România şi războaiele de imagine: Portretul unui agent de influenţă (7) | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 1 decembrie 2022
Home » Politic » România şi războaiele de imagine: Portretul unui agent de influenţă (7)
România şi războaiele de imagine: Portretul unui agent de influenţă (7)

România şi războaiele de imagine: Portretul unui agent de influenţă (7)

Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui…”
László Tőkés

Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste – al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar – fost episcop reformat, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin (fost, pentru că soţia sa a divorţat de el) şi fost cavaler al Ordinului Steaua României, László Tőkés a fost, este şi va fi, în calitate de agent de influenţă, un vector al războaielor psihologice şi de imagine împotriva României.

În anul 2000 am devenit director-general adjunct al Rompres/Agerpres şi am constatat că László Tőkés îşi continuă „cariera” care îl consacrase, folosind tehnicile logomahice – ale războiului prin cuvinte – împotriva României. Din păcate, statutul profesional nu mi-a permis stocarea a nici unui fel de informaţii asupra subiectului.

Redau, totuşi, având în vedere că a apărut la vremea respectivă în presă, una dintre formulările tipice – „drumul României spre Europa trece prin Transilvania” – lansate de Tőkés la Universitatea de Vară „Bálványos” (Tuşnad, 24-30 iulie 2000). Cu acea ocazie, acesta a criticat conducerea UDMR pentru a nu fi pus condiţii mai dure partenerilor de guvernare care au folosit uniunea în scopul unei „politici de faţadă” (altă formulare logomahică) pentru a-i păcăli pe occidentali în privinţa situaţiei minorităţii maghiare…

***

Intrată temporar într-un con de umbră, ocupaţia predilectă de agent de influenţă a lui László Tőkés cunoaşte un reviriment în regimul Băsescu, după ce în anul 2007, în urma unor alegeri suspecte, ajunge europarlamentar.

Redau doar câteva dintre declaraţii făcute de László Tőkés chiar în anul în care, la două săptămâni după câştigarea de către Traian Băsescu a unui nou mandat prezidenţial(!), acesta i-a acordat gradul de cavaler al ordinului Steaua României pentru „meritele sale în declanşarea evenimentelor din decembrie 1989 de la Timişoara”:

19 februarie 2009. Mediafax: Într-o intervenţie ţinută la Bruxelles, europarlamentarul László Tőkés declară: „Doresc să atrag atenţia Parlamentului Europei că în România, prin metode subtile, chiar şi acum, continuă omogenizarea şi românizarea Transilvaniei prin metoda schimbării artificiale a proporţiilor etnice.

1 mai 2009. Miercurea-Ciuc. La o adunare populară, László Tőkés susţine că: „În Transilvania continuă un genocid nesângeros, început în urmă cu 90 de ani”. El dă ca exemplu de „genocid” situaţia din municipiul Sfântu-Gheorghe, unde, în intervalul 1966-1992, numărul maghiarilor a scăzut cu 13%… La solicitarea jurnaliştilor români de a prezenta probe că tendinţa continuă, Tőkés a recunoscut ca nu are dovezi privind faptul că Guvernul ar avea intenţia de a strămuta în Harghita şi Covasna cetăţeni români…

18 iunie 2009. Washington. Ziarul ungar Magyar Hirlap relatează că, într-o conferinţă de presă ţinută în capitala Statelor Unite, europarlamentarul Tőkés a afirmat că: „Din cauza politicii ungare actuale faţă de minorităţile maghiare, maghiarimea este ca o armată împrăştiată. Dacă se va strânge însă laolaltă şi va şti să-şi unească forţele, atunci ea se va transforma într-o armată capabilă să lovească” (?!). László Tőkés a mai cerut ca politica Guvernului ungar să fie schimbată în aşa fel încât „să cuprindă o naţiune de 14-15 milioane de maghiari, iar acest lucru să se facă pe principiul dreptului la autonomie al naţiunii maghiare din bazinul carpatic şi al suveranităţii limitate”.

Se poate continua mult timp cu ceea ce, la primă vedere, par nişte elucubraţii sub formă de declaraţii personale sau politice, dacă n-ar fi, de fapt, dezinformări foarte elaborate.

Aşa cum reiese din declaraţiile făcute de László Tőkés în perioada 1990-2010, îndeosebi din fragmentele scrise cu litere cursive şi subliniate cu aldine, ele fac parte dintr-un război de imagine împotriva României, cea care trebuia despuiată de ultima brumă de simpatie pe care i-o conferise sângeroasa revoluţie din decembrie 1989 prin acreditarea câtorva idei:

– românii sunt un popor înapoiat, violent şi intolerant care comite pogromuri asupra maghiarilor. O aberaţie evidentă, având în vedere conceptul de pogrom: implicarea/organizarea de acţiuni violente împotriva unor grupuri etnice de către autorităţile statale;

– stabilirea unei paralele între epurarea etnică din Bosnia şi situaţia maghiarimii din Transilvania;

– în România are loc o restauraţie a dictaturii comuniste;

– renaşterea în România a fascismului (sic!) prin organizaţia Vatra românească;

– încercarea de acreditare publică a opiniei că în România există un „tradiţional antisemitism românesc” şi transmiterea (prin transfer emoţional) a tezei că „maghiarimea persecutată” din România s-ar afla în aceeaşi situaţie dramatică precum evreimea europeană între cele două războaie mondiale;

– promovarea în forurile internaţionale a intoxicării (lansată în 1991 de Géza Entz, directorul Oficiului pentru Maghiari de peste Graniţe a Guvernului ungar) privind aşa-zisa „bombă etnică cu explozie întârziată” a cărei dezamorsare poate fi realizată doar prin împărţirea Transilvaniei în cantoane, după modelul elveţian, sau după modelul belgian, prin acordarea de autonomie teritorială pe criterii etnice ca în Flandra şi Valonia;

– Transilvania, multinaţională şi multiculturală, poate fi considerată imaginea extrem orientală a democraţiei occidentale;

– aserţiunea că România este un stat-paria, fără tradiţie democratică, de cultură ortodoxă, deci în afara ariei culturale a Europei şi care refuză „drepturile umane, individuale şi colective ale naţionalităţii maghiare”;

genocidul psihic şi cultural” la care este supusă aceasta ş.a.m.d.

Aberaţia maximă comisă de agentul de influenţă László Tőkés, cea care a dus la pierderea Ordinului Steaua României – acordat cu atâta „generozitate” de ex-preşedintele Băsescu – a fost însă cererea ca Ungaria să asigure, după exemplul Tirolului de Sud, protecţia Ungariei asupra Transilvaniei! (Va urma)

Dorin SUCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.