea şcolilor cu predare în limba română din Ucraina, dar în data de 31 august, chiar de Ziua Limbii Române, ministerul Educaţiei de la Kiev a trimis un răspuns unei organizaţii româneşti folosind mai multe argumente „ipocrite”, legate de posibilitatea de instigare la ură interetnică sau de eventuale măsuri pe care le-ar putea lua ruşii în zonă.
Anatol Popescu a mai spus că românii din Ucraina în marea lor majoritate sunt cetăţeni oneşti, îşi fac datoria, foarte mulţi sunt încorporaţi acum în armata Ucrainei şi îşi fac datoria de cetăţeni ai statului ucrainean, iar zeci de români sunt victime şi eroi ai acestui război care „probabil nu este al nostru ca naţiune, dar totuşi este un război european şi fără o victorie a vecinilor suntem ameninţaţi direct ca popor, ca stat românesc”.
Anatol Popescu a vorbit şi despre o solicitare bizară primită de ONG-urile româneşti din Ucraina din partea unei edituri de stat, privind finanţarea editării şi tipăririi unor manuale de limbă şi literatură română, de limbă şi literatură moldovenească şi de limbă ucraineană, pentru şcolile cu predare în limba română şi pentru şcolile cu predare în limba ucraineană, fiind vorba în total despre şase titluri de manuale în valoare de peste 91.000 de euro. „Deci este un apel de disperare al conducerii editurii, care având refuzul de finanţare pe anul acesta pentru manualele de clasa a cincea pentru şcoli cu predare în limba română şi aşa-zisa moldovenească din sudul Basarabiei, recurge la un gest fără precedent, ca nişte ONG-uri sărace, nonprofit şi apolitice să finanţeze unele manuale pe care statul ucrainean este obligat prin legislaţie să le asigure minorităţii naţionale româneşti din Ucraina, iar prin acest gest se încalcă tratatul bilateral privind protecţia minorităţii naţionale româneşti şi se face abuz de toate normele bunului simţ probabil, ca din banii unor ONG-uri româneşti să finanţăm manuale cu predare în limba ucraineană. Comisia mixtă sper să ia atitudine şi că ministerul Educaţiei de la Kiev va înţelege că criza financiară este o problemă foarte mare, dar nu înseamnă că nu există soluţii”, a mai spus Anatol Popescu.
Românii din Vidin, Bulgaria
Pe de altă parte, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, Ivo Gheorghiev, s-a referit la dificultăţile cu care se confruntă organizaţia pe care o conduce, în condiţiile în care este nevoie de fonduri pentru organizarea de evenimente în beneficiul comunităţii, iar de multe ori se solicită sume mari de bani pentru închirierea unui local pentru doar câteva ore. „Când mă duc să cer undeva, vă spun, nu mie ruşine, să cerşesc nişte bani mărunţi pentru a face o acţiune în Bulgaria, mai aud în spatele meu că lasă-l pe ăsta, că vine pentru bani. Păi domnilor, pentru bani vin! Noi putem trăi fără bani? Putem mânca fără bani? Să nu mai vorbim despre partea culturală. Ca să fac o acţiune într-un local la Vidin, ne cer pe puţin 100 de euro chirie pentru patru ore”, a spus Ivo Gheorghiev. Acesta a adăugat că în pofida greutăţilor au existat şi evenimente care au adus bucurie comunităţii româneşti din Bulgaria, cum ar fi de pildă canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab de către Biserica Ortodoxă Română. „Eu mulţumesc şi îmi plec capul faţă de gestul pe care Biserica Ortodoxă Română l-a făcut şi eu cred că a pus-o pe această mare româncă pe piedestalul care i se cuvine”, a afirmat Ivo Gheorghiev, care a amintit şi de problemele întâmpinate în momentul înfiinţării, în urmă cu mai mulţi ani, în Vidin a Casei de Cultură „Sfânta Teofana Basarab”.
„Această casă de cultură a început cu stângul. Încă de la înfiinţare, Securitatea ne-a făcut cercetări. Noi am înregistrat-o în două-trei zile şi când şi-a dat seama ce s-a făcut a început să ne ia la puricat. Că am falsificat semnături, am fost cercetat vreo 5 ani de zile în care am fost supus la zeci de semnături pe care le-am dat la poliţie. Peste o zi-două mă chemau iar să dau semnături. Şi lucrul acesta a mers destul de mult timp, într-o perioadă în care noi am reuşit să înfiinţăm o bibliotecă românească. Domnul Târziu a făcut un apel la persoane să doneze cărţi. Am primit zeci de mii de cărţi, 25 de mii de volume de carte există la biblioteca Albotina din Vidin. Dar iată că prietenii noştri cu ochi albaştri de dincolo nu s-au potolit. S-au băgat anul acesta să fim scoşi din Casa de Cultură Sfânta Teofana Basarab din Vidin, deşi în Bulgaria există lege prin care se spune că dacă o instituţie primeşte un bun de la statul bulgar, bunul acela rămâne pe vecie, nu mai poate să îl ia nimeni.
Am primit o scrisoare de la primarul Vidinului să evacuăm benevol, pentru că le trebuie clădirea să facă club de dansuri pentru copii etnici bulgari. Casa de Cultură Sfânta Teofana Basarab este o casă de cultură românească şi reprezintă interesele culturale ale românilor de acolo. În acel moment, din nou, domnul preşedinte Târziu ne-a întins o mână şi s-a implicat şi domnul Eugen Popescu, precum şi ambasada română de la Sofia. S-au scris nişte scrisori, s-au făcut nişte demersuri faţă de statul bulgar”, a precizat Ivo Gheorghiev, care a ţinut să mulţumească tuturor celor care au oferit sprijin în acest caz. „Noi acolo mai suntem încă pe picioarele noastre mulţumită sprijinului de la ţara mamă. şi să nu uităm niciodată că un guvern cade, altul vine, un curent trece, altul revine, dar noi suntem ca nisipul şi ca pietrele pe un râu. Apa trece, noi pietrele rămânem”, a mai spus liderul Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria.
Vlahii din Valea Timocului
La rândul său, preşedintele Asociaţiei pentru cultură a românilor/vlahilor „Ariadnae Filum” din Valea Timocului (Serbia), Zavişa Jurj, a arătat că în zonă există o comunitate destul de mare, de 300 de mii de români, aflaţi în 154 de localităţi pur româneşti şi 48 de localităţi mixte, dar din păcate aceştia se confruntă cu o lipsă a instituţiilor şi a învăţământului în limba maternă, copiii învăţând că sunt slavi vechi şi studiind toată istoria neamului sârb şi statului în care trăiesc.
„În urmă cu ani au avut o mare încredere în Ţara Mamă că va face ceva pentru noi şi după 20 ani eu cred că a 15 oară povestesc că nimic nu s-a schimbat . Decât că au trecut anii şi situaţia e tot mai grea, generaţii care vin acum, copii din oraşe, în foarte multe cazuri, nu mai vorbesc limba română şi bunicii de la sate nu ştiu limba sârbă. E o tragedie a noastră, în Valea Timocului. S-a vorbit de atâtea ori, am avut între cele două state comisii mixte, promisiune încă în vremea domnului preşedinte Băsescu, singurul care a vizitat zona (…), în 2012, în martie, la Bruxelles s-a semnat un protocol şi aş fi mulţumit să căpătăm aceste drepturi în următorii 50 ani. Din păcate, până în acest moment, nu s-a întâmplat absolut nimic”, a afirmat Zavişa Jurj.
Acesta a spus că singura instituţie din partea căreia se primeşte susţinere din România este Biserica Ortodoxă Română. La Malainiţa există o mănăstire, iar până în prezent au fost construite 10 biserici, 3-4 fiind în construcţie, ceea ce reprezintă, pentru început, un succes pentru comunitate. De asemenea, a continuat Zavişa Jurj, se vorbeşte de 20 de ani despre un centru cultural, despre un radio şi o televiziune, cei din Valea Timocului neavând mass-media în limba maternă. „Asta e situaţia noastră, noi singuri nu putem să ne batem împotriva Ţării Mame vitrege în care trăim, Ţara Mamă, România, nu duce grijă de noi şi dacă într-un viitor nu se schimbă nimic, cred că vom dispărea. (…) Dacă Ţara Mamă nu face nimic şi dacă nu spune ferm că drumul Serbiei spre Uniunea Europeană trebuie să treacă prin Valea Timocului, noi nu avem nicio şansă”, a mai spus Zavişa Jurj.
Consemnare de EMIL GROZA
